Autor: Adrian Severin
Turcia, țara cu cea de a doua armată din NATO, și Iranul, statul Islamic adversar de serviciu al Noului Ierusalim american, acuzat că ar fi orchestrat atacul Hamas asupra Israelului și că ar fi plănuit intrarea sa directă în războiul cu acesta, cer oficial, inclusiv din rațiuni umanitare, convocarea unei conferințe internaționale de pace și afirmă că doresc evitarea transformării conflictului din Gaza într-un război regional.
Cererea este, cu certitudine, susținută și de Arabia Saudită, până recent, aliat “de nădejde” al SUA, cu care Iranul, beneficiind de medierea Chinei “comuniste”, tocmai și-a normalizat relațiile și care se afla pe calea normalizării raporturilor și cu Israelul.
Asta în timp ce administrația Biden, care trimisese două portavioane în Mediterana de est, chipurile, pentru a descuraja extinderea războiului dintre Israel și Hamas prin intervenția militară a Iranului, declară că o încetare a operațiunii militare cauzatoare a unui dezastru umanitar cu cert potențial de regionalizare a conflictului armat, nu ar fi oportună în acest moment.
Rezultatul acestei abordări a Casei Albe, care combină senilitatea, cu dogmatismul și șovinismul de mare putere, este, iată, și afirmarea triunghiului Iran-Turcia-Arabia Saudită care pune semiluna (căci nu putem spune crucea) pe influența americană în Orientul Mijlociu, fiind un adevărat triunghi al Bermudelor pentru ambițiile partenerului strategic al României în acea parte a lumii, nu foarte depărtată de granițele noastre.
Întrebarea care rămâne este cât de jos trebuie să fie pragul cel de sus al istoriei pentru ca pigmeii orbi ai planificării politice euro-atlantice să se lovească cu capul de el și să se trezească? Să sperăm că trezirea va veni și că nu va fi tardivă.
