(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Am ales pentru azi două personaje publice arhicunoscute, dar nu pentru ca să sugerez că ar avea vreo relație între ele (poate au, poate n-au, nu știu), dar pentru că au avut evoluții similare în ultima perioadă. De pe aliniamente diferite, Simion în mod public, Hellving în mod discret, au animat speranțele unor bazine electorale, suveranist, respectiv liberal-conservator, că le-ar putea impune idealurile politice prin alegerea unui președinte pe placul lor. Ambii au eșuat în mod lamentabil din cauze ce li se pot imputa în mod direct. Menționez că n-am relații de dușmănie cu niciunul dintre ei, deși am multe lucruri pe care să le reproșez, mai ales în privat, dar aici fac o analiză obiectivă și necesară în acest moment, deoarece au avut o mare influență în ceea ce se va întâmpla de acum înainte prin alegerea acestui președinte, după o fraudă epocală.
Încep cu George Simion, care a avut un parcurs aproape fără greșeală. În dorința sa de a se impune ca unic candidat suveranist, a trecut prin furcile caudine ale CCR-ismului, păstrându-l la remorcă și pe „Mesia” Georgescu, ba chiar Sistemul i-a rezervat și cea mai comodă finală posibilă, de fapt unica pe care o putea câștiga, cea cu Nicușor Dan. Ei bine, treburile s-au defectat după turul întâi, în fața perspectivei clare de a fi președinte, confirmată de către sondajele reale, ce îl dădeau câștigător cu avans de peste 20%. Simion s-a izolat de restul colegilor din AUR și a început să săvârșească un șir de gafe intenționate – nu le mai enumăr aici – au culminat cu acea idee care, de fapt, l-a făcut să fie președinte: a spus că îl va aresta pe Vladimir Putin dacă acesta va veni în România. Ei bine, nici aceste gafe nu i-au diminuat șansele de a câștiga finala în fața românilor; după cum ziceam, majoritatea acestora ar fi votat și o mătură cu pălărie și sacou în loc de Nicușor Dan. În final, George Simion chiar a câștigat, dar în loc să clameze fraudarea ce a fost demonstrată ușor ulterior, a abandonat duminică seara, s-a dus la culcare și a doua zi, luni de dimineață, a părăsit Bucureștiul cu destinația de relaxare Cluj-Napoca. A revenit marți și a încropit o contestație către CCR, fără dovezile materiale, deși le avea deja, o contestație bună de respins, cum se zice, „de pe scaune” de către judecătorii CCR, ceea ce aceștia au și făcut, fără riscuri penale.
Zilele trecute, când totul era deja pierdut, Simion i-a chemat pe români la proteste, dar fără prezența sa; cică ar fi în pericol de arestare (ceea ce eu nu cred), fapt ce a generat și mai multă scârbă și dispreț din partea românilor. Pesedista Stoiciu, apărătoarea LGBT-ismului, l-a ironizat în felul următor (consemnez că este memorabil): „O nouă mostră de curaj al lui Simion: îndeamnă lumea la proteste la care el nu vine, ca să nu fi arestat, cică. Aveți imunitate parlamentară, domnule Simion! Nu vă arestează nimeni pentru acțiunile dumneavoastră politice. Cum era aia cu sunt luptător, nu muiere?”.
Numărul 2, Eduard Hellvig, fostul șef al SRI, s-a reînscris în PNL, a doua zi după primul tur de prezidențiale din noiembrie 2024, cu toții am priceput că pentru a putea susține mai eficient candidatura prietenului său, Crin Antonescu, în spatele căruia ne gândeam cu toții că Hellvig va sta cu toată forța sa, conferită inclusiv de experiența a 8 ani de șefie a SRI. Numai că, surpriză, în loc să dea satisfacție PNL-ului și electoratului liberal-conservator ce-și puneau speranța în Crin, Edi al nostru a preferat jocul la cel puțin două capete, prin susținerea discretă, dar eficientă a candidatului Nicușor Dan. Așa să vă explicați multe, dar mai ales faptul că declanșarea publică a procesului de candidatură a lui Nicușor s-a desfășurat mai ales la Antena 1 și Antena 3, pe 6 și 7 decembrie 2024, Antena 1 și Antena 3 acolo unde Hellvig are control total. Antonescu a fost lăsat cam de izbeliște în următoarele luni din 2025, cu echipă de campanie trădătoare și slabă, dar cu Hellvig ce a refuzat să-și asume conducerea acesteia, deși i-a fost cerut acest lucru; ar fi putut îndrepta multe. Apoi Crin Antonescu a fost trădat ulterior și de partidele așa-zis „susținătoare”, dar și fraudat masiv la numărătoarea voturilor. Asta acum este clar de tot, după ce am văzut cu toții ce s-a întâmplat la turul 2. Edi Hellvig, cumva tot în stil Simion, a reapărut public doar zilele trecute, după multe luni de tăcere, dar muncă intensă în subterane, ca să reia pildele către liberali la aniversare 150 de ani de PNL; le mai emisese și anul trecut, tot în luna mai. Diferența e că acum, în urma campaniilor dezastruoase și a trădărilor interne puturoase, PNL-ul a ajuns doar o șandrama politică ce nu se mai poate repara. E bun să stea doar la remorca regimului Nicușor Dan, că în mașina-tractoare a puterii vor sta la volan și pe scaunele din față doar reprezentanții politici ai Statului Paralel; pe cele din spate se înghesuie USR-ul, așa că PNL-ul, PSD-ul vor sta la remorcă, după cum spuneam.
Deci două personaje, Simion și Hellvig, cu același modus operandi, vă las pe voi să-l judecați în urma a ceea ce am spus eu. Eu le mai zic, așa ca în titlu, „Hai să ne haidem”, licență poetică a lui Șerban Foarță, inspirată din Ion Caraion, dar le transmit ardelenescul „bă, băieți, după ploaie, chepeneag!” (înțelegeți ce înseamnă) și mai zic: George, Edi, faceți-vă că lucrați, că așa au făcut și înaintașii voștri în decembrie 1989; atunci era la comanda lor Securitatea, dar și rușii. Acum sunt serviciile secrete și francezii. O mare decădere.
