Autor: Sorin Roșca Stănescu
În fiecare săptămână, Mircea Geoană, actualul secretar general adjunct NATO, se mai apropie cu un pas de președinția României. Pare grăbit. Pare precipitat. Se comportă ca și când e angajat într-o cursă contracronometru. Nici această săptămână nu a făcut excepție. A reclamat în forță frauda electorală din 2009. Unde și de ce se grăbește Geoană?
Ultima sa afirmație este că, în 2009, „persoane și instituții” s-au implicat în fraudarea alegerilor. Fără să fie prea explicit, Geoană afirmă de fapt că, în 2009, interesul acelor „persoane și instituții” nenominalizate a fost ca Traian Băsescu să câștige cu orice preț alegerile. Și astfel el, adevăratul câștigător, a fost „surclasat” pe parcursul nopții cu 30.000 de voturi, în condițiile în care exit-polul l-a dat câștigător, iar numărul buletinelor anulate a fost de 140.000. Mă număr și eu printre cei care au susținut și susțin în continuare că președinția i-a fost furată de sub nas lui Mircea Geoană în 2009. Și că astfel Traian Băsescu a mai beneficiat de un mandat și și-a putut îndeplini angajamentele față de reprezentanții factorului extern, care l-au împins la înaintare. Este limpede că, la viitoarele alegeri, PSD îl desemnează candidat pe Mircea Geoană. Nu este însă la fel de limpede de ce acesta se grăbește. De ce Geoană a intrat practic în campanie înaintea tuturor celorlalți candidați. Ce știe Mircea Geoană și noi nu știm?
În mod logic, din poziția extrem de importantă pe care o deține în NATO, unde a beneficiat și beneficiază de susținerea Washingtonului, Mircea Geoană știe că va avea loc un eveniment care va muta alegerile prezidențiale din România din anul 2024 în 2023. Adică anul viitor. Care ar putea fi acel eveniment? În mod logic, o sistare a celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Klaus Iohannis. Cum ar putea fi posibil acest lucru? Doar în două feluri. Prin suspendarea și demiterea acestuia, în urma unui referendum sau prin așa-numita „aruncare pe horn” a lui Klaus Iohannis. O demitere urmată de un referendum reușit este improbabilă. În schimb, „aruncarea sa pe horn” devine din ce în ce mai previzibilă. Iar Mircea Geoană, aflat la butoanele NATO, este cel mai bine informat în acest sens.
Mai pe șleau, Statele Unite îl vor pe Klaus Iohannis la șefia NATO. Acolo unde mandatul secretarului general expiră pe parcursul anului viitor. Și care în mod logic nu mai poate fi reînnoit, în condițile în care acesta a mai beneficiat odată de un meci în prelungiri. Logica rotației la vârful NATO face ca următorul secretar general să fie desemnat dintre personalitățile de prim rang din Europa de Est. Așa stăteau lucrurile chiar și înainte de declanșarea războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei. Acum, respectiva logică acționează imperativ. Iar din Europa de Est cine ar putea fi desemnat? Sunt două state și doi lideri care, în logica acestui război, joacă un rol determinant în geopolitica flancului estic NATO, care a devenit, fie și temporar, un fel de buric al lumii. Liderul de la Varșovia este din punctul de vedere al americanilor imprevizibil. Politica sa suveranistă îl scoate din cărți. În consecință, opțiunea pentru Klaus Iohannis pare a fi fost decisă. Pe ultima sută de metri, e adevărat, a mai apărut un candidat, în persoana lui Boris Johnson. Fostul premier al Marii Britanii. Care s-a dovedit un aliat deosebit de loial al Statelor Unite. Dar și Boris Johnson este, începând de la un punct încolo, imprevizibil. Washingtonul are nevoie de un partener docil. De un partener slab. De o marionetă.
Mircea Geoană știe ce știe. Așa se explică de ce se dezlănțuie din ce în ce mai des și de ce a intrat practic primul în cursa prezidențială. Ceilalți candidați mai așteaptă. Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă așteaptă să devină președinte al Senatului, apoi președinte interimar, după demisia lui Klaus Iohannis, și, în fine, să fie desemnat, pe post de iepuraș, candidat prezidențial, pentru ca Geoană să nu alerge singur. Probabil că, pentru AUR, își face încălzirea Eugen Teodorovici. Singurul cu adevărat eligibil dintre cei nominalizați zilele trecute de George Simion. Atâta doar că Teodorovici va face o figură onorabilă, dar, nefiind susținut nici de factorul intern și nici de facorul extern, va pierde. Probabil din poziția a treia. Tot ceea ce e în rest, e irelevant. Cum ar fi cei doi candidați ai fostului USR sau candidatul UDMR.
Pentru moment, jocurile par făcute. Și tot pentru moment, Geoană merge la sigur. Susținut find fix de aceleași persoane și instituții care, în urmă cu 13 ani, l-au furat pe Geoană și l-au împins în față pe Traian Băsescu.
sursă: corectnews.com
