(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ieri, am purtat o discuție telefonică plăcută, dar lungă, cu amicul Dan Puric, care nu și-a ascuns deloc îngrijorarea legată de situația României, așa, de tip „frunză în vânt”. Am discutat de la politica românească, până la acțiunile liderilor Bisericii Ortodoxe Române; am ajuns, bineînțeles, la final, la păcăleala pe care ne-a tras-o nouă, românilor, Donald Trump cel în care atât de mulți români și-au pus speranțele. Și, pentru că la finalul discuției, Dan Puric a glumit în stilul său, vorbind despre serviciile secrete ce în mod sigur și-au luat notițe din convorbirea noastră de vreo 40 de minute, astfel mi-a dat ideea să vorbesc și eu deschis azi despre problemele pe care Trump ni le creează nouă, românilor, și României. Vorba aia, de ce se știe doar securiștii care ne ascultă?
Cred că am publicat, până acum, referitor la subiectul abandonării României de către SUA și administrația Trump, minimum 10 analize în ultimele două luni. Ultima a fost sâmbătă, în care vorbeam despre „Jelanie națională despre îndepărtarea României de SUA. Scrieți-i lui Trump fraților, că românii nu decid nimic!”, acesta a fost titlul. Ei bine, în toate aceste analize am demonstrat că Trump și Putin ne-au așezat pe noi, ca stat, pe masa „marii împărțeli” a sferelor de influență, acolo unde Polonia apare clar în zona controlată de SUA, iar România este în coloana abandonatelor. Confirmările oficiale despre ce am scris și analizat eu au venit în serie; unele au fost implicite, spre exemplu, prin faptul că niciun oficial SUA n-a vizitat România în mega-turneul european al oamenilor lui Donald Trump, sau prin neintervenția Americii legată de abolirea faptică a democrației la noi prin deciziile BEC și CCR. Alte confirmări au fost publice și directe, referitoare la cedarea controlului Mării Negre către ruși, deci și a influenței militare în România și Bulgaria la pachet. Steve Witkoff a vorbit chiar despre condiția lui Putin ca NATO să se retragă în frontierele din 1997, iar Trump nu zice nu, iar treaba cu refuzul ridicării vizelor pentru românii ce merg în SUA a pus, practic, capac, mai ales că nici n-a fost argumentat. Sunt multe alte detalii care pot să-mi susțină și argumentația de azi, pe care le cunosc, referitor la raportarea SUA la România; nu-i momentul să le înșir aici, dar să fiți convinși că nimic n-are legătură cu faptul că americanii ar fi supărați că la noi nu se respectă democrația. Nu, nu: de asta nu le pasă deloc! Totul ține, prieteni goldiști, de negocierea geopolitică, una pragmatică și cinică din partea lui Trump.
Ce apare evident referitor la influența externă în România? În plan public se vede doar și s-a comentat in extenso faptul că Franța a luat o alonjă serioasă asupra spațiului românesc; simbolistica vizitei lui Ilie Bolojan explică destul, iar treaba secundară cu aducerea lui Cioloș la Cotroceni confirmă în plus. Franța n-ar fi îndrăznit, însă, să intre în acest joc fără acordul SUA, să fiți convinși de asta, iar tot la fel americanii le-au dat acordul britanicilor ca să interfereze în viitor cu politica românească. Modelul a fost patentat demult, în Ucraina. Dar, deocamdată, cel mai influent jucător extern în politica românească a rămas Israelul, discret, nevăzut și neștiut, dar resimțit plenar de către jucătorii de putere. În acest caz, nici n-a mai fost nevoie de vreun acord al lui Trump. Israelienii sunt demult pe teren românesc; ei și-au întețit, însă, influența încă de acum 7-8 ani, atunci când SUA au decis să își mute centrul regional de intelligence de la București la Sofia. Într-o exprimare frustă, doar puțin forțată, avem CIA în Bulgaria și Mossad la București.
Dar să știți că treaba-i clară apropo de acest trinom de influență politică franco-britanico-israelian, căruia i s-a cedat influența în România, dacă ne uităm și la pilotajul principalilor candidați. Campion aici este Nicușor Dan, care se află în postura de a fi susținut de fiecare membru al trinomului, și de Israel, și de Franța, și de Marea Britanie. Da, da nu vă mirați. Lasconi apare clar pilotată pe axa Paris-Bruxelles, iar George Simion este, în mod evident, asumat și protejat de către Israel. Din acest punct de vedere, mai avantajați electoral par a fi Ponta, care mai are puțin și renunță și la trumpismul afișat, pentru că o să-și dea seama că nu-i face decât rău la felul în care va fi antipatizat în România în scurt timp Donald Trump, dar și Crin Antonescu, la care nu transpare vreun angajament extern. Astea sunt lucruri care vor conta la finalul campaniei electorale. Ei bine, ceea ce v-am spus până aici apare azi referitor la influența politică a Factorului Extern, cedată de către SUA către trinomul franco-britanico-israelian, dar desigur că asta este doar poza momentului, ce va fi, însă, modificată în urma finalizării negocierilor cu caracter militar și geostrategic dintre Trump și Putin. Ei bine, la acest capitol transpare deja clar, confirmat și din SUA, că se va ceda rușilor controlul la Marea Neagră și nu oricum, ci asupra tuturor porturilor, cum ne-a explicat mesagerul lui Trump, fapt ce implică și intrarea României și Bulgariei în sfera de influență a Rusiei. Am, însă, și informații la prima mână că, pe masa „marii împărțeli ruso-americane”, în acest moment, se află varianta cu retragerea dispozitivelor militare ale NATO din țările post-comuniste, atenție, începând cu a doua jumătate a lui 2026, și doar Polonia se află încă în suspensie, americanii dorind, totuși, să-și păstreze acolo un capăt de pod – nu se știe dacă vor reuși. Deci în România nu mai rămâne NATO, conform situației din acest moment, și nici americanii și, de altfel, asta, chiar dacă este șocant, pare logic în actuala desfășurare a negocierilor.
Trump cel mult așteptat de români, cu speranța că ne va ajuta să ne reluăm țara înapoi, nu-i așa?, dovedește, prieteni goldiști, că este doar un tranzacționist, ce nu ține cont de ravagiile induse prin deciziile sale cinice, ce vor afecta, într-adevăr, în prima fază, spațiul european post-comunist. Ce nu știu, însă, nici el și nici cei cu care conduce America este că, prin această cedare tragică, majoră și istorică, Trump va da Americii exact imaginea și textura unui imperiu aflat în decădere, Imperiul American, imagine pe care se ferește să o recunoască, iar, de la acel moment, drumul SUA va fi unul pe tobogan. Dar pentru că nu pricepe geopolitica, Trump este nonșalant referitor la subiect. Ieri, spre exemplu, și-a anunțat intenția că în 2028 să candideze pentru al treilea mandat. Eu pariez că de data asta nu mai apucă și nu mă refer la vreun atentat, ci la faptul că inclusiv americanii își vor da seama că trumpismul nu înseamnă suveranism, ci este doar un populism tranzacțional.
