(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Azi fac analiza unei întâmplări de campanie inedite, nouă în peisajul mass media, anume, prieteni goldiști, preamărirea unui candidat în baza expunerii unor calități inexistente. V-ați obișnuit oricum ca defectele sau problemele unor politicieni ce au bugete mari de cheltuit pentru presă să nu fie expuse, adică v-ați obișnuit cu o manipulare prin omisiune. La capitolul ăsta deja știți. Despre ce e vorba în cazul nostru? Într-o emisiune la Gândul TV (o televiziune ce crește din ce în ce mai tare sub bagheta lui Răducu Budeanu), amicul H.D. Hartmann și-a exersat abilitățile incontestabile de profiler în cazul lui Marcel Ciolacu, însă a sfârșit lamentabil într-un laudatio ce n-are legătură deloc cu realitatea. Știrea zice așa:
‘Președintele PSD și premier, Marcel Ciolacu, a căzut sub lupa profilerului H.D. Hartmann, în cadrul emisiunii Gândul Exclusiv. Acesta l-a caracterizat drept „cel mai șmecher șef de stat pe care ar putea România să-l aibă”, subliniind rafinamentul și inteligența acestuia.’
Un dezastru din start, prieteni. Hartmann este suficient de inteligent pentru ca să nu gândească așa, l-ați auzit la multe emisiuni la Gold FM, deci e limpede că avem de-a face cu o lucrătură jenantă și puturoasă. Dar ce zice Hartmann despre Ciolacu:
‘Premierul Marcel Ciolacu „este un tip care a citit cărți, e mult mai rafinat și, din acest punct de vedere, șmecheria lui este mult mai rafinată”, apreciază analistul H.D. Hartmann. Cu ani în urmă, acesta i-a făcut un profil psihologic șefului PSD, despre care spune că „nu-l văd inventând gesturi politice sau asudând din greu la bestseller-ul mondial”. El a evidențiat și naturalețea premierului, referindu-se la modul în care acesta gestionează prezența în spațiul public și interacțiunile sale. Hartmann a remarcat că premierul a fost puternic influențat de tatăl său, un aviator-comandor de renume în Buzău, și de mama sa, soție de militar. „Ciolacu, din punct de vedere al formării sale emoționale, a avut două modele foarte interesante. Ele s-au topit într-o naturalețe a șmecheriei”
Un alt aspect remarcabil al analizei realizate de H.D. Hartmann este comparația dintre Marcel Ciolacu și fostul dictator comunist Nicolae Ceaușescu. Profilerul a afirmat că deși Ceaușescu era un șmecher care te citea și te mirosea, Ciolacu este și mai rafinat și bine pregătit datorită educației sale și lecturilor vaste. „Ciolacu, după Nicolae Ceaușescu, este cel mai șmecher șef de stat pe care ar putea România să-l aibă.”’
Vai de capul meu, prieteni goldiști, n-am văzut demult așa o aberație, dar mai adaug că, în plus, H.D. Hartmann a insistat asupra calității de familist convins a premierului, treabă pe care eu nu o comentez, dar care e chiar baza atacurilor presei ce i se opun premierului. Aveți propriile concluzii, desigur. N-am ce să analizez aici. Am făcut-o ieri într-un comentariu scurt pe rețelele de socializare.
„Profilul lui Marcel CIOLACU, realizat de H.D. Hartmann: ‘Este cel mai șmecher șef de stat pe care ar putea România să-l aibă’
Un act șocant de pupincurism la adresa lui Ciolacu, executat din păcate de către amicul Hartmann. Păi bine, măi Ioane, puteai să ne spui doar că e viclean ca Ceaușescu, dar are și avantajul că e înalt … cât gardul, nu trebuia să ne spui că a și citit multe cărți, că asta chiar nu se vede! E clar un ’MALSPRASIS’, executat însă la comandă. A mai fost unul azi, operaționalizat de către alt amic, Robert Turcescu, care a identificat multă emoție în campania lui George Simion. E adevărat, dar e vorba despre emoția să nu fie prins că face blat cu Ciolacu, prin intermediul SIE, dragă Roberte! Mamă doamne, ce mai c…ampanie! ”
E clar că Hartman s-a făcut de râs, așa cum, din păcate, azi a făcut-o și SRS al nostru, ce i-a ținut isonul lui Hartmann, crezând că cei care îl vor auzi vor simți ironia, după părerea mea inexistentă.
Revin la Ciolacu, care, în mod normal, dacă ar avea un comportament la rândul său normal, l-ar fi sunat pe Hartmann să-i mulțumească, dar ar fi găsit un prilej să infirme enormitățile evidente emise la adresa ta sub forma unui act de pupincurism deșănțat. Ori s-a întâmplat pe dos. Ciolacu a comandat în plus preluarea laudelor nemeritate și pe alte site-uri, deci e clar că el vrea să ne convingă că e așa cum zice Hartmann: că a citit multe cărți, că este sofisticat, e chiar un campion al politicii acest Ciolacu. E evident în acest moment că președintele PSD e la concurs cu cel al PNL, cu ostașul Ciucă, iar Ciolacu nu a suportat faptul că acesta a devenit un mare scriitor, mai ales în ochii șoferilor ce-i privesc panourile de pe drumurile naționale, iar el, Ciolacu, în consecință și în contrabalans vrea să fie perceput ca un mare ce cititor. Am expus și comentat azi acest fapt de presă, prieten goldiști, deoarece, chiar mai mult decât în aberantul caz Ciucă-scriitor, aici transpare un narcisism periculos al candidatului Ciolacu, așa cum a pățit și Nicolae Ceaușescu în calitate de lider; diferența e că acesta a pățit-o la final de carieră, după o viață de muncă, clar, și atunci când devenise bolnav și speriat. Nu știu ca Ciolacu să fie bolnav, dar sunt convins că este speriat.
