(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Am hotărât să vă enervez astăzi, din nou, prezentându-l ca „Omul Negru al Zilei” pe Marian Enache, cel atât de hulit, detestat, criticat și pe bună dreptate, deoarece Adriana Vitan Balint i-a calculat veniturile și, din vreo 3 surse de venituri, nu este absolut nicio greșeală, Adriana Vitan Balint a ajuns la 20.000 de euro și un pic pensii nete. 3 pensii s-au adunat acolo, nete. Pensie netă, în fiecare lună, 20.000 de euro, rotund cum ar fi, încasează acest Marian Enache, președintele Curții Constituționale, și l-a descoperit Adriana ca fiind și beneficiarul unei prime de pensionare de 50.000 de euro. Prieteni goldiști, toți acești bani despre care v-am vorbit sunt de la noi, pentru un om care toată viața lui nu a produs decât dezastre. A fost un politician foarte slab, o să vorbesc imediat despre asta. E limpede că este și a fost un președinte al Curții Constituționale și implicit judecător la CCR care a făcut mult rău României. Și pentru acest huzur pe care l-a dus pe banii statului aproape toată viața lui și pentru răul pe care ni l-a făcut nouă, democrației noastre, acestui SECURISTAN în care trăim, noi suntem atât de generoși încât îl plătim pe acest individ, de acum înainte, toată viața lui, e proaspăt însurățel, nu vă uitați că are peste 70 de ani, că de-abia ce s-a însurat, de 2-3 ani, cu peste 20.000 de euro pe lună. Probabil că prima asta de 50.000 de euro de la pensionare o să fie folosită ca să-și cumpere o mașină nouă sau poate că pe aia o primește oricum.
Pe Marian Enache l-am cunoscut în 2001, când eram Secretar General la PSD, dar știam despre el din ´90, imediat de după evenimentele, din 1989, lovitura de stat. Mereu era pus într-o funcție, iar omul nu părea să aibă nicio competență. Și am rămas așa cu gândul la el, până când chiar l-am cunoscut, era PSD-ist, nu mai intrase în Parlament, cred că și venea pe la partid să-și ceară vreo sinecură; vă închipuiți că nu i-am dat nimic. Dar, după ce l-am întâlnit, mi-a fost limpede că era un securilă, adică securiciul e o chestie care lucrează cu Securitatea, e coordonat de serviciile secrete; mie, omul ăsta, Marian Enache, mi-a dat senzația că este mult mai mult decât un securici, de-aia i-am zis securilă. Nu există nicio îndoială despre legăturile sale cu fosta Securitate, atât că dosarul său este foarte bine păstrat, pentru ca să poată să fie manevrat inclusiv prin acest dosar. Am auzit de isprăvile lui când am fost la Chișinău, am petrecut un an de zile conducând campania electorală acolo, și există, în arhivele serviciilor secrete de la Chișinău, și bineînțeles că și în arhivele serviciilor secrete rusești, multe, multe lucruri legate de Marian Enache. În urmă, cu câteva zile, pentru că e expirat termenul de trei ani pentru care a fost ales președinte al CCR, și l-a prelungit, adică să fie tot el până pleacă; mai are câteva zile și pleacă. Dar vă dați seama, totuși, ce tupeu! După ce ne-a făcut ce ne-a făcut și în 2024, și înainte, mai ales în 2025, în loc să se ascundă, să stea cu coada între picioare și cu capul plecat, el s-a mai pus încă o dată președinte interimar până în ultima clipă, la CCR. Bineînțeles că nu este vina lui. Este vina stăpânilor care îi țin lanțul. Dar totuși, revin la gradul lui mare. Nu știu ce fel de grad. Masonic, securist. Un grad. Are și el un grad, un grad foarte mare. Doar cineva cu un grad atât de mare ar fi îndrăznit să-l țină de mânuță cum l-a ținut el pe Ilie Bolojan, care e un om foarte circumspect cu ocazii din astea, să-l îndrume și să-l coordoneze pe nevolnicul președinte al României – mi-e și greu să spun cuvântul „președinte” în dreptul lui Nicușor Dan, dar asta e situația. Și, ca să conchid și ca să vă enervez, gândiți-vă că un astfel de om, pe acesta îl cheamă întâmplător Marian Enache, care n-a făcut nimic pentru România, care, dimpotrivă, cu repetiție, a siluit democrația românească, a batjocorit ideea de stat de drept, a adus, ca să fie credibil prin gesturile lui, eticheta de „democratură” (democrație combinată cu dictatură) în dreptul României, ei, pe acest om și probabil pe încă multe câteva mii sau poate zeci de mii de asemenea indivizi, noi îi plătim atât de gras doar pentru că ne fac rău. Pe acesta, repet încă o dată, îl plătim de acum înainte până când moare 20.000 de euro net în fiecare lună.
