(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Atacul asupra lui Antonescu, pe motivul colaborării cu fosta Securitate, așa cum era de așteptat, a generat reacții majore în cursul zilei de ieri. Unii, mai normali sau mai deștepți, fie au zis că nici vorba de colaborare cu Securitatea, ba dimpotrivă, iar alții au priceput că a fost o stratagemă de campanie, ce-l va ajuta pe Crin Antonescu să se diferențieze de ceilalți contracandidați, că au probleme legate de colaborarea lor cu serviciile secrete. A existat, însă, și categoria celor care, eludând adevărul evident, l-au pus la zid pe Crin Antonescu – gata, Crin era deja informator – sau că acest fapt, că este deja informator, se probează prin tăcerea lui de ieri, toată ziua, sau prin faptul că nu s-a repezit să meargă de urgență la CNSAS să-și ia documentele (deși Antonescu a petiționat, chiar de la prima ora dimineții de ieri). Unii, prin studiouri, i-am văzut că au zis chiar că degeaba mai spun astăzi colegii lui Crin că tăcerea acestuia de acum 37 de ani l-a pus în pericol chiar pe Antonescu în fața regimului comunist, în schimb l-a salvat pe amicul său, ce a preferat libertatea Occidentului. Nu mai adaug nimic în plus, au fost fel de fel de fragmente, de-astea oripilante din punct de vedere jurnalistic, emise de către niște oripilați de serviciu. Vă asigur, în schimb, că a fost un spectacol al nemerniciei rar întâlnit.
Adaug în plus faptul detectat în mod precis de către mine că absolut toți politicienii și jurnaliștii ce se (subliniez din nou) oripilau în mod grețos și fals, sunt din categoria securicilor, adică a celor ce se află în coordonarea sau pilotajul actualelor servicii secrete, acoperiții cu mâner ce prestează la comanda „pădurilor” – știți că așa denumim noi serviciile secrete. Adică sunt unii ce deservesc la modul curent un sistem represiv, așa cum a ajuns, din păcate, ansamblul serviciilor secrete din SECURISTANUL nostru și acești unii vin acum să ne explice cum era cu Securitatea înlocuită din 1989 de către șefii lor de astăzi, ai acestor securici. Desigur că marea audiență publică nu știe unde dă cu subsemnatul politicianul X sau în care „pădure” pupă poala jurnalistul Y și, atunci, cei care privesc sau ascultă pot să și creadă argumentele acestora, servite la comandă sau la manetă. Eu, prieteni goldiști, vă ofer o grilă de selecție a opiniilor. Pe cei care îi vedeți că vituperează fără argumente, transpirați și cu ochii vicleni scoși din orbite, tratați-i cu sictir. Adică ignorați-i. Iar, dacă totuși urmăriți prestația lor, luați cu multă lămâie. Iar acum, bineînțeles că veți zice, obidiți, în sinea voastră că „de-aia nu ne mai facem bine”, iar eu vă răspund că așa-i.
