(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Alegerile din București sunt ultimul episod al serialului electoral, ce rulează din vara lui 2024, serial în urma căruia românii au constatat că au rămas fără democrație, iar comunitatea internațională privește cu interes, dar fără preocupare, experimentul deosebit ce are loc în România. Miza alegerii viitorului primar, în afara celei normale, administrative, sau a celei legate de cheltuirea uriașului buget bucureștean, este, în plus, una ce va marca jocul politic intern pentru următorii doi ani și jumătate. Asta v-am mai tot povestit și v-am explicat; o s-o fac în continuare, dar nu astăzi.
Legat de Anca Alexandrescu, cunoașteți părerea mea fermă că nu e potrivită pentru funcția de primar general. Am tot prezentat argumentele și nu le reiau acum. Indiferent, însă, de rezultatul dânsei în aceste alegeri, e clar că o altă miză care se joacă în această campanie electorală este splitarea influenței asupra electoratului suveranist și revoltat, electorat care este majoritar în România, dar a cărui proporție va crește în următoarea perioadă, deoarece această guvernare nu are cum să aibă succes și nemulțumirea în sine va spori, se va multiplica. Până acum, la nivel de partide, a beneficiat doar AUR de această situație; scorul partidului din sondaje este real. SOS România a fost martelat, prin scandalurile interne și dezertările consecutive, iar POT a dovedit că, de fapt, nu putea să existe; a fost generat doar prin asocierea cu „Voievodul”, care asociere mai apoi n-a ținut. De aici vine și planul lui Ponta, de a călări și el valul suveranist, printr-un viitor partid generat printr-un grup parlamentar al dezertorilor.
Altfel stă treaba, însă, la nivelul politicienilor ce beneficiază de favorabilitate la suveraniști, unde azi îi avem ca protagoniști pe Georgescu și Șoșoacă; într-o măsură mai redusă, temporar, și pe George Simion, care a fost obligat de împrejurări să rămână în trena „Voievodului”, deși ruptura dintre aceștia doi este demult evidentă. Pe acest câmp de dispută a intrat, însă, odată cu aceste alegeri, Anca Alexandrescu, a cărei campanie electorală, sub pretextul mesajelor pentru bucureșteni, este în mod clar, de fapt, dedicată cuceririi unei părți din electoratul suveranist din toată țara. În mod normal, atunci când Călin Georgescu a refuzat să-i acorde sprijinul pentru candidatură, dar, în plus, a declarat și boicot electoral, dacă ar fi fost o fidelă a „Voievodului”, Ancuța Alexandrescu ar fi trebuit să renunțe la cursa electorală și să-l lase pe Simion să-și pună un candidat din partid: Peiu, Piperea sau Mohammad Murad. Acela a fost momentul în care s-a developat această operațiune de splitare a influenței asupra electoratului suveranist, de care splitare să beneficieze, în viitor, și moderatoarea TV, treabă de care Călin Georgescu s-a prins, dar nu prea mai are ce face. E limpede că Georgescu nu va reveni asupra deciziei sale de a nu susține pe nimeni în această campanie electorală și de a le cere fidelilor săi să boicoteze alegerile, dar e tot la fel de clar că mulți nu îl vor asculta, deoarece ei consideră că trebuie să-și exprime revolta prin vot. Uite așa, la finalul acestor alegeri din București, cei trei părinți adoptivi ai suveraniștilor, Georgescu, Simion și Diana Șoșoacă, vor trebui să împartă tutela cu noul politician suveranist, Anca Alexandrescu. Cunoscând cele patru personaje, vă este limpede că nu va putea exista vreodată vreo înțelegere între ei, după 7 decembrie, așa că Sistemul din SECURISTAN va fi bucuros să constate că e mult mai ușor să administreze un management turbionar pe partea suveranistă, unde cei patru își vor exhiba frustrările prin lupte de tip fratricid, ce vor dura mult și bine, până la următoarele alegeri, din 2028.
Așadar, beneficiarii reali ai candidaturii Ancăi Alexandrescu, indiferent de rezultatul de la București, vor fi partidele din coaliție, dar mai ales Nicușor Dan, care nu va mai trebui să se teamă de vreo coagulare și reprezentare unică a suveranismului, ce ar putea duce la mișcări de stradă, și nici de vreun contracandidat prezidențial ce să se întărească în mod decisiv, că doar fiecare dintre cei patru va fi și viitor prezidențiabil. Suveranismul este deja copilul orfan cu mai mulți părinți adoptivi, care e limpede că n-au decât interesul să încaseze, de pe urma sa, indemnizația electorală. Iar pentru cei ce considerați că Ancuța Alexandrescu e o candidată a Sistemului din SECURISTAN, e mai ușor să deduceți astfel această operațiune specială.
