(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
„Omul Zilei” de astăzi este Dorel Vișan, un mare patriot care luptă pentru identitatea națională. Mă bucur mult că există această coincidență astăzi, când sărbătorim Ziua Unirii, eu să fi fost impresionat tare de emisiunea pe care Anca Alexandrescu a realizat-o aseară cu Dorel Vișan, o emisiune nimerită, care m-a ținut timp de o oră și un sfert în fața televizorului, care m-a trecut prin toate stările de emoție pozitivă, chiar și în condițiile în care sunt prieten cu Dorel Vișan de 30 de ani aproape și îl cunosc atât de bine și vă dați seama cât am stat împreună. Am fost impresionat pentru că, cu o precizie de tip laser, Dorel Vișan, prin vorbele lui, nu doar că ne identifică slăbiciunile, nu doar că poate să proiecteze soluții viabile, a făcut-o și aseară, dar ne atinge coarda sensibilă de români felul în care a recitat sau a citat de mai multe ori din Mihai Eminescu în emisiunea de aseară. A fost unul nu doar de mare sensibilitate, nu doar de mare valoarea artistică, dar unul profund identitar. M-am simțit foarte român aseară cu Dorel Vișan, într-o manifestare despre care vreau să vă spun, deși el a încercat să acopere cumva această simțire a lui, într-o manifestare ce frizează o mare supărare, vecină cu disperarea, pe care Dorel Vișan a exprimat-o. În mintea și în sufletul lui de patriot român înțelept e limpede că noi ne-am ars toate punțile către o viață normală, ne-am complăcut într-o societate de consum care nu mai pune accent pe valoare, care nu mai pune accent pe tradiții, unde nu mai contează sufletul, unde prietenia între români și identitatea asumată în mod colectiv nu prea mai contează; dar tocmai pentru că le-a exprimat, câți om fi fost, un milion, două milioane, câți s-au uitat la acea emisiune, ne-am simțit, așa cum m-am simțit și eu, români, înaintea unei zile naționale.
Vreau să mai spun ceva, am uitat îi spun la telefon astăzi, când am vorbit. De câteva ori în timpul emisiunii de aseară, în timp ce vorbea parcă l-am văzut marele lui prieten și al meu, dar nu se compară vechimea și profunzimea prieteniei dintre ei doi, anume pe Dumitru Fărcaș, pe Mitruț Fărcaș. Nu știu, parcă ritmul vorbirii lui Dorel Vișan de aseară a fost acompaniat de taragotul lui Dumitru Fărcaș, așa mi s-a părut mie. Probabil și pentru că am ratat o sărbătoare colectivă, în care trebuia să-l sărbătorim pe Mitruț la împlinirea vârstei de 80 de ani, eu trebuia să fiu organizator, Dorel Vișan trebuia să fie amfitrion, pentru că am fost plecat din țară am ratat, și tot timpul regret și-mi pare tare rău, dar Mitruț al nostru ne iartă și mă iartă de acolo de unde e.
Dorel Vișan al nostru, să nu-i spuneți, că el nu-și mai știe vârsta de la 50 de ani, ăsta este un secret al lui, chiar așa face, nu-și mai știe vârsta, refuză, și vă dați seamă că e foarte lucid, ar putea să socotească rapid, trăiește 50 de ani, așa i-au spus lui înțelepții din munții Tibetului, Dorel Vișan împlinește în iunie 87 de ani, e rac, ca mine, iar mintea gândirea și simțirea lui sunt extrem de ascuțite și intacte, ba chiar probabil mult mai profunde. Îți mulțumim Dorel Vișan, cu toții! O fac în numele goldiștilor, care în mod sigur te iubesc, te respectă și îmi doresc să rămâi alături de noi încă mulți ani și poate în acești ani viitori să vezi că filonul ăsta pe care tu te chinui să-l consolidezi, identitar național, se va întări și o să te facă și o să ne facă fericiți. La mulți ani, România!
