(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
L-am urmărit pe Dragoș Sprînceană doar din momentul în care a devenit susținător al lui Călin Georgescu. N-auzisem de el până atunci. Apoi, l-am văzut cum a trecut rapid din această postură în cea de viitor posibil candidat și atunci m-am lămurit rapid asupra categoriei din care face parte Sprînceană și chiar nu i-am mai dat atenție. Și, să fie clar, vreau să precizez, eu pricep cât de greu este să te afirmi fie în diaspora, dar mai ales în SUA și nu chestionez metodele. Fiecare român se descurcă cum poate. Este și cazul lui Dragoș Sprînceană. Dar, ulterior, confrații mei de presă, care erau mai preocupați decât mine de cariera lui, i-au deslușit traseele relaționale. Așa am aflat că a fost mult timp un susținător al lui Klaus Iohannis, cu poze, cu strângeri de mână, cu întâlniri, provenind, cumva, dintr-o zonă gri-cenușie a vieții publice românești, din zona afacerilor lui Cătălin Botezatu. Se pare că a fost și manechin, dar nu contează; și Călin Popescu-Tăriceanu se zicea că a fost manechin în tinerețea lui, dar după aceea a ajuns prim-ministru. Afacerile nu sunt atât de mari pe cât a zis el că ar fi. De donat, a donat familiei Trump și campaniei lui Trump, dar nu atât de mult pe cât a spus. Și, în final, am înțeles că s-a însoțit deseori cu fel de fel de vedete din show-business-ul românesc, printre care celebrul Codin Maticiuc, protejatul lui Marcel Ciolacu. Maticiuc, la rândul lui, zis „Poponeț”, a fost unul care l-a susținut în campania din 2024 pe actualul premier; vedeți cât de mult bine i-a făcut. Dar această desțelenire a trecutului lui Sprînceană probabil că l-o fi deranjat, a devenit publică, dar ăsta este riscul când îți asumi o postură, de a vorbi public, darămite atunci când îți asumi o candidatură, așa cum a făcut el.
Joia trecută, imediat după anunțul lui Ciolacu referitor la emisarii pe care îi alege pentru administrația Trump, m-am interesat rapid și am aflat că era vorba despre acest Dragoș Sprînceană și am anunțat acest lucru chiar în emisiunea pe care acum o audiați, „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, în direct, exprimându-mi mirarea, într-adevăr, că, știind deja traseele lui Sprînceană, Ciolacu riscă o asemenea nominalizare într-un asemenea moment. La câteva ore după dezvăluirea mea de aici, de la Gold FM, oamenii UM-urilor, ce ascultă această emisiune (mulțumim pentru atenție) au acționat și, așa, treaba cu Dragoș Sprînceană a fost devoalată pentru un public și mai larg, la pachet cu confirmarea acestuia din urmă. Problema Sprînceană-emisar s-a complicat și mai mult ulterior, deoarece nu poți reprezenta România fără un mandat analizat și trecut prin mai multe filtre, lucru care nu s-a întâmplat, după cum și astăzi a specificat Hunor Kelemen foarte potrivit, care, la pachet, a spus că e departe de a corespunde unor criterii Dragoș Sprînceană. Din punctul de vedere al lui Kelemen, poate să facă politică, dar doar la cârciumă, pentru că ăsta ar fi nivelul lui. Sunt de acord cu Kelemen, dacă ar trebui să se consemneze, sunt și eu de acord. Mai mult, după ieșirile sale publice, la adresa lui Dragoș Sprînceană s-a consemnat și s-a dovedit faptul că, într-adevăr, nu este calificat deloc, iar, de ieri, Marcel Ciolacu se confruntă cu un scandal din care va ieși cu greu. El încearcă, totuși, să iasă la nivel declarativ.
Am promis că decriptăm scandalul Dragoș Sprînceană și-o fac în cele ce urmează. Noi avem o mare problemă cu administrația Trump. Noi, românii și România. Ambasadorul Muraru nu este prizabil în noua structură de putere a Statelor Unite (bineînțeles că ar trebui schimbat de urgență), iar Emil Hurezeanu, Ministrul de Externe, se vede clar că nu se poate introduce într-un sistem relațional cu oamenii lui Trump. De altfel, s-a și dovedit acest lucru în cazurile celebre cu Grenell și cu Rubio. Mai mult, ne-am mai făcut și de râs cu aceste două ocazii. În cazul lui Dragoș Sprînceană, Marcel Ciolacu a încercat o procedură (nu e de condamnat, a crezut că asta-i moda), o procedură de tip combinație între Dragnea și Grindeanu, modelul 2017 la Trump Tower combinat cu Ponta 2025 la Mar-a-Lago. A ieșit o varză, așa cum era și de așteptat, iar la această varză de tip combinație între Dragoș Sprînceană și Lucian Romașcanu stă moț Marcel Ciolacu. Nu ne ajută la nimic, prieteni, și ne face de râs în plus. De ce? Vă răspund: pentru că, spun răspicat, se pierde din vedere esența despre care eu am tot vorbit, ca să le intre tuturor în cap. Care este esența? Trump n-are nimic cu România. E limpede că țara noastră îi este chiar indiferentă lui Trump. Dar noi am fost puși pe masa marii împărțeli dintre Putin și Trump și putem inventa oricât de mulți Sprînceană am dori, că va fi inutil, prieteni goldiști, pentru că suntem la alt capitol. Suntem pe masa de negociere! Nu dorește America contacte cu noi, atâta timp cât noi suntem subiectul negocierii și Putin vrea influență asupra României, așa cum și astăzi s-a dovedit printr-o știre a NBC, care a confirmat că 10.000 de soldați americani din estul Europei, deci din România și din Polonia, vor fi retrași de urgență înapoi în SUA. Noi continuăm, însă, să ne facem de râs. Unii fac pe proști, alții chiar sunt proști. Și ne facem de râs mai ales cu afirmații ca ale deșteptului de Fenechiu, care a venit și cu varianta zisă „bombă”: „Să-l numim pe Klaus Werner Iohannis emisar în relația cu administrația Trump”. Hai că-i bine!
