(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Vă prezint pe scurt starea de fapt în relaționarea UE-SUA. În ultimele zile, am constatat eliminarea Uniunii Europene de la negocierile pentru asigurarea păcii în Ucraina, anunțată de către emisarii lui Trump, confirmată de către Donald Trump, iar această eliminare a Uniunii Europene s-a făcut pe fondul unor critici, abuzive chiar, ale oamenilor lui Trump la adresa comunității noastre europene, practic, prin aceste critici, anulându-se statutul diplomatic al UE în plan mondial; și nu folosesc vorbe mari, să știți că ăsta este efectul. Imediat după asta, sunteți la curent, Emmanuel Macron a avut o inițiativă și a convocat două reuniuni de lideri europeni, care au fost fușerite și fără rezultat. Ulterior acestor reuniuni, Friedrich Merz a câștigat alegerile cu Creștin-Democrații în Germania și a lansat un atac dur la adresa Statelor Unite ale Americii: a cerut o separare decizională de ceea ce dorește America și cred că a avut o cerere nimerită. În fine, până ieri, Macron a mai vorbit încă o dată la telefon cu liderii europeni, pe rând, ca să-și pregătească întâlnirea cu Donald Trump.
Ne așteptam cu toții ca președintele francez, astfel înarmat, să declanșeze, cum ar fi fost ieri, o discuție dură la Casa Albă, care, eventual, fiind atât de dură, să nu mai facă posibilă o conferință de presă comună cu Trump, ci să genereze o rundă urgentă și necesară de negocieri între SUA și UE. În loc de asta, aseară am văzut cu toții că Macron și Trump s-au pipăit și pe genunchi, râzând ca doi ștrengari, apoi au apărut în mod cordial în fața presei, la o conferință de presă, unde Macron abia dacă a mieunat și asta doar când i-a dat voie Trump. Da, da, chiar așa s-a întâmplat. S-a desprins o singură concluzie concretă și aia absurdă și halucinantă, anume că Trump n-are nimic împotrivă ca UE să asigure trupe militare de menținere a păcii în Ucraina. Poftim?! Păi UE a ajuns o organizație militară? Și, mai mult decât atât, de ce, domnule Macron, să cheltuim banii comuni ai europenilor pentru a asigura menținerea păcii în Ucraina? Nu e treaba noastră, nu suntem o organizație militară; e treaba statelor, dacă vor să participe, dacă au bani pentru așa ceva. Cum să-ți iei asemenea angajamente? Normal că Trump a acceptat, pentru că era în avantajul Americii și în dezavantajul UE.
Am o concluzie, odată cu această etichetare pe care i-am făcut-o lui Macron: UE nu mai are forță de a se impune în fața SUA; a pierdut-o în deceniile în care s-a tot gudurat pe lângă americani și a acceptat bocancul lor pe gâtul nostru, al europenilor. Acum e limpede că SUA și Trump nu ne mai dau nimic, dar tot la fel de clar devine că trebuie să ne reorientăm rapid, așa cum sugera viitorul cancelar Friedrich Merz. Cât despre Macron, cel care trebuia să reprezinte UE cu forță și să obțină ceva, măcar o ceartă cu Trump dacă obținea, ei bine, lui Macron e limpede că trebuie să i se spună ceva similar cu ceea ce zicea liderul american atunci când era moderator TV, și anume: „Ești concediat!”
