(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Astăzi, cel puțin eu, comemorez 8 ani de când m-am despărțit de generalul Iulian Vlad, fostul șef al Securității, un om de care m-a legat o prietenie de vreo 20 de ani, aproape, între 1998, când l-am cunoscut, și 2017, timp în care am aflat multe lucruri, mi-am îmbunătățit expertiza în ceea ce privește trecutul recent al României, trecutul comunisto-securistic al României. Am înțeles de la Generalul Iulian Vlad multe dintre subiectele care au rămas încă taine pentru mulți. Am înțeles impostura din societatea românească și am înțeles felul în care vectorii societății au fost șantajați după 1989 prin dosarele de informatori ai Securității sau agenți acoperiți ai fostei Securități, dosare care n-au fost devoalate public decât în mod selectiv, dar prin care, repet, societatea românească a fost condusă de către securiști după ´89.
Înainte de a muri, în luna iulie, prin testament verbal, pe care mi l-a comunicat mie telefonic, dar și altor prieteni comuni, mi-a lăsat sarcina să public post-mortem memoriile sale, marile secrete, consemnate în scris. Am și făcut acele demersuri, însă, într-un mod scamatoristic, ca să zic așa, fostul său șef de cabinet, așa-zisul general Aurel Rogojan, împreună cu Dan Andronic, șeful EVZ, au decis să preia aceste memorii, să nu mi le cedeze, așa cum primise, cu limbă de moarte, sarcină Aurel Rogojan, fostul director de cabinet al Generalului Iulian Vlad, să le publice selectiv, după cum spuneam, dar să nu mi le dea mie pentru ca să le administrez. În mod normal, le-au publicat selectiv, pentru ca baza acestor dezvăluiri, a acestor memorii să fie furnizată unor indivizi de tip Coldea, de tip șefii din serviciile secrete, care or mai fi ei. De ce? Pentru că aceste memorii publicate, așa cum aș fi făcut, ar fi distrus din start potențialul de șantaj la nivelul multor persoane publice pe care îl au încă securiștii români contemporani, care n-au desecretizat decât o mică parte din arhivele legate de activitățile personale și profesionale ale multora care populează încă mediul public. V-am relatat, ieri, despre episodul halucinant despre Bogdan Chirieac, care a fost prezentat de la A la Z în toată plenitudinea lui de fost agent informator al Direcției de Informații Externe, un om care a supt la toate „țâțele guvernamentale”, jurnalist, vector de opinie, director de conștiință, cum se spune, și toate procedurile prin care a acționat împotriva intereselor naționale și la toate capetele și din toate direcțiile. Este doar un exemplu al celor care au rămas deconspirați.
Îi port recunoștință Generalul Iulian Vlad și repet asta acum, la 8 ani de la moartea sa, pentru cât am aflat de la dânsul. Îmi pare tare rău, dar nu s-a întâmplat din vina mea, că n-am reușit să duc la capăt sarcina testamentară de a devoala memoriile sale, consemnate în scris, despre, atenție, și asta mi-a spus dinainte, nocivitatea securiștilor ce au rămas la butoane și după 1989. N-a fost cazul său. El a fost întemnițat de către puterea de tip KGB-ist, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, și apoi deposedat de putere și influență. Dumnezeu să-l odihnească!
