(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Sunt 2 abordării de tip editoriale opuse legate de vizita lui Marcel Ciolacu în SUA, despre care vizită voi, la Gold FM, ați aflat primii, încă de acum o lună, deoarece sursele noastre sunt mai bune decât ale altora. Unii, ca Ion Cristoiu sau alți jurnaliști de calibru, inclusiv din Clubul de Gândire GOLD, bagatelizează această vizită, descriind-o ca fiind una de tip mimetic, bună doar pentru PR-ul lui Ciolacu în campania electorală ce-a început deja, la polul opus fiind ceilalți, adică cei ce o laudă în mod deșănțat. Analiza mea este situată între cele două abordări, acesta fiind motivul pentru fondul gri al rubricii „Omul Zilei” de astăzi. Să explic. Agenda întâlnirilor lui Ciolacu cu se prezintă ca fiind una consistentă prin posibilele consecințe; este cam ceea ce ar fi nevoie pentru orice premier român ce și-ar propune să rezolve câte ceva în avantajul României printr-o vizită în Statele Unite. O întâlnire cu Biden, despre care vorbesc neaveniții, nu era doar inutilă, având în vedere starea personajului, dar i s-ar fi atârnat în viitor ca un pietroi de picioarele lui Ciolacu, ținând cont de viitorul politic sumbru al lui Biden în 2024, așa cum eu unul consider că va fi. Cu Kamala Harris cea plecată în Dubai iarăși n-avea rost să se întâlnească Ciolacu; aceasta nu știe nici pe ce lume se află, fiind doar un secondant al lui Obama pe lângă Biden, folositoare doar în cazul indisponibilizării medicale a acestuia.
Întâlnirea lui Ciolacu de la Departamentul de Stat, Pentagon și Congresul American ar trebui să-i fie suficiente pentru a bifa niște realizări în favoarea României, dar aici treburile sunt dificile, deoarece așteptările concrete sunt mari. Acestea vizează 3 categorii de probleme: calendar concret pentru ridicarea vizelor, investiții directe, reale în România ale capitalului american, respectiv livrarea de armament de urgență către noi, în condițiile în care l-am plătit și apare că vom avea nevoie urgentă de el. Deci abia la final vom putea cântări și clasifica în mod corect eficiența vizitei premierului român. Cele 3 categorii reprezintă așa-zisele minuni din țara partenerului strategic, la care noi ar trebui să avem acces dacă SUA chiar ne consideră parteneri.
Întâlnirea cu Antonio Guterres, secretarul general al ONU, un vechi și bun cunoscător al României încă de acum 2 decenii, poate fi importantă dacă se va pune pe tapet, atenție, rolul geopolitic al României ca fiind epicentrul triunghiului conflictual de tip Ucraina-Kosovo-Marea Neagră, noi având rol direct și strategic în fiecare dintre aceste puncte geopolitice fierbinți. În rest, Ciolacu își confirmă axa de parteneriat strategic cu Israelul, inclusiv în vizita în SUA, prin 2 momente: unul simbolic, consumat deja la muzeul Holocaustului din Washington DC, respectiv prin întâlnirea de final cu Ronald Lauder, șeful Congresului Mondial Evreiesc, dar și fostul patron al PRO TV, un tip influent ce cunoaște de asemenea foarte bine România, dar nu neapărat de bine, ținând cont de aventurile financiare ale lui Adrian Sârbu pe banii evreilor conduși de către Lauder. Din punctul meu de vedere, Ciolacu a început bine refuzându-i lui Andrei Muraru, ambasadorul nostru din SUA, propagandist și inadecvat, prezența la întâlnirile delegației române. Bravo pentru asta! Peste 2 zile tragem linie și analizăm rezultatele predictibile ale acestei vizite.
