Autor: Cozmin Gușă
Nu-l cunosc personal pe Marius Lazurca, nu s-a nimerit, dar, așa, de la distanță, pot să spun că îmi e simpatic. L-am văzut cu o pregătire universitară solidă, o carieră diplomatică interesantă, în condițiile tranziției românești, care nu se mai termină, familist convins, cu șase copii – și mai simpatic. Una peste alta, pentru mine, apariția lui Lazurca a fost una pozitivă în jocul de putere actual, fie și numai dacă luăm în considerare restul demnitarilor, calitatea și carierele lor. Filiera de promovare a lui Marius Lazurca, bineînțeles, este de discutat. E limpede, în orice caz, că are legătură cu serviciile secrete. Altfel, nu putea promova sau rezista în SECURISTAN. Se vorbește, în plus, pe lângă relația veche cu Nicușor Dan, și de o relaționare pozitivă cu atotputernicul Lucian Pahonțu. Eu am informații legate și de rețele externe de putere care l-au sprijinit și îl sprijină. Greutatea specifică a diplomatului Lazurca a crescut mult după sugestia publică că ar putea ajunge la șefia SIE sau SRI, dar și mai mult după ce a preluat și sarcinile de serviciu ale fostului consilier prezidențial Cristi Diaconescu, cele legate de coordonarea serviciilor secrete și a problemelor de securitate națională.
Și, uite așa, atât de aureolat, a ajuns Marius Lazurca în fața Andreei Sava, la un interviu alaltăieri, unde, spre dezamăgirea celor ce îl susțin, a făcut praf mult din ceea ce acumulase la nivelul imaginii sale publice pozitive. De ce? Pentru că tehnocratul Marius Lazurca s-a comportat în mod politicianist. E limpede că umblă și el cu minciunele ușor detectabile. Pe scurt, dovedește că e departe de o statură de mare om de stat, sau de mediu om de stat, sau de om de stat. E ceea ce eu denumesc „politician de crescătorie”. A avut de răspuns mai ales referitor la două situații care intră în zona sa de competențe: prima, legată de absența lui Nicușor Dan de la Forumul Economic Mondial de la Davos; a doua, legată de argumentarea propunerii lui Trump ca România să facă parte din Consiliul pentru Pace. Cu Davosul a dat un răspuns care îl arată pe Lazurca drept un diplomat de ligă mică. A zis că Nicușor Dan nu merge la Davos pentru că „nu umblă teleleu prin lume”, de parcă Davosul ar fi pe alt continent, iar restul liderilor prezenți ar fi niște flușturatici. Asta e o prostie care va marca cariera lui Lazurca de acum înainte, dar, înainte de asta, este o minciunică pe care a împachetat-o prost. Adevărul este că lui Nicușor Dan nu i s-a permis să participe la Davos; acolo interesele României vor fi jucate de către șefii noștri din Marea Finanță Occidentală, lucru de care eu v-am convins pe voi în nenumărate analize din ultimii ani. Desigur că Lazurca nu putea spune acest adevăr pe care eu l-am emis, dar se putea exprima, în orice caz, în mod ermetic, fără a emite o minciunică prin care jignește restul participanților.
Legat de Consiliul pentru Pace și invitarea României, având în vedere că este o speță aflată în zona sa de competență, dar și un eveniment geopolitic fără precedent în istoria recentă, Lazurca putea descrie ușor importanța invitației pentru o Românie atât de izolată și ocolită de propuneri de parteneriat în ultima vreme. Putea spune chiar adevărul, parțial, conform căruia e limpede că România trebuie să se consulte cu Bruxelles spre a da un răspuns, dar în niciun caz nu avea voie să se exprime atât de evaziv, adică în mod pur politicianist. Mai ales că Lazurca știe și că propunerea lui Trump pentru România este, de fapt, un test de orientare geopolitică de acum înainte, test ce a fost decis în triunghiul Putin–Trump–Xi, iar datoria sa de consilier prezidențial și de specialist era să răspundă în mod corespunzător, dar și responsabil.
Diplomatul Marius Lazurca n-a trecut, așadar, testul ușor al unui interviu altfel destul de comod, iar partea proastă pentru el este că a eșuat exact pe subiecte legate de zona sa de competență declarată. Acum, din cauza politicianismului și a minciunelelor emise, nu se mai distinge Lazurca de restul găștii de la putere, dar, în mod aparent paradoxal, asta s-ar putea să-i servească în SECURISTANUL nostru, aici unde nu te califici pentru o carieră îndelungată decât dacă iei ușor forma vasului în care ești turnat.
În concluzie, în cazul Marius Lazurca, pentru cei mai critici e valabilă concluzia „născut talent și mort speranță”, pentru ceilalți, mai blânzi, poate fi uzitată altă concluzie, anume: „alături de Nicușor nu e ușor”.
