(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Asta nu este o poveste despre fotbal, prieteni goldiști, ci este o poveste mai ales despre longevitate în obținerea marii performanțe, pentru că despre așa ceva vorbim în cazul lui Mircea Lucescu, antrenorul echipei naționale de fotbal, care, împreună cu această echipă, a reușit un eveniment de excepție: nu doar faptul că a învins, la București, Austria, o țară de câteva ori mai bine cotată fotbalistic decât România, dar mai ales maniera în care s-a realizat acest lucru, cu potențial, repet, mult mai mic din partea noastră, dar cu un dirijor octogenar, pentru că asta este vârsta lui Mircea Lucescu, are 80 de ani, care s-a întrecut pe sine, care a arătat o vivacitate și o claritate intelectuală, ca în anii tinereții, și pot să spun că îl știu pe Mircea Lucescu, de la televizor doar, din anii tinereții sale și a copilăriei mele, dar în ultimele peste două decenii ne-am întâlnit de mai multe ori și am stabilit o relație apropiată de amiciție.
Aș vrea să îl ascultați, repet, cu acest detaliu al faptului că vorbește un octogenar care a fost extrem de activ, de agitat, în toată viața lui profesională, să-l ascultați, cum, într-un interviu ad hoc, după meci, descrie câteva lucruri; nu vă supun atenției detaliile fotbalistice, ci vă supun atenției felul în care exprimă ceea ce a dorit de la acest meci, modul în care reține niște detalii pe care noi, cei mult mai tineri sau cei și mai tineri decât noi, probabil că n-am fi în stare să le reținem cu atâta precizie, și aerul, că și asta este foarte important, cu care Mircea Lucescu întâmpină mediatic suflarea fotbalistică a României. Pentru toate aceste lucruri, lăsându-vă să-l ascultați, l-am declarat pe Mircea Lucescu „Omul Zilei”, reușind să răstoarne toate pronosticurile care îl dădeau înfrânt, care îl dădeau fără potențial, pentru că, nu-i așa, vârsta vine cu o serie de avataruri. Numai că aceste avataruri nu l-au atins pe Mircea Lucescu, pe care eu cel puțin îl aplaud și transmit respectul meu pe lângă prietenia pe care o cunoaște și la fel v-aș sfătui și pe voi. Mircea Lucescu:












Bravo nea Mircea …Desi fotbalul este un joc al hazardului…matale l-ai supus ratiunii psihologice…care este mai importanta decat talentul si pregatirea fizica…