(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Sunt convins că unora v-a fost dor de „Ostașul” Ciucă, cel care, după ce împreună cu PNL s-a umplut de „rahat turcesc”, în urma alegerilor din 2024, a dispărut. Răutăcioșii bârfeau că e pe la Cetate, pe acolo, pe la el, în Oltenia, și că scrie o carte de gătit, împreună cu Mircea Dinescu. Eu, însă, n-am dat crezare acestor zvonuri ale răutăcioșilor dintr-un motiv simplu: „Oștașul” Ciucă nu mai are buget de campanie de la partid, iar Dinescu, vă spun cu precizie, că nu se pretează să presteze pe gratis niciodată. Cei de la PNL, echipa Bolojan, l-au marginalizat pe Ciucă, așa cum e tradiția la liberali cu fiecare fost președinte, dar Nicolae Ciucă nu a stat degeaba; și-a luat ranița și a trecut Atlanticul către protectorii din SUA, cei care, de altfel, l-au și împins în politică atât de sus, cu rezultatele deja cunoscute. Și nu mă refer doar la poziția de premier pe care Ciucă a primit-o, ci mai ales la contractele de înzestrare pentru Armata română, semnate de către Ciucă cu partenerii americani. Știu puțini ce a discutat „Ostașul” pe culoarele și în birourile Pentagonului, dar e clar că a venit din America cu un plan de viitoare carieră, ce conține ca prim pas demisia din Senat, pe care a executat-o ieri. Am văzut jurnaliști care speculează că lui Ciucă i-ar fi frică de pușcărie; nu fiți naivi, chiar dacă faptele lui (cu cartea, cu panourile, cu banii PNL sau altele) ar fi încadrabile la pușcărie, în România nimeni la acest nivel nu pățește nimic, pentru că îi trage pe mulți alții după sine.
În cazul lui Ciucă, prin demisia de ieri, este vorba despre operațiune de depolitizare, cum ar veni depolitizarea „Ostașului”, care oricum se jurase acum câțiva ani că nu va face vreodată politică, dar cine să-l mai ia la bani mărunți acum. Vorbim despre onoarea de militar, ce dracu, băi, fraților?! Ei bine, operațiunea de depolitizare, ce a debutat ieri cu demisia, va continua cu operațiunea prin care Ciucă se duce de astăzi „acăsică”, cum zice el, unde va adăsta o perioadă și va comunica doar în calitate de bunel, cum îi zice nepoțica, ca să se șteargă astfel amintirile infamante legate de funcțiile lui de premier și președinte de partid; și, peste ceva vreme, când vor apărea loboda sau urzicile, o să vedem o nouă scenetă, pe la Cetate la Dinescu, de unde, în jurul oalelor de ciorbă sau tocană, sau saramură de pui, „Ostașul” ne va anunța că a fost rechemat la arme, căpătând vreo poziție de reprezentare militară din partea aliaților pe frontul de răsărit; iar Dinescu nu îl va refuza, deoarece, printre aburii mâncărurilor, nasul lui bine exersat va simți și mirosul de viitoare beneficii financiare, ca să pape și gura lui ceva.
