(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Alegerile s-au încheiat. Nimeni semnificativ din mediul de putere intern sau extern n-a dorit să ceară anchetarea fraudării de care eu, însă, sunt convins. M-am împăcat cu asta și-mi văd în continuare de viața mea, așa cum pot. Spun asta chiar la debutul rubricii de astăzi, ca să nu se creadă că gândesc, vorbesc și scriu în baza vrunei obsesii ce aș fi căpătat-o spre a-l pune la zid pe Nicușor Dan, care, într-adevăr, e o fatalitate pentru România, dar viața ne pune și în astfel de situații.
Prognozele legate de incapacitatea lui Nicușor Dan de a administra situația explozivă creată în timpul guvernărilor Iohannis se confirmă zilnic, mult mai repede decât s-a crezut. După fiecare apariție publică a sa în postura de președinte, românii se freacă la ochi, la urechi, foștii adversari îl iau la bastoane sau rânjesc satisfăcuți, în mod cinic, iar mulți dintre susținătorii lui Nicușor Dan se dau deja cu capetele de pereți; cam toți își zic cam așa: „E ceva rău, dar mult mai rău decât am crezut!”. După apariția lui Nicușor Dan de la Praid, apoi după evenimentul NATO de la Vilnius, vociferările au crescut ca volum și intensitate, iar gașca lui Nicușor a considerat că, prin conferința de presă de ieri, de la Cotroceni, va obține măcar o acalmie prin mult sperata prestație bună a președintelui nou ales. A fost un boom, într-adevăr, dar o explozie de revoltă publică, pe care am evaluat-o din mesaje și postări pe rețelele de socializare pe care românii le-au efectuat; multe ni le-au trimis și nouă, pe adresele GOLD FM. Nici măcar ironia, deseori iresponsabilă, prin care românii își gratulează liderii în urma gafelor acestora, nu s-a mai văzut, nu s-a mai perceput. Oamenii sunt speriați după această evoluție publică a președintelui nou ales. Bâlbe, pauze în gândire, gesticulări ciudate, răspunsuri de mare amator. Multe altele, nu le mai înșir, pentru că sunteți la curent.
Ce să fie, ce să fie? Vorbim, totuși, despre un om de 56 de ani (atâția ani are Nicușor), cu o carieră de persoană publică de peste 20 de ani, deci obișnuit cu presa, cu aparițiile în public, un om despre care se spunea că are un grad de inteligență peste medie, iar asta se spunea în baza unor rezultate școlare obținute în calitate de elev olimpic la matematică. Analiștii l-au luat la forfecat, au resimțit și ei mirarea și revolta publică. Unul ca Ion Cristoiu zice că ar putea fi vorba despre deficiențe nedetectate la nivelul lui Nicușor Dan până când acesta să ajungă președinte. Cornel Nistorescu consideră, la rândul lui, că pur și simplu Nicușor Dan nu știe ce are de făcut în fața unei situații atât de complexe și atunci se comportă în acest mod aiuritor. Respectiv, confrații din Clubul de Gândire GOLD cam spun că pentru ei nu e nicio surpriză, se așteptau exact la așa ceva din partea lui Nicușor Dan. În ce mă privește, sunt de acord cu toate încadrările enumerate aici și cu altele pe care nu le-am mai pomenit, dar problema e gravă și nu putem ieși din ea, prieteni goldiști, deoarece evenimentele letale vor veni peste noi. Iar noi suntem datori să explicăm, totuși, public cu ce ne vom putea confrunta în atare situații. Am observat, în același timp, că CNA-ul este nervos și acuză deja că exista o campanie de presă contra președintelui ales. Nu! Doamnelor și domnilor de la CNA, nu vă prefaceți că nu știți despre ce este vorba, nu este deloc așa. Noi vorbim, în acest caz, vorbim totuși despre președintele României, despre nevoia publică de a ne lămuri cine este personajul impus în fruntea țării, cine este el cu adevărat, ce capabilități are sau are lipsă și este chiar datoria oamenilor responsabili din presă să procedeze la analize și critici.
Știți că de multe ori vă spun această zicere: „Cine gândește clar, se exprimă clar”. Ei bine, în cazul lui Nicușor Dan e limpede că, exprimându-se atât de confuz, atât de difuz, nici nu este în poziția, cel puțin în aceste momente, în această perioadă, să gândească clar. De ce cred eu că el se află în această postură care, exprimată fiind public, a speriat națiunea? Pentru că Nicușor Dan a fost marionetat, a fost teleghidat de-a lungul carierei sale de persoană publică, de ONG-ist, apoi chiar de manager, de primar, unde n-a făcut mai nimic. Și dacă până acum s-a descurcat din această postură în care a fost marionetat (cunoașteți exemplele în care s-a dovedit că i se șoptește în cască de mai multe ori sau că este pregătit cu răspunsurile la eventualele întrebări din partea presei), ei bine, când se confruntă cu presa și trebuie să răspundă la întrebări nearanjate, o personalitate marionetată, care nu are o expertiză suficientă, intră în asemenea gen de încurcături, se bâlbâie, face pauze, dă disperat din cap, are o gestică ciudată, care ar fi de natură să completeze, dacă vreți, lipsa de expertiză legată de anumite subiecte. La Nicușor Dan este complicat, pentru că a preluat funcția de președinte al României pe repede înainte, fără să fie antrenat pentru ceea ce-l așteaptă, și fără măcar să ghicească cât de gravă este situația, nu l-a informat nimeni, e limpede că toți l-au mințit. Când s-a dus la primăria București, a găsit o situație normală, pe care a putut să o administreze, fără crize, fără această bombă a bugetului care stă să explodeze la orizont. Deci, concluzia mea, apropo de „Omul Zilei” de astăzi, este că Nicușor Dan, marionetat fiind și nepregătit, este pur și simplu îngrozit de ceea ce trebuie să facă în fiecare zi, operațiuni pe care nu știe să le administreze, situații pentru care n-a fost pregătit ca să le administreze.
