(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Îm urmă cu 10 zile, am semnalat și dezbătut un incident special, petrecut la meciul de fotbal dintre Csikszereda și Dinamo, meci organizat la Miercurea Ciuc, incident ce n-a fost prezentat atunci decât în presa sportivă și, bineînțeles, la Gold FM. Galeria echipei maghiare, organizată și finanțată de către patronatul maghiar, i-a întâmpinat pe dinamoviști cu tricouri inscripționate cu harta Ungariei Mari, ce cuprinde și Transilvania. După cum bine știți, ăsta a fost un scandal și acum doi ani de zile al Federației Ungare de Fotbal, care în plan internațional doar a fost penalizată. Dar uite că în România nu este penalizată și li se permite în continuare. Ei bine, informați fiind în prealabil de treaba asta cu tricourile cu Ungaria Mare, cei din galeria lui Dinamo au pregătit, la rândul lor, un banner pe care scria: „Și pământul de sub unghiile voastre este tot românesc”. Apoi, pe măsură ce spiritele s-au încins la meciul de la Miercurea Ciuc, au scandat dinamoviștii „Afară, afară cu ungurii din țară!”. Apoi bineînțeles că jandarmii i-au evacuat din tribună pe dinamoviști. Fac din nou precizarea că echipele de fotbal din Harghita și Covasna sunt finanțate mai ales cu banii Guvernului Ungariei sau cu banii unor firme ungare care fac afaceri cu Guvernul Ungariei, iar stadioanele din Harkov au fost construite tot din banii oferiți de Guvernul lui Viktor Orban. Deci, prieteni goldiști, putem fi siguri că e vorba despre o strategie iredentistă și separatistă pe termen lung, implementată de către Ungaria, la care România n-a avut nimic de spus sau protestat în toți acești ani.
Ieri, Viktor Orban a sosit în România pentru tradiționala Școală de vară de la Tusványos și, tot ca de obicei, a avut întâlnire cu premierul României, care de data asta este vecinul său de la Bihor, anume Ilie Bolojan. Agenda oficială de discuții a fost raportată cu fel de fel de bla-bla-uri referitoare la colaborarea între vecini și proiecte de dezvoltat. Cunoaștem toate aceste clișee. Numai că, exact înaintea întâlnirii cu Bolojan, premierul ungur a postat pe rețelele de socializare următorul mesaj: „Am ajuns în București, pe pământ românesc. Diseară mergem în Ardeal”. Subliniez că, dacă ar fi spus „Am ajuns în București. Diseară mergem în Ardeal”, era ceva; el, însă, a adăugat „Am ajuns în București pe pământ românesc”. Chiar și un amator poate pricepe că vorbim, astfel, despre un mesaj provocator și nesimțit. Orban nici măcar n-a zis Transilvania, deși putea, ci a zis Erdély, adică Ardeal, care este denumirea ungurească pentru regiunea noastră istorică, pe care o mai folosim și noi românii deseori, că nu sună neapărat rău. Ei bine, orice diplomat însă, adică un profesionist al politicii internaționale, ar încadra mesajul lui Orban Viktor la categoria cel puțin separatist. Ce putea face Bolojan în urma acestui mesaj proferat de Orban înaintea întâlnirii, măcar la nivel minimal? În cursul întâlnirii, putea să-i solicite lui Orban să revină imediat după întâlnire cu explicații publice, eventual să-și ceară și scuze dacă mesajul său a vrut să spună altceva, dar a fost prost redactat. Nimic din partea lui Bolojan, mucles din partea amândurora, și a lui Bolojan, și a lui Orban. Desigur, discuții, cină, un șpriț sau două, pace și voie bună.
Coroborați vă rog doar cele două evenimente prin prisma tacticianului Viktor Orban și o să constatați lesne că ceva nu e în regulă, se coace ceva aparte. Nu am loc azi, deși ar fi momentul, să consemnez multe alte ocazii similare din istoria recentă. Mă rezum, însă, la descrierea situației geopolitice actuale. Președintele și Guvernul României vor să meargă la război ca să învingă Rusia, după cum ne-au spus prin gura Oanei Țoiu, Ministresa de Externe, dar și ei au făcut declarații oficiale recente în acest sens. Din reacțiile pe care le-am constatat chiar eu, analizând posibila împingere în războiul ucrainean a Moldovei, bineînțeles cu România la remorcă, românii sunt speriați groaznic și nici nu concep așa ceva, adică nu concep ca bărbații români să meargă la război. De cealaltă parte, îl avem pe Viktor Orban, care este cel mai radical susținător al neparticipării țărilor UE la războiul contra Rusiei și de fapt asta este chiar baza susținerii interne și externe pentru Orban, dar chiar astfel el a devenit simpatic pentru români, care îl apreciază foarte mult prin prisma acestei poziționări raționale. E limpede că, azi și mâine, Orban va insista din Harkov pe această temă și va obține simpatie și aplauze în plus. Ei bine, puneți cap la cap cele două situații și atitudini oficiale diferite ale României și Ungariei, pariați pe creșterea temperaturii geopolitice în regiunea noastră și o să pricepeți ce valoare de întrebuințare o să aibă în viitor mesajele separatiste ale lui Orban Viktor, mai ales în Transilvania, pentru românii doritori de pace și speriați de război. Veți putea considera astfel că nu este exagerat ceea ce sugerez eu astăzi. Deși am fost ironic în titlu cu referirea la Sergey Lavrov, bazați-vă de asemenea că am exprimat un adevăr. Ungurul Orban este pilotat în acțiunile sale diplomatice direct de la Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova, iar între Lavrov și Orban mai este un numitor comun important, anume apropierea veche și solidă de structurile de intelligence ale Israelului. Dar asta e o altă discuție, pe care o voi amorsa în viitor. Deocamdată, îl consemneze pe Orban Viktor ca fiind „Omul Zilei” la Gold FM, deși ar fi trebuit ca Bolojan să fie „Omul Negru” al zilei pentru lipsa sa de reacție, una iresponsabilă, dar care l-a pus cu botul pe labe în fața omologului ungur.
