(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Deja se împlinesc 5 zile de când se tot vorbește, se descrie și se analizează vizita lui Nicușor Dan în SUA; se fac tot felul de dezvăluiri, se speculează. Care, cum: cei care vor să-l sprijine zic „Wow, ce vizită a fost”, ceilalți, care vor să-l înfunde, bineînțeles că scot în evidență niște aspecte care nu îl avantajează pe președintele actual. Din păcate, nu apar încă în spațiul public concluzii de tip geopolitic ale acestei expediții prezidențiale românești în SUA. Cumva se subînțelege, de la nivelul celor care comentează, dar mai și gândesc, faptul că ne-am dus boi și am venit vaci (ca să fiu mai frust în exprimare), dar totuși nu se pot desluși elemente care să lămurească dacă și ce s-a schimbat după această vizită.
Pentru ca să ne putem lămuri, ar fi fost nevoie fie de o conferință de presă a lui Nicușor Dan, fie de explicații din partea lui Marius Lazurcă. N-a fost cazul, nu s-a petrecut așa ceva. Lazurcă a încercat, pe la o televiziune, să dea niște declarații, dar s-a pierdut în justificări secundare. În acest fel, vorbim, astăzi, despre falsificarea pozei Nicușor Dan – Donald Trump (dacă e adevărat că s-a petrecut așa ceva, atunci suntem de Spitalul 9). Mai vorbim despre faptul că Marco Rubio nu consideră că ar fi avut o întâlnire oficială cu Nicușor Dan, sau mai vorbim și despre faptul că bodyguardul lui Trump l-a muștruluit pe Nicușor când acesta s-a dus să mai dea o dată mâna cu Trump. Iar, din punctul meu de vedere, acest subiect este unul de mare gravitate, și nu pentru că al nostru a mai vrut să-i spună ceva, pe final, lui Trump; e de mare gravitate pentru că vorbim despre mojicia americană în acțiune.
Acum, legat de vizită. Eu v-am expus, săptămâna trecută, din sursele mele neoficiale, că anume Mark Rutte și Viktor Orbán au fost cei doi lideri politici care l-au împins pe Nicușor Dan către participarea la Board of Peace, fiecare prin pârghii diverse, dar și cu interese diferite. Olandezul i-a promis lui Trump, așa-zisul „Daddy” al său, că va fi prezent flancul estic al NATO prin România, adică prin prezența lui Nicușor, iar ungurul Orbán are interesul să nu rămână izolat în această regiune a noastră, plus mai are și interesul electoral pentru alegerile ce va să vie și unde ungurii din România votează. Surpriza a venit la capitolul întâlnirii lui Nicușor Dan cu Marco Rubio, una neanunțată inițial. Și n-am fi aflat despre cum anume s-a petrecut, dacă Paolo Zampolli, emisarul lui Trump pentru proiecte diverse, nu și-ar fi asumat meritul acestei așa-zise întâlniri, printr-o postare pe Instagram, sesizată inițial de către Solid News.
View this post on Instagram
Noi îl urmăream pe Zampolli încă de anul trecut, de când am sesizat că americanul de origine italiană a devenit poarta de intrare la Washington D.C. pentru miniștrii români, de la Alexandru Nazare, la Bogdan Ivan, de la Energie. În ceea ce vă privește, cu Zampolli ați făcut cunoștință, prieteni goldiști, încă din noiembrie 2025, atunci când eu l-am descris tot la rubrica „Omul Zilei”.
Ei bine, în postarea de acum câteva zile, Zampolli a plusat: ne-a explicat că Nicușor Dan este „Bunul meu prieten”, dar și că s-a semnat un acord de peste 400 de milioane de dolari între SUA și România, acord de care românii nu știu nimic; a se citi, bineînțeles, că românii, noi, dăm bani. Iar, astfel, analiștii serioși au dedus că asta ar reprezenta un fel de plată pentru vizită și întâlnirile din America.
Pe de altă parte, pricepeți bine că nici nu poate fi vorba despre vreo prietenie, cum zice Zampolli. Eu n-am nimic cu milanezul, ar putea să-mi fie și simpatic, dar, din punctul meu de vedere, consider că Trump i-a alocat vechiului său prieten un loc în lume unde să se poată distra, să se îndestuleze, iar, pe lângă România, Zampolli mai are în vizor și state ca Grecia, Serbia, dar și altele (atenție!) cu statut incert în ceea ce privește relaționarea cu regimul Trump; adică e de lucru la apropiere, asta carevasăzică. Modelul e vechi la americani, nu trebuie să vă mire. Obama, pe vremuri, l-a practicat cu Joe Biden, când acesta era vicepreședintele său: i-a alocat viitorului senil din Casa Albă tot estul Europei, sub ghidaj, și așa ne-am nenorocit și noi, și alții. Nu mai dau detalii, pentru că le cunoașteți.
În concluzie, americanii pare că sunt prezenți, fac și pe șefii, impun astfel diverse afaceri, dar fără obligații oficiale. Că ne-am ales cu mai nimic din vizita lui Nicușor Dan, ba că ne-am și făcut de râs încă o dată, ați priceput. Nicușor Dan, însă, a divulgat, în interviul de la Digi24, care a fost interesul său expres în această vizită în America: ca administrația românească să se pare legitimă prin întâlnirea de la Washington, mai clar, legitimă pentru regimul Trump. Adică să se considere că, de acum înainte, nu se va mai pune problema fraudării prezidențialelor din România în 2024. Părerea mea clară și consolidată este că Nicușor n-a reușit nici măcar asta. Eu o consider o speranță de vinovați naivi, care nu vor fi în stare să scoată sau să retragă vreo frază nici măcar din raportul Comisiei Juridice din Congresul American, darămite să poată ca vreun oficial important din SUA să afirme public legitimitatea regimului de putere din România. Și nu văd de ce americanii ar face-o. Faptele sunt clare și imprescriptibile, dar ai lui Trump operează și cu ideea că cel ce a generat marasmul românesc este unul de-al regimului Obama-Biden: nimeni altul decât Secretarul de Stat Antony Blinken, fără a cărui declarație legată de implicarea rușilor în alegerile românești șmecherii României n-ar mai fi ordonat CCR-ului anularea turului 2.
Ei bine, și aici vin cu concluzia, vinovații din sistemul de putere subterană din România speră, totuși, că, prin filiera emisarului Paolo Zampolli, vor putea fi absolviți de către „Unchiul Sam”. Adică ei speră și consideră că acest american milanez e în stare să pună batista pe țambal în America referitor la fraudarea românească. Da, da, vinovații români chiar speră la așa ceva, chiar dacă vi se pare prostesc – și chiar este prostesc. Zampolli, la rândul lui, le poate promite că îi rezolvă, dar eu sunt convins că nici măcar nu-și propune. De ce? Deoarece acest lucru l-ar arunca într-un mega-scandal în SUA, acolo unde deja are destui dușmani, care se vor înmulți pe măsură ce regimul Trump apune. Mai degrabă suntem în cazul în care Paolo Zampolli și-a găsit proștii nimeriți în România: el le va lua banii prin diverse contracte (contracte cu statul român, bineînțeles), iar administrația României va rămâne la fel de ilegitimă, și nu doar pentru SUA, dar și pentru celelalte centre de putere geopolitică reală, respectiv Rusia și China.
