(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Nu mi-am permis să-l declar ca fiind chiar „Omul Negru al Zilei” pe ambasadorul Israelului, doar fiindcă este reprezentantul unui popor ce se află în mijlocul unei situații groaznice de conflict; milioane de israelieni își chestionează zilnic viitorul sumbru, trăind, asemenea palestinienilor, sub amenințarea cotidiană a morții. Analiza mea, destul de dură, dar nu suficient, este dedicată ședinței secrete a Parlamentului României, respectiv declarațiilor consecutive ale lui Reuven Azar, ambasadorul Israelului. Evenimentele legate sunt unele ce pun între paranteze democrația românească, și nu folosesc vorbe mari, cu contribuția directă a liderilor noștri politici.
Secretizarea ședinței Parlamentului, prieteni, putea fi justificată doar în două scenarii, după părerea mea. Primul scenariu, în care s-ar fi cerut intrarea României în război, alături de Israel, iar până la un eventual vot parlamentar, dezbaterile ar fi trebuit să fie cumva ocultate de public; aș fi putut pricepe demersul ca fiind în scopul nepanicării cetățenilor români înaintea unei decizii de o asemenea gravitate. Al doilea scenariu ar fi putut fi legat de oferirea către parlamentari, prin vocea ambasadorului, a unor secrete legate de izbucnirea intenționată a conflictului israelo-palestinian în scopul unor reașezări geopolitice în regiune, cu cererea consecutivă a sprijinului diplomatic al României pentru a justifica în plan internațional operațiunea Israelului. Mai clar, dacă Reuven Azar ar fi avut mandat să explice spre exemplu acest lucru ca fiind un casus belli, adică un caz de război, adică de ce au fost lăsați să atace pe 7 octombrie luptătorii medievali ai Hamas prin retragerea intenționată a dispozitivelor de monitorizare și protecție israeliene. Clar? Clar. Sau în mod consecutiv, chiar că în Israel s-ar pune la cale demiterea lui Netanyahu exact din acest motiv, că războiul astfel se va înteți, chiar în plan intern israelian, și ar fi nevoie ca o parte importantă a populației Israelului să poată să fie relocată în țara noastră.
Dacă ar fi fost ceva de genul acesta, aș fi înțeles secretizarea ședinței. N-a fost, însă, nimic de acest gen, ci a fost strict o ședință de propagandă anti-Palestina, cu filme date acolo, dintre care o parte pot fi văzute pe TikTok, în urma cărei ședințe secretizate ambasadorul Israelului a fost singurul ce a emis public sub forma unor amenințări că-i vor face praf pe palestinieni cu orice preț, respectiv a unor laude pentru solidaritatea noastră, atenție, solidaritate pe care o percepem că este în scopul uciderii în continuare, inclusiv a civililor. Păi atunci de ce a mai fost secretizată ședința, refuzându-se prezența presei, în condițiile în care conținutul ei, deși lugubru, a devenit, din păcate, banal? Am un răspuns care ține de intenția de nesocotire pe viitor a oricăror tendințe publice și populare ce contravin acțiunii Israelului. Nu pot pricepe asta nici dacă ar fi vizat poporul israelian, dar dacă ele vizează românii, acțiunea israeliană devine de neacceptat. Dar cine să nu accepte? N-are cine la noi!
Nu mai continui astăzi, este previzibil că situația se va complica și mai tare, deci vor fi dezbateri publice, dar am o întrebare retorică la final: la ce ne folosesc nouă distincțiile publice oferite de Israel, prin vocea aceluiași Reuven Azar, că Parlamentul nostru „e primul parlament din lume ce a adoptat în unanimitate o rezoluție prin care condamnă Hamas și reiterează sprijinul în privința dreptului de a se apăra”? Răspunsul nu e decât cel că ne oferim ca țintă sigură pentru viitoarele atacuri teroriste împotriva unor entități românești, iar între timp ne și facem de râsul planetei.
