(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Richard Grenell, emisarul lui Trump pentru probleme speciale sau „specialul lui Trump”, după cum eu l-am botezat, a fost căutat pentru discuții în ultimele două săptămâni cam de către toți jucătorii de putere din România. Mai mare spor au avut la el cei care sunt în comunitatea LGBT, deoarece Richard Grenell este un gay asumat – are un parteneriat civil cu un bărbat cu care se înțelege foarte bine. Când se va explica și decizia intempestivă a lui Iohannis de a demisiona, veți vedea că a cântărit mult, așa cum spune presa internațională astăzi și cum v-am spus eu în ultimele zile, și vestea că Richard Grenell va veni în România, ca să elucideze impasul nostru democratic. În fine, Richard Grenell și-a tot planificat și reprogramat vizita în România, până când s-a răzgândit sau a fost răzgândit, cumva pe modelul din decembrie 2024 a lui Robert Kennedy Junior, care, dacă ar fi venit în România, alegerile n-ar mai fi fost anulate, domnule Trump, și știu ce vorbesc, pentru că au fost intervenții la nivel lui Robert Kennedy Junior apropo de acea vizită. Am considerat că vizita lui Grenell în România era importantă și pentru că e un om de mare încredere a lui Trump, dar mai ales pentru că, din calitatea de fost Ambasador al SUA în Germania, ar fi cel mai apropiat de problematica noastră geopolitică, cea românească, dintre toți oamenii lui Trump.
De ieri, m-am convins, însă, că nu-i deloc așa. M-a convins de acest lucru incidentul Emil Hurezeanu-Richard Grenell, petrecut la Munchen, cu ocazia Conferinței de securitate de acolo. Inițial, de pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe, am aflat că a existat o întâlnire Emil Hurezeanu-Richard Grenell, că ar fi avut o discuție despre România, cu concluzii benefice și „discuția a fost ca între doi foști colegi ambasadori în Germania, cam în aceeași perioadă”. Foarte bine și util, mi-am spus eu. Însă bomba a venit o zi mai târziu, de la Financial Times, care explică că Hurezeanu și Grenell s-au întâlnit doar întâmplător, în holul hotelului, că n-a existat nicio discuție așa cum a fost relatată oficial, ba chiar, sugerează Financial Times, că Grenell este și deranjat de relatarea lui Hurezeanu. În fine, necazul apare în final ca fiind chiar mai mare, deoarece, ieri, Emil Hurezeanu a recunoscut că este chiar așa, că discuția n-a avut loc cum a zis el, dar mai ales confirmă o gogomănie, ce apăruse doar pe surse, credeam că nu-i adevărată, dar Hurezeanu ne spune că e adevărată. Care gogomănie? Anume aceea că SUA face presiuni pentru ridicarea restricțiilor legale în cazul fraților Tate, iar presiunile, ne zice Hurezeanu, sunt făcute chiar de către Richard Grenell. Boom! Vă reamintesc că frații Tate sunt acuzați cu probe indubitabile de organizare de grup infracțional, de trafic de persoane și de viol în formă continuată. Dar tot ei, frații Tate, sunt cei care au declarat că se vor muta înapoi în America după victoria lui Trump, pentru că zic ei „au revenit bărbații la putere”, iar zecile lor de milioane de urmăritori au exultat la așa o exclamație. Și, atenție, tot frații Tate sunt cei care i-au atras atenția lui Tucker Carlson în România, de a făcut un drum special la București, doar ca să-i ajute mediatic, adicătelea brute prezentate ca persecutați ai justiției.
Las la o parte faptul că Emil Hurezeanu și-a dinamitat mandatul de Ministru de Externe, vrând să fie șmecher; mă așteptam la asta oricum. Ce trebuie să remarcăm, din nou, este că regimului lui Trump nu-i pasă deloc de marele impas în care ne aflăm noi, ca țară, „frații români” carevasăzică, și, oricâte tweet-uri de solidaritate ar scrie Elon Musk, nu mă poate convinge de contrariu. Am spus-o și repetat și în ultimele două zile, când am analizat, că toți oamenii lui Trump au ocolit România. De ce au ocolit-o? Pentru că suntem deja pe masa marii împărțeli dintre Trump și Putin și nimeni nu vrea să recunoască acest lucru. Faza asta cu Grenell și frații Tate, prieteni goldiști, mi-a reamintit episodul cu Joe Biden și Procurorul General al Ucrainei, episod petrecut acum circa 10 ani, când ucrainenilor le ardea buza după ajutorul american, iar Biden condiționa sprijinul american de demiterea Procurorului General ce-l ancheta pentru corupție pe fiul său, Hunter. Descurajant, periculos, poate chiar fatal. Acum știm sau ar trebui să știm noi, românii, că actorii politici se schimbă la Washington DC, dar apucăturile proaste legate de România rămân aceleași.
