(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Anul trecut, în această zi, Vladimir Putin era încă în spațiul Occidentului Colectiv un dictator nemilos, eventual foarte bolnav sau chiar aflat pe moarte pentru presa de propagandă. Era vânat ca să fie arestat în anumite state europene, inclusiv România. Iar americanilor li se spunea că, imediat după instalarea ca președinte a Kamalei Harris (anul trecut, aduceți-vă aminte), țarul de la Kremlin ar fi fost aneantizat. Cine îndrăznea să susțină altceva despre Vladimir Putin era rapid repudiat, etichetat ca idiot sau trădător, oricum exclus din dezbaterea publică. Astăzi, Putin se sărbătorește la 73 de ani, după 27 de ani la vârful puterii rusești, adăugând eu la cei 25 de ani când a fost președinte și premier al Rusiei și perioada în care a fost șef al temutului FSB. În afara câtorva lideri ai UE, marionetați de către Marea Finanță Occidentală, adică grupul Rotschild, lider ce-l critică și demonizează pe Putin ca să mențină iluzia unui viitor război UE contra Rusia, liderul rus se bucură azi de aplauze și apreciere în restul planetei, conducători de stat sau opinie publică, toate aceste aplauze sau aprecieri la un nivel pe care, atenție, niciun alt lider politic nu l-a atins după finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, atunci când un Winston Churchill, vă reamintesc, era vedeta politică planetară.
Desigur că Putin are defecte și-a făcut și destule greșeli. Onorurile care i se acordă astăzi de bună seamă că sunt exagerate, însă treburile trebuie analizate comparativ și contextual. În afara lui Xi Jinping, căruia nu-i place evoluția pe scenă, deci nici nu face gesturi pentru aplauze, Putin rămâne așadar să fie comparat doar cu restul liderilor țărilor mari sau influente, pe care, în mod evident, îi bate, practic, la toate capitolele. S-a demonstrat asta mai ales cu ocazia întâlnirii din Alaska cu Donald Trump, principalul său competitor pentru fotoliul de lider al influenței, al popularității. Apoi, contextul civilizațional îl ajută de asemenea pe Putin. De ce? Deoarece lumea se confruntă cu ofensiva anticreștină, apoi cu cea a LGBTismului sau cu cea a transumanismului, iar Vladimir Vladimirovici Putin apare astfel ca și cavalerul validat al apărării creștinismului și al normalității, un cavaler ce ridică sabia și luptă pentru aceste idealuri de tip umanist, iar în asemenea situație, bineînțeles că Putin se poate bucura azi de acest statut căpătat în ultimii ani, pe care, culmea, l-a dobândit mai ales cu sprijinul involuntar al adversarilor săi și ai Rusiei, care Rusie, tot în acest siaj al lui Putin, și-a elevat statutul la cel de superputere.
Așadar, spre deosebire de anul trecut în aceeași zi, Putin va primi astăzi, sunt convins, un potop de felicitări și sticle de șampanie, că așa-i lumea făcută. Inclusiv mulți dintre liderii ce l-au discreditat și demonizat, n-am nicio îndoială că îi vor trimite astăzi semne solide de apreciere, în speranța că vor fi, dacă nu uitați pentru gesturile lor reprobabile, măcar iertați. Și da, da, mă gândesc inclusiv la alde Macron sau Ursula, cei care au exersat deja pupincurismul în cazul lui Donald Trump, imediat după ce acesta a revenit la putere. Deci, nu e mare lucru să-și exercite acest pupincurism și către țarul rus.
