Autor: Cozmin Gușă
Ieri a apărut un sondaj de opinie ale cărui rezultate sunt de analizat, nu prin prisma acurateții lor, deoarece așa-ceva nu mai există demult, ci prin explicarea modificărilor bruște din cifrele raportate. CURS zice așa, pentru luna martie 2023: ”Scăderi la PSD și PNL. Surpriza primăverii este SOS România. Ușoare reveniri la PMP și USR.” Cifrele din dreptul partidelor sunt PSD 33%, PNL 21%, AUR 16%, USR 9%, UDMR 5%, PMP 5%, PU-SL 4%, SOS 4%, Altul 3%.
Există două aberații sociologice evidente, una legată de scorul inexistentului PU-SL al lui Dan Voiculescu, iar a doua consemnată prin cvadruplarea cifrei SOS-ului față de măsurătoarea precedentă, din ianuarie 2023. Despre PU-SL zic doar că scorul raportat este menit ca să fie asigurată liniștea tuturor ”manevranților” politici din partea trustului de presă al lui Voiculescu, care bâzâie pe la toate ușile din dorința sa istorică de a-și duce partidul în Parlament. Situația este diferită în cazul SOS-ului condus de către Diana Șoșoacă, și nu cifra de 4% este cea care intrigă (aceasta poate fi reală sau chiar mai mare), ci benevolența ”manevranților” în a o raporta public. Ce este ciudat aici? Trebuie să consemnez mai întâi că raportările publice ale institutelor de sondare sunt total controlate de către sistemul subteran de putere, cifrele reale rămânând doar în beneficiul celor ce aranjează jocurile politice, în acest fel se poate controla ascensiunea sau decăderea partidelor, plus frauda la vot. În plus, aparițiile televizate sau știrile cu referiri despre personajele ”indezirabile” se produc tot cu acordul ”mâinii nevăzute”, chiar și criticile fiind cenzurate, deoarece și-n baza acestora se produc creșteri nedorite. Cazul Dianei Șoșoacă, ”indezirabila de serviciu”, explică bine afirmația din titlu, confirmată prin scorul făcut cadou de sondajul CURS, împreună cu desele știri ce-o vizează în ultima vreme. Șoșoacă s-a zbătut mult în ultimii doi ani, a umblat prin țară și a generat evenimente sau incidente, s-a bătut la modul cotidian de la tribuna Parlamentului, unde a avut multe inițiative juste sau oportune, s-a oferit oprobiului întâlnirilor și discuțiilor cu ambasadorul rus la București, a acuzat public hegemonul american de cele mai groaznice comploturi, pe scurt, din dorința de a exista mediatic a făcut toate lucrurile posibile pentru a fi cenzurată sau blocată în sondaje de către Sistem la ”clasicul” 1%. Și tocmai acum, când ucrainenii (deci americanii) îi cer practic eliminarea, pentru așa-zisul afront adus prin reamintirea faptului că ne putem cere înapoi teritoriile românești din Ucraina smulse de către sovietici, SOS și Diana Șoșoacă apar mediatizați și măsurați ca fiind o alternativă suveranistă la partidele existente, dar mai ales la AUR și George Simion.
În orice partid mic, inițiat de puțină vreme, evenimentul raportării în sondaje c-ar fi ajuns la pragul electoral este unul crucial, ce-l poziționează ca putând fi ”la modă”. Orice referire mediatică de-aici înainte, mai ales cele negative, îl proiectează doar în sus, și-așa se vor petrece treburile și-n cazul Șoșoacă-SOS. Cei care se vor enerva cel mai tare vor fi auriștii lui Simion, ce vor tăcea însă despre subiect, dar agitați vor fi cei din falanga Factorului Extern (USR, Reper, Forța Dreptei, alături de analiștii propagandei), care vor fi extrem de vocali în a reclama public ”pericolul Șoșoacă”, ajutând astfel la ascensiunea SOS.
Țineți minte însă că, în afara realității incontestabile că avem de-a face cu consolidarea tendinței suveraniste ce are opțiune ultramajoritară azi în România, suprapusă cu refuzul aderenței la partidele vechi, vorbim despre operațiunea ”Ocupați gările suveraniste!”, operațiune ale cărei intenții finale nu sunt stabilite încă nici de către cei ce-au declanșat-o.
