Autor: Otilia Nuțu
Cu justificarea perfectă ”vin rușii peste noi”, odată cu suspiciunile că prin tranzacția MVM-E.ON se încearcă o preluare ostilă a furnizării de gaz natural în România, Guvernul României a aprobat săptămâna trecută introducerea prin ordonanță de urgență (OUG 152/2024) a două prevederi cel puțin interesante. Acestea permit statului să cumpere acțiuni la companii, prin aprobarea ministrului de resort, după o analiză și o hotărâre de guvern. Câteva chestiuni ridică semne serioase de întrebare:
1. Dacă într-adevăr problema și urgența era tranzacția MVM-E.ON, de ce prevederile au fost introduse abia acum, după semnarea tranzacției, deși conținutul celor două articole e în discuție încă din octombrie? De ce pe 20 decembrie, când tranzacția comercială s-a finalizat pe 16?
2. Dacă există interese rusești la mijloc, cum probabil că sunt și le-am semnalat și eu, de ce mecanismul actual – cu verificarea investițiilor prin acea comisie pentru examinarea investițiilor străine directe (CEISD) nu e lăsat să-și facă exact treaba pentru care a fost înființat, iar discuția să ajungă apoi și în CSAT? De ce Spania nu s-a gândit să dea o lege ca statul să cumpere acțiuni la orice, ci a blocat o tranzacție similară în sectorul feroviar exclusiv pe motive de interese rusești? De ce nu putem cere ajutorul Comisiei, sau NATO, să verifice interesele rusești, dacă noi nu suntem în stare cu instituțiile pe care le avem?
3. Dacă statul român s-ar gândi, chipurile, să oprească tocmai tranzacția MVM-E.ON cu statul cumpărând rapid acțiunile, 1) din ce bani și 2) cum, după ce partea comercială a tranzacției a fost tranșată deja, iar acum mai rămâne doar controlul CEISD? Ca o paranteză, dacă e vreo problemă reală în sectorul energiei, aia e poziția dominantă a Ministerului Energiei (80% din energia electrică, 50% în gaz), nu că n-ar avea suficiente companii; iar investițiile în companiile de stat nu doar că merg mai greu decât toate cele private, ba chiar le și blochează pe acestea, iar asta este principala amenințare reală la securitatea energetică a țării.
4. Ce s-a discutat realmente la întâlnirea Ciolacu – Orban? Nu de alta, dar Orban are deja o experiență bogată în operațiuni de presat investitorii străini să vândă statului sau companiilor controlate de el, în cel mai pur stil mafiot. Pe scurt: se trimit mesaje investitorilor străini, vrem să cumpărăm acțiunile voastre. Dacă nu se înțelege mesajul, statul adoptă o lege, o reglementare care să distrugă orice șansă de supraviețuire a companiei respective și o preia după aceea, aproape pe gratis.
Ce încredere pot să am, la cum arată statul român, că nu se duce la OMV, de exemplu, dă-mi înapoi Petromul. Nu vrei? Ok, atunci supraimpozitare 100%. N-ai cui să vinzi, că nu mai cumpără nimeni în piață. O fi visul naționaliștilor, dar Petrom înainte de privatizare era o imensă gaură neagră și o sursă de corupție de proporții macro, care distorsiona totul în jurul ei. Și ar fi o naționalizare în stil mafiot, cu încălcarea oricărui acces la justiție. Nu doar Petrom, ci orice investiție privată ar putea fi confiscată în exact același fel – combinând prevederile OUG cu niște acțiuni ”un pic mai în forță”. E exact modelul naționalizărilor din Ungaria, dar și din Rusia, prin exproprierea companiilor ”strategice” și ”privatizate fraudulos”. Și acolo, tot ”interesul național” e la mijloc. Și am impresia că Orban a venit aici să facă transfer de know-how, nu ca să-i explicăm noi că avem coaliție proeuropeană.
Sigur, sunt mulți care s-ar bucura la o asemenea naționalizare, de la cei care strigau ”nu ne vindem țara” sau vor întoarcerea la ceaușism, până la cei care îi urăsc pe austrieci pentru Schengen. Singurul semnal care a fost priceput de actuala guvernare după alegeri e că toți aceștia, radicalizați din motive diverse și furioși, sunt suficient de numeroși. Ce rămâne totuși de neînțeles e cum am anulat alegerile de spaima rușilor, cum actuala coaliție se pretinde ”proeuropeană, singura alternativă la rusofili”, dar se comportă exact cum ar fi făcut-o chiar aceștia.
sursă: contributors.ro
