Autor: Marius Ghilezan
Congresul AUR, desfășurat duminică, la Parlament, i-a consolidat puterea în partid lui George Simion și a adus ca element de noutate orientarea doctrinară spre creștin-democrație. Așadar, partidul AUR se vrea creștin democrat.
Pentru funcţia de preşedinte al AUR au candidat George Simion, cu moţiunea „România bogată: creştină şi democrată” şi Dănuţ Aelenei, cu moţiunea ”Mai multă democraţie.” Fostul copreședinte l-a învins zdrobitor pe sparring-partner-ul de la congres.
„Luăm locul PNȚCD pe scena politică?” m-a întrebat Simion. Dar majoritatea formațiunilor creștin-democrate sunt în Partidul Popular European (PPE) și mai puțin în grupul conservatorilor europeni, i-am răspuns, puțin sceptic că poate înțelege iluștrii predecesori de la Adenauer, la Helmuth Kohl, via Charles de Gaulle.
Europa patriilor e un fundament exclusiv creștin-democrat. Comunitatea Cărbunelui și Oțelului, gândită de greii Germaniei și Franței, după al doilea război mondial, a prefigurat Uniunea Europeană de azi. Pentru a nu speria SUA, Adenauer și de Gaulle au prefigurat-o, drept o entitate de colaborare exclusiv economică.
citește și: Ne paște un nou Război rece!
Între noi fie spus, Iuliu Maniu a vorbit la o conferință a Partidului Național Țărănesc, în 1928, despre viitorul Europei ca o uniune a națiunilor, cu mult înaintea lui Robert Schumann, fondatorul scriptic al Comunității. Ulterior, a devenit o uniune politică, nu doar economică.
Așadar, partidul AUR se vrea creștin democrat…
Presa n-a avut acces la congresul AUR de duminică. Alături de Sermiza Andon și de Mihai Belu, am făcut parte dintre puținii invitați.
George Simion a câștigat lejer funcția de președinte, cu un discurs de negare a negației, rar întâlnit pe la politicienii români. A zis ceva de genul: “dacă vreți beneficii personale pentru voi și familiile voastre, nu mă alegeți pe mine,” “dacă intenționați să vă căpătuiți prin politică, nu eu sunt omul pe care trebuie să-l alegeți astăzi!”
În filosofie, negarea negației duce la rezolvarea contradicțiilor, care se numește „retragere.” În acest proces, vechiul este înlocuit cu noul. Nu cred că George Simion, care s-a anunțat deja creștin-democrat, știe că acest concept face parte din materialismul dialectic, învățat la școală, pe timpul comunismului.
El a încercat formula de gen, pentru a fi mai persuasiv decât contracandidatul său. A vorbit liber. S-a apropiat de sufletul membrilor de partid. Luând pulsul sălii, pot spune că figura i-a reușit. Cei peste 800 de delegați l-au ovaționat minute în șir și i-au scandat numele.
Cine a cumințit auriștii?
N-a fost o atmosferă ca la liberali sau la useriști. Dar nici o unanimitate ca la comuniști. Competiția asigură progresul, spunea nu doar Caragiale. Și Corneliu Coposu se temea de candidatura lui Ion Rațiu, dar dimensiunile celor doi, față de ce lideri pe care-i avem acum, e cosmică.
Deși, în sală am auzit mesaje de grijă pentru omul simplu, mi s-a părut hazardată decizia de poziționare a AUR ca un partid creștin-democrat. De ce? Pentru că ideologia sa n-are nimic în comun cu gălăgia, cu politica de stadion. Dar să nu ne pripim. Orice tânăr beneficiază de clemență.
citește și: Zelenski vinde conacul din stațiunea italiană, plină cu oligarhi ruși
George Simion are ceva ce niciunul dintre liderii politici români: dragostea de țară. Îl cunosc de când avea 18 ani. Iubește sincer România. În plus e un unionist pur-sânge. Mi s-a părut însă ciudată rezoluția congresului privind solicitarea AUR guvernului României de a nu mai ajuta financiar guvernul de la Chișinău.
Totuși, proiectarea pe o galaxie pe care n-o cunoști nu e o aventură?
Creștin-democrația sau despre cum pardesiul nu face omul
Creștin-democrația nu este doar o îmbinare epistemiologică dintre creștinism și democrația de rit antic și acceptat. E mult mai amplă și mai profundă. Gândirea făuritorilor Europei unite de azi n-are nimic de a face cu suveranismul. Dar, cu subsidiaritatea da. Nu e loc de o dezbatere dihotomică. Ideea e oare Simion poate învăța? Dacă vrea să fie creștin-democrat, pe ce linie se va înscrie? Pe linia Maniu sau pe linia Mihalache?
Doctrina nu e ca stăreția. Stai în genunchi și Dumnezeu îți trimite gândurile bune să le ai la tine pe vremea rea. Știința de carte nu e suficientă. Facultatea înțelegerii e definitorie în construcția unui lider tradițional.
Are timp Simion de studii aprofundate? Nu credem. Și nici destui consultanți în stare să-i explice de ce Ion Rațiu a fost sabotat din interiorul PNȚCD pentru a nu ajunge președinte.
A fost Emil Constantinescu un liberal sau un conservator? Există ecuații cu multe necunoscute. Nu e misiunea editorialistului să facă lecții dogmatice unui modernist cu față umană.
Pro-NATO, pro-Occident, anti-rusism
Privind ansamblul, Congresul a arătat diferit de cum ne-am așteptat. Foarte multă moderație în tonurile vorbitorilor, mult NATO și excesiv de mult UE. Am numărat la un moment dat vreo zece ori invocarea acestor lepșe pe capul românilor. Oare s-au cumințit liderii AUR? Sau stăpânii lor au sucit-o pe la Ploiești, trecând prin Piața Charles de Gaulle, fără a ști că Iuliu Maniu nu e doar un bulevard, e însăși trăirea neamului românesc? Mi-e teamă că Simion va stârni furia deontologilor țărăniști, mari specialiști în hatering și-n asmuțit demonii.
Iuliu Maniu și Ion Mihalache reprezintă simboluri de neatins, din anumite perspective. Dar istoria se macină la temelia construcțiilor de carton. Este în stare tânărul Simion să scoată creștin-democrația română din adormire? Rămâne să vedem.
Vocile lumii
Corneliu Coposu
Fost președinte PNȚCD
„Nu e importantă persoana mea, importantă e ideea legată de viaţa mea. Dacă această idee va triumfa şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta va triumfa, dispariţia mea nu mai este semnificativă!”, spunea Corneliu Coposu. Volumul „163 de vorbe memorabile“ cuprinde mai multe gânduri ale Seniorului.
sursă: romanialibera.ro
