Autor: Petrișor Peiu
Indiferent din ce punct de vedere privim, Marcel Ciolacu a avut un comportament condamnabil în cazul arbitrajului privind Roșia Montană.
Susținătorii lui îl apără indirect cu două mari argumente:
1. și alți politicieni (Băsescu, Ponta, Cioloș, Videanu, etc.) au avut atitudini publice care au influențat poziția bursieră a Gabriel Resources
2. sumele tranzacționate pe bursa de la Toronto sunt mici, de ordinul câtorva milioane de dolari.
De ce aceste două argumente sunt profund eronate?
1. Și Băsescu și Ponta și Cioloș și Videanu și probabil mulți alții ca ei au făcut declarații iresponsabile privind proiectul Roșia Montană și, într-un stat de drept, ar trebui să răspundă pentru ceea ce au făcut. Dar asta nu îl absolvă de vină pe Ciolacu. Să fie clar: dacă 100 de oameni înaintea ta au comis infracțiunea/imoralitatea pe care tu o comiți astăzi, asta nu înseamnă că tu nu ești un infractor/imoral.
2. Ideea că dacă ai făcut o faptă nedemnă, dar consecințele sunt mai mici decât cele generate de alte fapte ale altora s-ar traduce cam așa: coruptul nostru e mai bun decât coruptul vostru, pentru că a furat doar un ou, nu a ajuns să fure un bou. Este deci un argument la fel de neîntemeiat ca și primul.
Revenind la fondul problemei, Ciolacu este, înainte de toate, nedemn. Pentru că, fiind premier în funcție, a indus în opinia publică ideea, falsă și ticăloasă, că ar fi el aflat el dinainte ce vor decide arbitrii. Cum ar veni că are fir direct cu Washingtonul (acolo se desfășura arbitrajul). Un premier al unui stat NATO și UE nu poate să spună asemenea inepții nici măcar în somn.
Comportamentul lui Ciolacu este și profund imoral, în sensul în care a determinat o serioasă îndoială asupra capacităților lui de șef al guvernului, fiind bănuit, pe bună dreptate, că este fie corupt fie lipsit de inteligență.
În fine, pentru cei mai puțin familiarizați cu bursele de valori să spunem că , chiar dacă un premier guraliv spune o prostie, investitorii pot fi suficienți de înțelepți încât să nu „muște” orice prostie. Deci este foarte posibil ca sumele de ordinul milioanelor tranzacționate și câștigate speculând spusele Ciolacului să fie modeste pentru că nu au fost prea mulți fraieri care să-l creadă pe Ciolacu că știe decizia arbitrilor înainte de publicare.
Altminteri, n-ar fi rău să ne amintim cu toții că, totuși, în România milionul de dolari este o avere suficient de mare…
