La cea de-a 20-a întâlnire anuală din Valdai, care a avut loc la un hotel de pe înălțimile superbe ale Polyana Krasnaya, la nord-vest de stațiunea pitorească Sochi, a fost reamintit „Muntele Vrăjit” al lui Thomas Mann.
Dar în loc de o scufundare profundă în degenerarea ideilor într-o comunitate introvertită din Alpii Elvețieni în ajunul Primului Război Mondial, ne-am cufundat în noi idei puternice, exprimate de o comunitate de intelectuali globali în ajunul posibil al unui Al Treilea Război Mondial provocat de neo-conservatorii psihopați.
Și apoi, desigur, a intervenit președintele Putin, surprinzând sesiunea plenară asemenea unui fulger.
Acesta este un top 10 neoficial al replicilor din discursul său, înainte de sesiunea de întrebări care a fost foarte interesantă:
„Am sugerat chiar aderarea Rusiei la NATO. Dar nu, NATO nu are nevoie de o astfel de țară ( … ) Aparent, problema este reprezentată de interesele geopolitice și o atitudine arogantă față de ceilalți”.
„Nu am început niciodată așa-numitul război în Ucraina. Încercăm să îl încheiem”.
„În sistemul internațional, ilegalitatea deține supremația”.
„Acesta nu este un război teritorial. Problema este mult mai amplă: este vorba despre principiile pe care se va construi o nouă ordine mondială.”
„Istoria Occidentului este o cronică a unei expansiuni interminabile și o piramidă financiară uriașă.”
„O anumită parte a Occidentului are întotdeauna nevoie de un inamic. Pentru a păstra controlul intern al sistemului lor.”
„Poate că [ Vestul ] ar trebui să-și revizuiască hybris-ul.”
„Acea epocă [ a dominației occidentale ] a dispărut demult. Nu se va mai întoarce niciodată.”
„Rusia este o civilizație distinctă”.
„Înțelegerea noastră despre civilizație este cu totul alta. În primul rând, există multe civilizații. Și niciuna dintre ele nu este mai bună sau mai rea decât cealaltă. Sunt egale, ca expresii ale aspirațiilor culturilor lor, ale tradițiilor lor, ale popoarelor lor. Pentru fiecare dintre noi este diferit.”
Pe drumul către „Multipolaritatea asincronă”
Tema întâlnirii de la Valdai din 2023 a fost, în linii mari, „Multipolaritatea echitabilă”. Principalele axe ale discuției au fost prezentate în acest raport provocator și detaliat. Este ca și cum raportul ar fi pregătit scena pentru discursul lui Putin și răspunsurile sale atent alese la întrebările din plen.
Conceptul de multipolaritate în spațiul rusesc a fost articulat pentru prima dată de regretatul, marele Yevgeny Primakov pe la mijlocul anilor 90′. Acum, drumul către multipolaritate se bazează pe conceptul ministrului de externe, Sergey Lavrov, de „răbdare strategică”.
Într-o lume de state-națiuni, blocuri mai mari, blocuri de securitate și blocuri istorice ideologice, suntem acum implicați în mega-alinieri – chiar dacă Occidentul politic își cultivă ambițiile universaliste. „Non-blocul” Eurasiatic este de fapt o mega-aliniere, la fel ca mișcarea nealiniată revitalizată (NAM), care își găsește expresia în G77 (formată de fapt din 134 de națiuni).
Calea ideală de urmat ar putea fi orizontalismul – într-un sens definit de Deleuze și Guattari – unde am avea 200 de state naționale egale. Desigur, Occidentul colectiv nu va permite acest lucru. Andrey Shushentov, decanul Școlii de Relații Internaționale de la Universitatea MGIMO, propune noțiunea de „multipolaritate asincronă”. Radhika Desai de la Universitatea Manitoba propune „pluripolaritate” – înspirându-se de la Hugo Chavez.
Riscul, exprimat de politologul turc Ilter Turan, este acela că prin încercarea de a construi o replică a sistemului actual prin, de exemplu, BRICS 11, s-ar putea să ne îndreptăm către un sistem paralel care pur și simplu nu se poate organiza ca lider al unei noi ordini. Deci, un rezultat clar posibil este un sistem bipolar – având în vedere convergența imposibilă a valorilor comune.
În același timp, o perspectivă asiatică de sud-est, exprimată de președintele Academiei Diplomatice din Vietnam, Pham Lan Dung, indică ceea ce este cu adevărat relevant pentru țările mijlocii și mici: totul ar trebui să se desfășoare pe baza prieteniei Sud-Sud.
Banca BRICS: o problemă complicată
Într-una dintre conferințele BRICS ce se arată ca prototip al unei noi arhitecturi internaționale, vedeta a fost economistul brazilian Paulo Nogueira Batista Jr, care și-a bazat discursul pe vasta sa experiență la FMI și a vorbit în calitate de vicepreședinte al NDB – banca BRICS -, realizând o prezentare realistă.
Problema cheie a NDB este modul de menținere a unității în timp ce navighează în politica de putere și atinge etapele viitoare ale de-dolarizării.
Batista a subliniat modul în care o nouă arhitectură financiară internațională poate implica o monedă comună viitoare. El a subliniat succesul implementării a două experimente practice: un fond monetar BRICS (numit Acordul de rezervă contingent, CRA) și o bancă multilaterală de dezvoltare, NDB.
Progresul „a fost lent”. Fondul monetar „a fost înghețat de cele cinci bănci centrale” și trebuie extins. Legăturile cu FMI „trebuie să fie sistate”, dar asta implică o „rezistență acerbă” de cele cinci bănci centrale ale BRICS (și în curând vor fi 11).
Dezvoltarea NDB va fi o sarcină sisifică. Decontarea împrumuturilor, precum și implementarea proiectului au fost „lente”. Dolarul american „este unitatea de cont a băncii” – ceea ce este în sine contraproductiv. NDB este departe de a fi o bancă globală: până acum s-au alăturat doar trei țări. Actualul președinte al NDB, Dilma Rousseff, are doar doi ani la dispoziție pentru a pune totul la punct.
Batista a remarcat cum ideea de monedă comună a venit pentru prima dată din Rusia și a fost îmbrățișată instantaneu de Lula când era președintele Braziliei în anii 2000. Conceptul R5 – monedele tuturor celor cinci membri BRICS actuali încep cu un “R” – poate dura; dar acum asta va trebui să se extindă la R11.
Primul pas, după dezvoltarea NDB, ar trebui să fie o monedă de la o bancă emitentă susținută de obligațiuni garantate de țările membre, convertibile liber, cu schimburi valutare în R5.
O perspectivă potrivită ar fi ca Rusia să numească următorul președinte al băncii începând cu 2025. Așadar, calea de urmat depinde substanțial de Rusia și Brazilia, a subliniat Batista. La summitul BRICS 11 de la Kazan, în sud-vestul Rusiei, anul viitor, „ar trebui luată o decizie-cheie”. Și în timpul președinției braziliene BRICS din 2025, „primii pași practici ar trebui anunțați”.
În căutarea unei noi universalități
Aproape toate discursurile de la Valdai s-au concentrat asupra modului de dezvoltare a unui sistem alternativ, dar cele două teme principale au fost, inevitabil, lipsa democrației în instituțiile internaționale actuale și armarea dolarului american. Batista a observat corect cum SUA în sine este principalul inamic al dolarului american atunci când îl folosește ca armă.
La sesiunea de întrebări, Putin a abordat problema esențială a coridoarelor economice. El a vorbit despre cum BRI și Uniunea Economică Eurasia (EAEU) ar putea avea interese diferite: „Nu este adevărat. Sunt armonioase și se completează reciproc”. Acest lucru se reflectă în modul în care sunt orientate „spre a asigura noi rute logistice și lanțuri industriale, completate de sectorul productiv real”.
Pe viitor, este nevoie urgentă de a stabili o nouă terminologie pentru această nouă universalitate „emergentă” – chiar dacă națiunile continuă să-și urmărească interesele naționale.
E limpede că „universalitatea colectivă a Occidentului” nu mai este valabilă. Un discurs remarcabil despre „Civilizația Rusă de-a lungul secolelor” a arătat cum noțiunea de „universalitate” a intrat efectiv în civilizația occidentală prin St Paul – după episodul din Damasc – în timp ce noțiunea indiană de echilibru încorporată în Upanishads ar fi mult mai potrivită.
Cu toate acestea, suntem acum în dezbateri fierbinți cu privire la noțiunea de „stat-civilizație”, așa cum este configurat mai ales de India și China, Rusia și Iran.
Pierre de Gaulle, nepotul generalului, a extins noțiunea franceză de universalitate, întruchipată în sloganul mult citat „liberté, egalité, fraternité” – care nu este tocmai bine susținută de Macronism. El a subliniat că este „unicul reprezentant al Franței” la Valdai (doar câțiva academicieni europeni au venit la Sochi și niciun diplomat).
De Gaulle le-a amintit tuturor cum Sfântul Simon era un rusofil și cum a corespondat Voltaire cu Ecaterina cea Mare. A făcut aluzie la legăturile culturale profunde franco-ruse; o „comunitate comună de interese” și realizată sub „legătura creștinismului”.
În schimb, „SUA nu au acceptat niciodată că Rusia s-ar putea dezvolta sub un model diferit”. Și acum acest lucru este ilustrat prin „cât de puține elite intelectuale de astăzi din Occident știu despre Eurasia”.
De Gaulle a subliniat că greșeala „este de a vedea Rusia prin ochii occidentali”. El l-a invocat pe Dostoievski, lamentându-se de actuala „distrugere a valorilor familiale” și de „vidul existențial” încorporat în procesul de consimțământ de fabricație. El s-a înhămat la „lupta pentru independență”, la fel ca bunicul său, sub deviza „credință, familie și onoare” și a subliniat că „trebuie să regândim Europa”, invitând „profitorii de pe urma războiului să vină în Rusia”.
Dincolo de Valdai, și mai ales pe tot parcursul anului crucial 2024 – în timp ce Rusia deține președinția BRICS – vor fi multe discuții suplimentare despre „poli” ai civilizațiilor antice. O largă coaliție de state care susțin multipolaritatea nu susține de fapt conceptul de „civilizație”; în schimb, susțin noțiunea de suveranitate a oamenilor.
Depinde de Dayan Jayatilleka, fost ambasador plenipotențiar din Sri Lanka în Rusia, să vină cu o formulare strălucită.
El a arătat cum Vietnamul s-a confruntat cu un război proxy împotriva hegemonului cu succes – „folosind 5.000 de ani de civilizație vietnameză”. Acesta a fost „un fenomen internaționalist”. Ho Chi Minh și-a luat ideile de la Lenin – în timp ce se bucura de sprijinul studenților din SUA și Europa.
Prin urmare, Rusia ar putea învăța din experiența vietnameză cum să cucerească inimile și mințile tinere din Occident în căutarea sa de multipolaritate.
Pentru majoritatea covârșitoare a analiștilor de la Valdai a fost clar că conceptul de civilizație rusă este o provocare pentru Occidentul colectiv. Mai ales că include, istoric vorbind, universalitatea radicală a Uniunii Sovietice. Acum este timpul ca gânditorii ruși să lucreze din greu la rafinarea aspectului internaționalist.
Alexander Prokhanov a venit cu o altă formulare uimitoare. El a comparat visul rusesc cu o catedrală din vârful unui deal, în timp ce visul anglo-saxon este o fortăreață din vârful dealului, angajată într-o supraveghere constantă. Și dacă te comporți greșit, „vei fi lovit de topoare”.
Concluzia: „Vom fi întotdeauna în conflict cu Occidentul”. Și ce dacă? Viitorul, așa cum am discutat în spatele ușilor închise cu Marele Maestru Sergey Karaganov, unul dintre fondatorii Valdai, se află în est.
Iar Karaganov a fost cel care i-a adresat probabil cea mai provocatoare întrebare lui Putin. El a subliniat cum descurajarea nucleară nu mai funcționează. Deci ar trebui să scădem pragul nuclear?”
Putin a răspuns: „Sunt conștient de poziția dvs.. Permiteți-mi să vă reamintesc că doctrina militară rusă are două motive pentru posibila utilizare a armelor nucleare. Primul este dacă armele nucleare sunt folosite împotriva noastră – ca represalii. Răspunsul este absolut inacceptabil pentru orice potențial agresor. Deoarece din momentul detectării unei lansări de rachete, indiferent de unde provine – de oriunde din oceanele lumii sau din orice teritoriu – într-o acțiune de represalii, atât de multe, atâtea sute de rachete vor apărea în aer, și în mai multe direcții simultan, încât niciun inamic nu va avea șanse de supraviețuire”
Al doilea motiv este o amenințare la existența statului rus, chiar dacă se folosesc doar arme convenționale”
Și apoi a venit argumentul – de fapt un mesaj voalat pentru personajele al căror vis este „victoria” printr-o primă lovitură: „Trebuie să schimbăm asta? De ce? Nu văd niciun rost. Nu există nicio situație în care ceva să amenințe existența statului rus. Nicio persoană sănătoasă nu ar lua în considerare utilizarea armelor nucleare împotriva Rusiei”
sursă: zerohedge.com
