”Perfidul Occident” constată abia acum corupția regimului Zelensky și taie asistența financiară pentru Ucraina. Debarcarea lui ZeleVogue?!

În timp ce discuțiile diplomatice de la Istanbul în legătură cu Ucraina cu simplke discuții despre un schimb de prizonieri de război și promisiuni vagi de întâlniri ulterioare, Volodimir Zelenski se confrunta cu o criză mult mai apropiată de casă: proteste fără precedent izbucnite în marile orașe ucrainene. Drept urmare, Uniunea Europeană (UE) a informat guvernul Ucrainei, pe 24 iulie, prin canale diplomatice, că suspendă toată asistența financiară acordată Ucrainei până când vor fi restabilite competențele independente ale instituțiilor sale anticorupție.

De la „slava”, la „jos”

Publicația britanică UnHerd face o radiografie a crizei prin care trece Ucraina în urma desființării de către președintele țării a două agenții anticorupție, o linie roșie pentru Occident. Chiar dacă Zelenski a promis să rectifice legea care a subminat independența agențiilor, se vorbește deja de debarcarea liderului de la Kiev, care până acum beneficia de sprijin necondiționat din partea vestului. Prezentăm articolul integral:

„Mii de persoane au ieșit în stradă pentru a denunța o lege controversată care, potrivit lui Zelenski, a fost concepută pentru a „reduce influența rusă”, dar care, în realitate, ar compromite independența celor două agenții anticorupție principale ale țării, într-un moment în care se pare că ambele se apropiau de membri de rang înalt ai administrației lui Zelenski.

Adoptarea legii a declanșat nu numai proteste în masă în Ucraina, ci și o condamnare pe scară largă în capitalele occidentale. Ursula von der Leyen s-a grăbit să lanseze un reproș dur: legislația intră în conflict cu „respectul pentru statul de drept” din Europa și ar putea pune în pericol perspectivele de aderare a Ucrainei la UE. Guvernul SUA a mers chiar până acolo încât i-a ordonat lui Zelenski să retragă legea. Între timp, presa occidentală a acordat o largă acoperire protestelor. Pentru prima dată de la invazia rusă, politicile interne ale lui Zelenski au fost criticate în mod deschis de către instituții care, până atunci, îl slăviseră ca pe un apărător eroic al democrației.

Tulburat de reacțiile negative, președintele ucrainean a încercat să calmeze furtuna prin introducerea unui nou proiect de lege anticorupție care ar restabili independența agențiilor. Rămân însă câteva întrebări. De ce ucrainenii, care au tolerat mult mai multe acțiuni guvernamentale nepopulare de la începutul războiului, au ales să protesteze acum? De ce sistemul occidental a sprijinit atât de energic demonstrațiile? Și, în primul rând, de ce a luat Zelenski însuși măsuri împotriva agențiilor anticoprupție?

Amploarea și intensitatea protestelor au fost surprinzătoare în multe privințe. Din februarie 2022, guvernul Zelenski a pus în aplicare măsuri profund nepopulare – de la extinderea legii marțiale până la închiderea partidelor de opoziție și a presei – fără a declanșa tulburări publice comparabile. Aceste măsuri au fost utilizate nu numai pentru a centraliza puterea, ci și pentru a neutraliza orice voce disidentă care ar putea contesta politica guvernului său de „război cu orice preț”, calificând orice contestare a acesteia drept nepatriotică sau chiar trădare. În acest fel, măsurile justificate inițial ca necesități temporare pe timp de război au fost instrumentalizate pentru a consolida autoritatea executivă și a suprima perspectivele alternative privind viitorul Ucrainei.

Corupția, endemică de mult timp în Ucraina, nu a făcut decât să se agraveze în timpul războiului. Judecători, politicieni și funcționari de rang înalt s-au confruntat cu acuzații de corupție, iar Ministerul Apărării s-a aflat în mod repetat în centrul unor scandaluri majore. Printre acestea s-au numărat achiziționarea de ouă și jachete de iarnă la prețuri mult prea mari, plata a 100.000 de proiectile de mortier care nu au fost livrate niciodată și mita primită de la bărbați care încercau să se sustragă recrutării. Poate cel mai îngrijorător, compania ucraineană Opendatabot a raportat anul trecut că mai mult de 270.000 de arme au fost pierdute sau furate de la începutul războiului.

Transparency International a clasat Ucraina pe locul 105 din 180 de țări în Indicele de Percepție a Corupției 2024; corupția extremă este un „secret al lui Polichinelle”, după cum a scris Almut Rochowanski, cercetător la Quincy Institute. Cu toate acestea, până în prezent, acest lucru nu a declanșat proteste semnificative, fără îndoială pentru că, în ultimii trei ani și jumătate, manifestarea împotriva politicilor guvernamentale sau chiar exprimarea unor opinii diferite a devenit extrem de riscantă. Mass-media și partidele de opoziție au fost interzise, criticii guvernului au fost închiși sau exilați, iar figuri politice „problematice” – cum ar fi fostul negociator-șef pentru pace de la Kiev – au fost asasinate în circumstanțe neclare.

Mărturia jurnalistului disident ucrainean Vasyl Muravytskyi, care trăiește acum în exil, subliniază acest climat de teamă. „Nu există niciun fel de libertate de exprimare în Ucraina. Totul este cenzurat. Situația din țară este mult, mult mai gravă decât ar putea crede oamenii din Occident”, a declarat el într-un interviu acordat anul trecut. Istoricul Marta Havryshko a avertizat de mult timp cu privire la creșterea ultranaționalismului și neonazismului în Ucraina. Pentru aceasta, ea a suferit abuzuri antisemite, amenințări cu moartea și violul adresate ei și copilului ei de către grupuri paramilitare neo-naziste. Recent, ea a fost concediată de la Institutul Krypiakevych de Studii Ucrainene sub pretextul „absenței de la locul de muncă”, deși se afla în concediu fără plată aprobat în Statele Unite.

Un alt caz îngrijorător este cel al lui Gonzalo Lira, un cetățean american care locuia în Ucraina de mai mulți ani și era un blogger prolific. După invazia Rusiei din 2022 în Ucraina, Lira a început să critice politicile guvernului ucrainean. În 2023, a fost arestat de autoritățile ucrainene pentru presupusă răspândire de propagandă și a murit în arest la scurt timp după aceea – în tăcerea asurzitoare a guvernelor occidentale, inclusiv a celui de la Kieb.

 Unitatea s-a destrămat

Aceste fapte reflectă un model mai larg. Consiliul Europei a condamnat recent Ucraina pentru „cazurile raportate de presupuse intimidări și alte forme de hărțuire a jurnaliștilor, avocaților, societății civile, liderilor politici și de opinie ucraineni care critică guvernul”. În mai multe cazuri, autoritățile ucrainene au impus așa-numitele „sancțiuni personale” pentru peste 80 de persoane – inclusiv Oleksiy Arestovych, fostul consilier al lui Zelenski – limitându-le grav libertatea de mișcare, de exprimare și drepturile de proprietate.

Mobilizarea forțată, sau presarea în grup, a devenit, de asemenea, larg răspândită. În fiecare zi, rețelele de socializare ucrainene sunt inundate cu videoclipuri care prezintă bărbați prinși violent de ofițerii de recrutare pe străzi – adesea băgați în dube nemarcate și, în unele cazuri, chiar amenințați cu arma. Aceste scene sugerează un stat care se luptă să își atingă obiectivele de mobilizare și recurge la măsuri din ce în ce mai coercitive. Această realitate contrastează puternic cu narativul oficial al unei națiuni unite în spatele efortului de război. În schimb, aceasta sugerează o rezistență din ce în ce mai mare în rândul ucrainenilor, care văd recrutarea nu ca pe o datorie patriotică, ci ca pe o potențială condamnare la moarte.

Având în vedere o astfel de represiune generalizată, nu este surprinzător faptul că ucrainenii s-au abținut de la proteste până acum. Cu toate acestea, problema anticorupției a fost diferită. Ea nu putea fi încadrată cu ușurință ca fiind nepatriotică sau „pro-rusă”, deoarece, în orice caz, agențiile sunt antiteza influenței ruse. Biroul Național Anticorupție al Ucrainei (NABU) și Procuratura Specializată Anticorupție (SAPO) au fost înființate în 2015 ca parte a angajamentelor de reformă post-Maidan ale Ucrainei. Guvernele occidentale au legat ajutorul financiar, reducerea datoriei și liberalizarea vizelor UE de crearea acestor organisme anticorupție „independente”, izolate de Biroul Procurorului General al Ucrainei, notoriu politizat.

Crearea NABU a fost puternic finanțată de donatorii occidentali, în special USAID și UE, în timp ce consilierii occidentali au asigurat formarea și infrastructura. Procurorii SAPO au fost selectați cu contribuția semnificativă a grupurilor „societății civile” susținute de Occident și a experților internaționali, într-o evidentă marginalizare a suveranității ucrainene. Fostul procuror general Viktor Shokin a mers atât de departe încât a afirmat că NABU a fost efectiv creată la cererea vicepreședintelui SUA de atunci, Joe Biden, pentru a „fura competențele de investigare de la Biroul de Stat de Investigații către NABU și pentru a pune acolo emisari care ascultă de Statele Unite”.

Pe scurt, NABU și SAPO sunt percepute pe scară largă ca instituții aliniate Occidentului. Prin ralierea în spatele acestora, protestatarii au crezut probabil că sunt protejați de acuzațiile de neloialitate. După cum a remarcat Rochowanski, proiectul de lege a fost un pretext: o justificare sigură pentru ucraineni de a-și exprima „furia reprimată împotriva lui Zelenski, a echipei sale și a corupției zilnice grotești, pe față”, precum și frustrarea mai largă față de guvern și de modul în care acesta gestionează războiul, fără teama de represalii.

Aceasta explică și vehemența răspunsului occidental. Se poate spune că problema a fost mai puțin legată de îngrijorarea față de corupția endemică din Ucraina – care a fost tolerată mult timp – decât de atacul lui Zelenski asupra instituțiilor de influență occidentală.

Se pregătește debarcarea?

Ar putea fi vorba de ceva mai mult? Acțiunea lui Zelenski împotriva NABU și SAPO a venit imediat după mai multe atacuri, lansate prin intermediul diverselor instituții media occidentale care îl lăudaseră anterior. Dar, până de curând, oricine a îndrăznit să vorbească deschis în Occident despre situația îngrozitoare a drepturilor omului din Ucraina și despre resentimentul public în creștere a fost ignorat, defăimat, amenințat sau redus la tăcere. Așadar, de ce și-a schimbat Zelenski discursul după proteste?

O posibilă explicație este că guvernele occidentale, sau cel puțin administrația SUA, au decis că este timpul să îl debarce pe liderul de la Kiev și pregătesc terenul. Delegitimarea lui Zelenski este un lucru despre care Donald Trump a vorbit foarte mult după ce s-au certat la Casa Albă. Jurnalistul american de investigații Seymour Hersh a raportat recent că oficialii guvernamentali discutau deja despre potențiali succesori, posibil generalul Valerii Zalujnîi, fostul comandant al armatei înlăturat de Zelenski în 2023.

Conștient de neîncrederea crescândă a Washingtonului, instinctul de supraviețuire politică al lui Zelenski are potențialul de a-l determina să ia măsuri din ce în ce mai dure – cum ar fi reprimarea în continuare a disidenței – care ar putea submina flexibilitatea strategică a SUA. Din perspectiva realpolitik, SUA ar fi putut ajunge la concluzia că un nou lider ar gestiona mai bine optica unui conflict înghețat sau a unei eventuale soluții negociate, oricât de improbabile ar părea aceste scenarii în acest moment.

Ar putea explica acest lucru atacul preventiv al lui Zelenski împotriva NABU și SAPO, de teamă că aceste agenții susținute de Occident ar putea fi folosite pentru a-l submina? Unele surse ucrainene au raportat că NABU și SAPO au interceptat conversații în care era implicat prietenul apropiat și partenerul de afaceri al lui Zelensky, Timur Mindich – conversații la care Zelenski însuși ar fi participat. În acest caz, acest lucru ar sugera că organismele anticorupție se aflau deja periculos de aproape de președinte.

Indiferent dacă temerile lui Zelenski au fost sau nu justificate, încercarea de a aduce NABU și SAPO sub controlul său s-a întors în mod clar împotriva sa. În loc să își consolideze puterea, el a declanșat primul val major de opoziție internă de la începutul războiului și a atras critici fără precedent din partea susținătorilor săi occidentali. Chiar dacă supraviețuiește acestei crize, poziția politică a președintelui pare mai slabă decât oricând din februarie 2022. Protestele au scos la iveală nemulțumirea din ce în ce mai mare a populației față de guvernul său și au dezvăluit limitele sprijinului său occidental, până acum de necontestat.

Guvernele occidentale se confruntă cu propria lor dilemă. După ce au investit masiv în portretizarea lui Zelenski ca un simbol al rezistenței și luptei, demersurile deschise de înlocuire a acestuia ar putea submina sprijinul public pentru efortul de război în Ucraina. Cu toate acestea, pentru ucrainenii obișnuiți, aceste lupte pentru putere între elite oferă puține speranțe: conducerea lor politică rămâne veșnic legată de agendele concurente ale supervizorilor ei străini – agende care nu au nici o legătură cu interesele ucrainenilor”.

sursă: activenews.ro