Autor: Petrișor Peiu
Orban Viktor la un click distanță de cea mai mare achiziție a Ungariei de după 1918.
România este o țară de două ori mai mare decât Ungaria. Noi avem peste 19 milioane de locuitori, iar Ungaria 9,6 milioane de locuitori. Noi avem peste 238 000 de km2, iar Ungaria are doar 93 000 km2. În prețuri comparabile (la paritatea puterii de cumpărare), România are a 35-a economie a lumii (peste 816 miliarde de dolari), în vreme ce Ungaria a 53-a economie a lumii, cu doar 437 de miliarde de dolari. Chiar și în cifre nominale este o diferență uriașă de talie între cele două economii: PIB-ul țării noastre este peste 350 de miliarde de euro și al Ungariei doar vreo 220 de miliarde de euro.
Ei bine, în ciuda acestor diferențe de mărime, o companie maghiară se află foarte aproape de a cumpăra distribuția de gaze și electricitate din jumătate de țară (20 de județe), plus 3,4 milioane de clienți pentru furnizarea de gaze naturale și electricitate. Da, ați citit bine, firma maghiară MVM (Magyar Villamos Művek Zártkörűen működő Részvénytársaság ) vrea să cumpere, nici mai mult nici mai puțin decât E.ON România, singurul furnizor integrat de gaze și electricitate din țara noastră, furnizor și distribuitor al ambelor utilități.
E.ON România este o companie care deține, în principal, monopolul distribuţiei de gaze pentru jumătate de țară (o reţea de conducte în lungime de peste 24.000 km, care acoperă judeţele din partea de Nord a României: Cluj, Bistrița Năsăud, Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Timiș, Arad, Bihor, Caraș-Severin, Hunedoara, Mureș, Sibiu, Alba, Harghita, Iași, Botoșani, Vaslui, Suceava, Neamț, Bacău), dar și monopolul distribuției de electricitate pentru o șesime din țară (partea de nord – est a țării, cu șase județe: Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău și Vaslui, adică o rețea de distribuție a energiei electrice de peste 83.000 km ). În același timp, aceeași firmă E.ON România este și furnizor de gaze și electricitate pentru 3,4 milioane de clienți.
Cifra de afaceri anuală a Delgaz Grid a fost de aproape 2,2 miliarde de lei în 2023, cu o pierdere raportată de 245 de milioane de lei. De altfel, ultimul an în care Delgaz Grid a raportat profit a fost 2017. În tot acest timp, vajnicii funcționari ai ANAF s-au prefăcut că îi cred pe nemții de la Delgaz și i-au lăsat să tot raporteze pierdere. Vă dați seama că cinci guverne succesive (Dăncilă, Orban, Cîțu, Ciucă și Ciolacu) cred că este posibil să ai monopulul distribuției pe jumătate de țară și să raportezi pierderi șase ani la rând? Oare cât de proști își cred guvernanții PSD-PNL cetățenii care le plătesc salariile?
Sursa: https://termene.ro/firma/10976687-DELGAZ-GRID-SA
Și ca să fie și mai clar regimul fiscal din țara noastră: Delgaz Grid raportează datorii de peste 3 miliarde de lei, grosul acestora fiind, evident, către firma mamă din Germania. Ce s-ar mai bucura și bieții antreprenori români să poată să fie crezuți că au pierderi an de an de peste 10% din cifra de afaceri și că au adunat datorii către acționari mai mari decât cifra de afaceri anuală!
Pe partea de furnizare, E.ON Energie România are o cifră de afaceri de peste 10 miliarde de lei în 2023, la care declară profit de puțin peste 1% (adică 133 de milioane de lei)! Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns dar, în 2022, anul în care prețurile către consumatori s-au dublat furnizorul de gaze și electricitate deținut de către nemții de la E.ON. a raportat…pierdere. În ceilalți ani , din 2017 încoace, furnizorul E.ON. a declarat profituri infime, aproape neglijabile:
Și aici găsim aceeași sumă comic de mare ca datorii (peste 3,7 miliarde de lei). Vă dați seama cu toții, sper, că România este condamnată veșnic la deficite bugetare uriașe, dacă nici măcar distribuitorii și furnizorii de gaze și electricitate nu declară profit? Dacă vă întrebați vreodată unde sunt banii pentru spitale sau pentru școli sau pentru pensii, iată și răspunsul: în bilanțurile contabile ale marilor companii multinaționale, cu care se pozează președinții și premierii noștri voios pe la recepțiile împănate cu stridii și șampanie scumpă.
Dar cine este cumpărătorul maghiar care se ițește de după perdeluța guvernului Orban Viktor? MVM este a doua cea mai mare companie din Ungaria (după MOL) ca cifră de afaceri și a patra cea mai mare din Estul Europei. MVM este deținută integral de către statul maghiar prin MNV – Magyar Nemzeti Vagyonkezelo Zrt. – agenția maghiară pentru administrarea activelor statului.
MVM are monopolul pentru distribuția de gaze și electricitate din Ungaria, este proprietarul depozitelor de gaze din Ungaria (4,4 miliarde de metri cubi capacitate de depozitare, cu o treime mai mult decât avem noi în România), este și transportatorul de gaze și electricitate din Ungaria și mai este, în plus, principalul producător și furnizor de electricitate. Ca să înțelegem dimensiunea afacerii MVM, să spunem că are 11 milioane de clienți și a vândut aproape 40 TWh energie electrică în 2023 (România are o piață de aproape 55 TWh, cu o populație și o economie duble față de țara MVM) și 134 TWh de gaze naturale (ceva mai mult decât piața românească)! MVM a avut în 2023 o cifră de afaceri de peste 12 miliarde de euro și un profit de 2,26 miliarde de euro. O rată a profitului adică aproape de 20%! Oare cum este posibil ca sub regimul autocratului Orban Viktor cea mai mare companie din energie să declare rate ale profitului de aproape 20%, iar la noi ratele de profit să fie muuult sub 10%? Oare inspectorii fiscali maghiari au figuri mai fioroase, cu mustățile mari și răsucite în sus și sperie contabilii firmelor? Iar inspectorii fiscali de la noi au toți figurile și vocile blânde precum mierosul ministru Boloș? Oricum, poate așa mai înțelegem și noi de unde are Orban „cel rău” bani să facă stadioane prin Ardeal.
Cum a ajuns Orban Viktor să râvnească distribuțiile noastre de gaze și electricitate?
În anul 2000, guvernul condus de către nemuritorul guvernator al BNR, Mugur Constantin „Manole” Isărescu are geniala idee, indusă de către cel mai scump îmbrăcat ministru european din toate timpurile, Radu Berceanu să dividă compania de stat Romgaz în mai multe bucăți, printre care Distrigaz Sud și Distrigaz Nord, fiecare cu zestrea monopolului distribuției și furnizării în căte jumătate de țară. În luna iunie 2005, compania germană E.ON Ruhrgas AG a achiziţionat de la statul român un pachet de 51% din acţiunile Distrigaz Nord contra sumei de 304 milioane de euro. Repet, 304 milioane de euro pentru distribuția și furnizarea de gaze din jumătate de țară, un teritoriu și o populație echivalente cu întreaga Ungarie.
Electrica Moldova (adică monopolul distribuției și furnizării electricității într-a șasea parte a României)a fost privatizată tot în anul 2005, atunci când același concern german E.ON a preluat 24,6% din acțiuni pentru 31,4 milioane Euro și a majorat capitalul cu încă 68,6 milioane Euro pentru a ajunge la 51%, valoarea totală a tranzacției fiind astfel de 100 milioane Euro. Cum oare să te creadă cineva stat serios dacă vinzi monopolul distribuției și furnizării de electricitate pentru o piață cât jumătate din Ungaria pentru doar 100 de milioane de euro? Păi ăștia erau banii de concedii ale directorilor E.ON…
Astăzi, Delgaz Grid (adică doar distribuția de gaze și electricitate din teritoriile cedate în 2005 companiei germane) este controlată de gigantul german E.ON, prin firma E.ON România SRL, cu 56,48% din capital. Ceilalți acționari sunt vehiculul investițional Allianz Infrastructure Luxembourg I al holdingului financiar omonim (cu 28,77% din acțiuni), statul român prin Ministerul Energiei (13,51%) și asigurătorul Allianz Țiriac (1,23%)- https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/energie/majorare-de-capital-de-peste-25-milioane-lei-la-unul-dintre-distribuitorii-majori-de-energie-si-gaze-din-romania-statul-vine-cu-aport-in-natura-constand-in-terenuri-20429194 . Cum vine asta, statul nostru s-a asociat cu un fel de off-shore din Luxemburg și aplaudă șase ani la rând de pierderi?
Ideea tâmpă de a „privatiza” companiile din energie prin vânzarea către un așa-zis investitor strategic iată că dă roade catastrofale, dar niciun guvernant nu vrea să vadă și să tragă concluziile necesare. Căci marele investitor strategic din Germania s-a gândit mai bine și a constatat că e cam plictisitor prin republica bananieră condusă de Klaus Iohannis sau că nu mai e nimic de ascuns prin bilanțuri. Și dacă nemții se grăbesc să vândă, iată cine se grăbește să cumpere: o companie deținută integral de către statul maghiar. Adică privatizarea marilor genii din guvernul Tăriceanu a condus la controlul distribuției și furnizării de gaze și electricitate din nord/nord-estul țării tot de către o firmă de stat. Adică după privatizare, Distrigaz Nord și Electrica Moldova se reîntorc la stat. Numai că la statul lui Orban Viktor. Bravo Băsescu, bravo Tăriceanu!
Poate e locul să ne gândim și la alte exemple la fel de spectaculoase: cel mai mare combinat siderurgic al țării a fost vândut tot către un investitor strategic, indianul Mittal, de data asta de către guvernul Năstase. Mittal a stat ce-a stat pe la Galați, a tăiat jumătate din combinat și l-a dat la fier vechi, după care l-a pasat vecinului său de la Londra, alt indian, Gupta pe nume. Doar că Gupta ăsta nu mai e deloc strategic, el având legătură cu producția de oțel cam la fel de mult cum am eu cu biotehnologia.
Mai putem să vedem și minunatul exemplu Petrom, la care privatizarea s-a făcut către firma austriacă OMV, la care acționar principal este tot un stat, statul austriac. Sau Distrigaz Sud care s-a vândut tot unui „investitor strategic”, de data asta francez, Engie, cu acționar principal statul condus de către Emmanuel Macron!
Am uitat cea mai urât mirositoare vânzare către „investitor strategic”: vânzarea Electrica Oltenia către firma cehească (cu acționar majoritar guvernul de la Praga) CEZ. După câțiva ani, investitorul strategic CEZ vinde participația la Electrica Oltenia către un fond australian Macquirie Infrastructure and Real Assets. Evident că australienii nu mai erau investitori strategici, dar ce mai conta atunci, era prea târziu. Dar și australienii s-au săturat repede de Electrica Oltenia și au pasat-o unui investitor și mai puțin strategic de cetățenie (ați ghicit, cehă!)Jiri Smejc. Oare nu bate deloc la ochi cum o firmă controlată de către statul ceh pasează o firmă din România unui cetățean ceh? Prea arată a capitalism de cumetrie. Oare în Cehia o fi DNA? Hai că glumesc prea serios!
Șansa capitalului național- șansa renașterii României
Dacă în loc să vândă ditamai companiile energetice unor „investitori strategici”, guvernele Năstase și Băsescu-Tăriceanu ar fi avut încredere în cărțile de economie și în capitalul autohton, atunci privatizările respective s-ar fi făcut în mod transparent, pe bursă, după modelul MOL din Ungaria sau CEZ din Cehia. Statul nostru ar fi rămas acționar majoritar (cum este încă la Romgaz, Electrica , Nuclearelectrica sau Hidroelectrica), ar fi încasat cu certitudine sume mult mai mari de bani, cu care ar fi capitalizat serios companiile vândute și ar fi permis și românilor acumularea de avuție financiară, făcându-i acționari. Dar disprețul pentru propriul popor i-a făcut pe guvernanți să nu creadă deloc în puterea capitalului autohton sau în puterea fondurilor de pensii românești , ci să prefere să le vândă aproape gratis unor companii străine, multe deținute de către alte state. Și iată rezultatul: „investitorii strategici” se plictisesc de jucăriile lor din România mai repede decât se plictisesc directorii acestor companii de pipițele cu care petrec la Ibiza.
Dar niciodată nu este prea târziu. Românii au în băncile păstorite de către eternul Mugur Isărescu peste 70 de miliarde de euro, iar fondurile de pensii au active de peste 30 de miliarde de euro. În total 100 de miliarde de euro care stau în nelucrare(în bănci) sau care aduc venituri mici (banii din fondurile de pensii).
De ce nu are niciun guvern încredere în capitalul național? De ce? În cazul E.ON statul român are la îndemână două soluții cât se poate de simple și de benefice pentru interesul național:
-fie să delege către Romgaz sau către Electrica sarcina cumpărării companiei E.ON România, care, la rândul lor, pot emite noi acțiuni sau obligațiuni pe bursa de la București pentru finanțarea preluării,
-fie să oblige vânzătorul E.ON să vândă participația sa pe bursa de la București, în mod transparent și capitalist.
De ce firma de stat maghiară MVM se poate gândi la achiziții în România, iar firmele românești Romgaz, Electrica, Hidroelectrica nu au voie să facă achiziții în propria țară?
De ce guvernele noastre refuza tranzacțiile transparent făcute pe bursă?
De ce guvernele noastre nu au nevoie de banii românilor? De ce împiedică românii să dețină active financiare la ei acasă?
