Autor: Thierry Meyssan
Pentru prima dată, lumea urmărește o crimă împotriva umanității în direct la televizor. Statele Unite și Israel, care s-au unit de mult, vor fi responsabile pentru uciderea în masă din Gaza. Peste tot, cu excepția Europei, aliații Washingtonului își retrag ambasadorii în Tel Aviv. Mâine, vor face acest lucru la Washington. Totul se întâmplă ca în destrămarea URSS și se va încheia în același mod: îi este amenințată existența Imperiului American. Procesul care tocmai a început nu poate fi oprit.
Deși suntem concentrați asupra masacrelor civililor din Israel și Gaza, nu percepem diviziunile interne din Israel și SUA, nici schimbarea considerabilă pe care o provoacă această tragedie în lume. Pentru prima dată în istorie, civilii sunt uciși masiv și asta se transmite în direct la televizor.
Peste tot — cu excepția Europei — evreii și arabii se unesc pentru a-și striga durerea și a pentru a cere pacea.
Peste tot, oamenii își dau seama că acest genocid nu ar fi posibil dacă Statele Unite nu ar furniza bombe în timp real armatei israeliene.
Statele de pretutindeni își retrag ambasadorii din Tel Aviv și se întreabă dacă ar trebui să și-i retragă și pe cei pe care i-au trimis la Washington.
Este de la sine înțeles că Statele Unite au acceptat doar cu reticență acest spectacol, dar nu l-au autorizat pur și simplu, l-au făcut posibil cu subvenții și arme. Le este frică să nu-și piardă puterea după înfrângerea lor în Siria, înfrângerea lor în Ucraina și poate curând, înfrângerea lor în Palestina. Într-adevăr, dacă armatele Imperiului nu mai inspiră frică, cine va continua să facă tranzacții în dolari în loc de propria monedă? Și în acest caz, cum îi va face Washington-ul să plătească pe alții pentru ceea ce cheltuiește, cum își vor menține Statele Unite nivelul de trai?
Dar ce se va întâmpla la sfârșitul acestei povești? Orientul Mijlociu se revoltă sau Israelul zdrobește Hamas cu prețul a mii de vieți?
Ne vom aminti că președintele Joe Biden a ordonat mai întâi Israelului să renunțe la planul său de strămutare în Egipt a palestinienilor sau, în lipsa acestuia, de a eradica poporul palestinian de pe suprafața Pământului, și că Tel Aviv nu l-a ascultat.
« Adepții supremației evreilor » se comportă astăzi ca în 1948.
Când Națiunile Unite au votat pentru crearea a două state federale în Palestina, unul ebraic și unul arab, forțele armate au autoproclamat statul evreiesc înainte de stabilirea granițelor sale.
«Adepții supremației evreilor» au expulzat imediat milioane de palestinieni din casele lor ( «Nakhba» ) și au asasinat reprezentantul special al ONU care venise să creeze un stat palestinian. Cele șapte armate arabe (Arabia Saudită, Egipt, Irak, Iordania, Liban, Siria și Yemenul de Nord) care au încercat să se opună au fost repede măturate.
Astăzi, ei nu se supun din nou protectorilor lor și comit iar masacre, fără să-și dea seama că, de data aceasta, lumea-i vede și nimeni nu va veni în ajutorul lor. În momentul în care șiiții recunosc principiul unui stat evreiesc, nebunia lor pune în pericol existența acestui stat.
Ne amintim cum s-a prăbușit Uniunea Sovietică. Statul nu a fost capabil să-și protejeze propriul popor într-un accident catastrofal. 4.000 de sovietici au murit la centrala nucleară de la Cernobîl (1986 ), salvându-și concetățenii. Supraviețuitorii s-au întrebat atunci de ce au continuat să accepte, la 69 de ani de la Revoluția din octombrie, un regim autoritar. Primul secretar al PCUS, Mikhail Gorbaciov, a scris că atunci când a văzut acest dezastru, a înțeles că regimul său este amenințat.
Apoi au avut loc revoltele din decembrie în Kazahstan, demonstrațiile de independență în țările baltice și Armenia. Gorbaciov a modificat Constituția pentru a înlătura vechea gardă a partidului. Dar reformele sale nu au fost suficiente pentru a opri incendiul care s-a răspândit în Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Ucraina și Belarus. Răscoala tinerilor comuniști germani estici împotriva doctrinei Brejnev a dus la căderea Zidului Berlinului (1989). Prăbușirea puterii la Moscova a dus la încetarea ajutorului către aliați, inclusiv Cuba (1990). În cele din urmă, a fost dizolvarea Pactului de la Varșovia și ruperea Uniunii (1991). În puțin mai bine de 5 ani, un Imperiu, pe care toată lumea îl credea etern, s-a prăbușit.
Acest proces inevitabil tocmai a început pentru „Imperiul American”. Întrebarea nu este cât de departe vor ajunge „sioniștii revizioniști” ai lui Benjamin Netanyahu, ci până când îi vor susține imperialiștii americani. Când va considera Washingtonul că are mai multe de pierdut, permițând sacrificarea civililor palestinieni decât prin corectarea liderilor israelieni?
Aceeași problemă există pentru SUA și în Ucraina. Contraofensiva militară a guvernului lui Volodymyr Zelensky a eșuat. Acum, Rusia nu mai încearcă să distrugă armele ucrainene, care sunt înlocuite imediat de armele oferite de Washington, ci să-i omoare pe cei care le folosesc. Armatele ruse se comportă ca o mașină gigantică de zdrobire care ucide încet și inexorabil toți soldații ucraineni care se apropie de liniile de apărare rusești. Kievul nu mai poate mobiliza luptători, iar soldații săi refuză să se supună ordinelor care îi condamnă la o moarte sigură. Ofițerii săi nu au de ales decât să-i împuște pe pacifiști.
Deja mulți lideri americani, ucraineni și israelieni vorbesc despre o înlocuire a coaliției naționaliste integrate” ucrainene și a coaliției „adepților supremației evreilor”, dar situația de război nu o permite. Va trebui să o facem.
Președintele Joe Biden trebuie să înlocuiască marioneta ucraineană și aliații săi barbari israelieni, așa cum Primul secretar Mikhail Gorbaciov a trebuit să-și înlocuiască insensibilul reprezentant în Khazakhstan, deschizând calea către proteste răspândite de către oficialii corupți. Când Zelensky și Netanyahu vor fi concediați, toată lumea va ști că este posibil să cadă și capul unui reprezentant din Washington și fiecare dintre ei va ști că trebuie să fugă înainte de a fi sacrificat.
Acest proces nu este doar inevitabil, ci este inexorabil. Președintele Joe Biden poate face tot ce îi stă în putere pentru a-l încetini, pentru a-l face să dureze, dar nu pentru a-l opri.
Popoarele și liderii occidentali trebuie să ia acum inițiative pentru a ieși din această mizerie, fără a aștepta să fie abandonați, așa cum a făcut Cuba cu prețul privațiunilor din „perioada sa specială”. Există o situație de urgență: ultimul care va reacționa va trebui să plătească vina tuturor. Deja multe state din „restul lumii” fug. Se aliniază pentru a intra în BRICS sau în Organizația de Cooperare din Shanghai.
Chiar mai mult decât Rusia, care trebuia să se separe de Statele Baltice, Statele Unite trebuie să se pregătească pentru răscoale și mișcări din interior. Când nu vor mai putea impune dolarul în comerțul internațional și nivelul lor de trai se va prăbuși, regiunile sărace vor refuza să se supună în timp ce bogații își vor clama independența, începând cu republicile Texas și California (singurele care, conform tratatelor, au legal posibilitatea aceasta). Este probabil ca dezmembrarea SUA să dea naștere unui război civil.
Dispariția Statelor Unite o va provoca pe cea a NATO și a Uniunii Europene. Germania, Franța și Regatul Unit se vor confrunta cu vechile lor rivalități, deoarece nu au reacționat când era timpul.
Peste câțiva ani, Israelul și „Imperiul American” vor dispărea. Cei care luptă împotriva sensului istoriei vor provoca războaie și numeroase morți inutile.
sursă: voltairenet.org
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
