Bogdan Pîrlog – un nume care a făcut valuri în presă, dar care, în justiție, a produs doar conflicte și dezordine. După ani întregi de scandaluri, poziții publice agresive și o serie impresionantă de abateri disciplinare, Parchetul General a decis: Pîrlog trebuie să plece din funcția de prim-procuror al Parchetului Militar București.
De ce tocmai acum? Pentru că s-a făcut, în sfârșit, un control serios asupra activității sale. Iar concluziile sunt clare: volumul de dosare – uriaș, dar soluțiile – puține. Muncă multă? Nu. Haos, management defectuos și o neîncredere generalizată în instituția pe care o conduce.
Mai grav: Pîrlog a fost sancționat pentru că nu a respectat un ordin al superiorului său. Nu o dată, ci în mod repetat. Refuzul de a se supune regulilor e prezentat drept curaj. În realitate, e pur și simplu insubordonare crasă.
Dar adevărata întrebare e alta: cum a rezistat atâta timp într-o funcție de conducere un om care a adunat 20 de acțiuni disciplinare? Douăzeci. Și niciuna nu l-a trezit la realitate. N-a fost o victimă. A fost un caz tolerat prea mult timp de un sistem care se temea să acționeze.
Pîrlog s-a construit ca personaj public, nu ca profesionist. A ales să fie vedetă în studiouri, nu magistrat în birou. Iar acum plătește nota.
Revocarea lui nu e un abuz, ci o eliberare. Pentru colegii lui. Pentru instituția pe care a slăbit-o. Și pentru cei care mai cred că legea trebuie aplicată, nu spectacolizată.
Rămâne însă întrebarea dublă: oare putem spera că timpul justiției pe Facebook se apropie de final și că Justiția reală revine la muncă, sau e vorba doar despre o decizie izolată iscată din lupte subterane fratricide?!
Aurel Badea
