Autor: Cozmin Gușă
Germania a fost decuplată de la gazul rusesc, nu mai are de alaltăieri posibilitatea practică și teoretică să-și aprovizioneze consumatorii prin conductele Nord Stream 1 și 2. Vorbim despre două rețele de conducte postate la mare adâncime în Marea Baltică, cu o lungime de cca 1200 km fiecare și care au capacitatea de a pompa cca 100 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, din Rusia către Germania, cu posibilitatea de a fi folosite de-acolo și de alte țări europene. De-acum putem vorbi la trecut despre această posibilitate, înlocuirea conductelor la mare adâncime e operațiune sofisticată și de durată, și oricum nimeni nu se va apuca de reparații în actualul context de război, deci oricât de grea va fi iarna și de mare penuria de gaz în Europa, nu vor mai exista posibilități de aprovizionare cu gaz nici în condiții de maximă urgență.
De la Ursula von der Leyen la șefii guvernelor din Suedia, Danemarca, Finlanda, etc., toți au făcut declarații alarmiste despre sabotaj, dar n-au indicat vreun posibil autor pentru acest act de distrugere. N-au nici măcar bănuieli rezonabile și atenție, vorbim despre o zonă ultra-monitorizată de pe uscat, mare, radare sau sateliți! Presa internațională nealiniată și blogul lui Dan Diaconu la noi au oferit însă informații despre traficul din zonă în momentul sabotajului, la pachet cu bucuria neghioabă a unor analiști polonezi (printre care un fost ministru de externe), care salutau avarierea Nord Stream și mulțumeau SUA. Polonezii, pe care nu i-am suspectat vreodată de prea multă inteligență, inauguraseră exact în acea zi conducta ce-i cuplează la gazul norvegian, iar euforia evenimentului pozitiv pentru ei i-a împins să se bucure de o distrugere a unei infrastructuri energetice deținute majoritar de către ruși, indicându-i și pe americani ca potențiali autori ai distrugerii.
Treaba cu americanii poate fi însă doar bănuită, operațiunea este extrem de gravă și stabilirea autorilor trebuie făcută în urma unei anchete internaționale și precisă. Nici n-ar trebui să fie complicat în condițiile existente de monitorizare totală a zonei de către toate țările cu interese în zonă. Închipuiți-vă că sunteți plecați de-acasă, având însă camere de supraveghere a perimetrului, iar dacă atunci când vă întoarceți veți găsi sparte geamurile casei nu trebuie decât să vizionați filmarea și veți deduce cine a dat cu pietre.
Cam așa e și situația din Marea Baltică cu Nord Stream 1 și 2, țările riverane și cu interese de securitate nu trebuie decât să adune toate datele despre traficul maritim și aerian din zonă în orele corespunzătoare execuției sabotajului și putem avea în câteva ore o listă scurtă a suspecților, iar de-acolo poate începe ancheta internațională. Dacă acest lucru se va face vom afla rapid autorii. Dacă nu se va face și vom rămâne în faza declarațiilor de tip Ursula&Company, atunci e limpede că am intrat într-o fază a războiului de distrugere și-n afara spațiului ucrainean, lucru care trebuie să vă sperie serios. Și spun asta tocmai pentru că, de la finalul acestei săptămâni, după oficializarea alipirii teritoriilor ucrainene la Rusia în urma referendumurilor, vom sta sub spectrul posibilelor lovituri nucleare rusești, în cazul în care Zelenskiy și protectorii săi se țin de cuvânt și vor ataca teritoriile intrate în componența Federației Ruse.
Nici până acum conflictul ucrainean care s-a mondializat nu a fost administrat în baza legislației internaționale asumate de către state, treaba a fost trecută însă cu vederea în spațiul euroatlantic deși este de o gravitate paralizantă. Neînceperea unei anchete internaționale în cazul avarierii intenționate a Nord Stream 1 și 2 va oficializa însă ”domnia fărădelegii”, a sabotajelor majore de infrastructură, practic a războiului de distrugere, și-n actualul context, așa cum zic americanii, doar ”cerul e limita” ororilor la care ne putem aștepta. Și apropo de cer, am o vagă bănuială că următoarea țintă vor fi sateliții statelor, ce sunt în număr de cca 3000, majoritatea deținuți de către americani și ruși, și care asigură nu doar monitorizarea, ci mai ales comunicațiile.
