Autor: Petrișor Peiu
Multe pozne a mai spus și a mai făcut Klaus Iohannis de când este președinte, dar niciuna nu întrece decorarea unuia dintre cei mai penibili politicieni anti-români din Republica Moldova. Marian Lupu, căci despre acesta este vorba, își adaugă numele patronimic „Ilici” de câte ori apucă pentru a sublinia „moldovenismul” său. Marian Ilici Lupu este cel mai cunoscut politician, in afara PSRM, de la Chișinău angajat în lupta împotriva limbii române. Și tocmai pe acesta s-a găsit să-l decoreze Klaus Iohannis! Cu doar jumătate de an înaintea de moartea oficiala a ,,limbii moldovenești” .
Să nu uităm că, totuși, Klaus Iohannis este cel mai bine informat politician de la București, el conducând direct SRI și SIE și indirect, prin ministrul apărării, serviciul de informații al armatei, toate trei serviciile fiind active dincolo de Prut. Mai mult decât atât Klaus Iohannis este extrem de apropiat de familia Veronicăi, sora lui Renato Usatîi, unul dintre cei mai controversați politicieni declarat anti-români de la Chișinău. Atât de apropiat este Iohannis de soțul Veronicăi, neamțul Michael Schmidt (patronul firmei Automobile Bavaria Group, importator oficial BMW în România), încât a găsit cu cale să-i invite pe amândoi la Aachen, la ceremonia prin care președintele României a primit premiul Carol cel Mare. Este, deci, evident că locatarul de la Cotroceni a fost pe deplin conștient de semnificația gestului de a-l decora pe Marian Lupu.
Acest Lupu este un tip cenușiu care nu s-a remarcat până acum decât prin asemănarea izbitoare cu fostul lider sovietic (și fost prim-secretar al partidului comunist din republica sovietică socialistă moldovenească) Leonid Brejnev. Cei doi au, de altfel, în comun și numele patronimic Ilici. Gomos și masiv, Lupu se laudă cu un doctorat în economie, obținut la Chișinău după un episod de studii postuniversitare de aspirantură în perioada 1987-1991 la Academia Economică “A. Plehanov” din Moscova. Omul a fost „vitrina ” pe care regimul Lucinschi și regimul Voronin au arătat-o Occidentului. Director al Departamentului de Relații Economice Externe, Ilici al nostru a bifat două scurte cursuri la Institutul Fondului Monetar Internațional din Washington (1994) și la Institutul Organizației Mondiale a Comerțului din Geneva (1996). Suficient cât să fie promovat ca viceministru al economiei în 2001, iar doi ani mai târziu chiar ministru al economiei al Republicii Moldova. După numai încă doi ani, în 2005, Lupu devine președintele parlamentului republicii de dincolo de Prut. Și deși declara chiar în 2009 că, la o anumita etapă, între valorile sale personale și cele ale PCRM „exista o compatibilitate dacă nu 100% cel puțin de 90%”, atunci când nu a mai fost nominalizat candidat la președinție al partidului lui Voronin, Lupu a părăsit Partidul Comuniștilor și a devenit, în scurt timp, președinte al Partidului Democrat din Moldova, un partid proaspăt cumpărat de oligarhul în devenire Vladimir Plahotniuc de la Dumitru Diacov. Interesant este că Lupu, provenit din departamentul de comerț exterior îi succede la șefia partidului lui Diacov, fost jurnalist la Komsomolskaya Pravda , legendat, chiar în 1989 ca șef al biroului agenției de știri TASS în România, la București. Acest Diacov a venit, așadar, la București, în preajma revoluției din decembrie, după un stagiu de doi ani (1988-1989) în calitate de consilier la Departamentul de Relații Externe al Comitetului Central al PCUS. Nu vi se pare curios cum s-au strâns în partidul lui Plahotniuc atâția ofițeri de comerț exterior sovietici?
Urmare a generoaselor contribuții financiare ale lui Plahotniuc către liderii coaliției de guvernare de la Chișinău, pe 30 decembrie 2010, Marian Lupu a fost ales în funcția de președinte a Parlamentului și președinte interimar a Republicii Moldova cu același număr de voturi 57 (din 101), beneficiind masiv de voturile partidului lui Vladimir Filat (susținut frenetic de către Traian Băsescu și ciracii săi).
Cu sprijinul PSD-ului condus de către dottore Victor Ponta, Partidul Democrat din Moldova a devenit membru cu drepturi depline al Internaționalei Socialiste în 2010 și a obținut statutul de membru observator al Partidului Socialiștilor Europeni (PES), iar în iunie 2015 a obținut și statutul de membru asociat PES. Apartenența la aceste foruri internaționale i-a adus lui Ilici Lupu calitatea de vicepreședinte al Internaționalei Socialiste, în urma congresului care a avut loc la Cape Town în august 2012. Tot în 2012, Marian Lupu devine principalul opozant al denumirii de română a limbii vorbită în Basarabia.
În disputa asupra denumirii limbii vorbite de către basarabeni, Lupu se arată convins că „științific nu mai este limba română, cum spuneam anterior, ci limba moldovenească.” (sursa: eurotv.md, 25 septembrie 2012 ). Era perioada în care deputatul liberal Valeriu Munteanu a formulat o sesizare, celebră pe atunci, către Curtea constituțională de la Chișinău prin care cerea ca, în baza prevalenței Declarației de Independență a Republicii Moldova, limba de stat să se numească „română”. În decembrie 2013, apare decizia Curţii Constituţionale prin care se constată că Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova, care prevede că limba de stat este româna, prevalează în raport cu Constituţia şi face corp comun cu Legea Supremă. În consecinţă sintagma limba moldovenească va rămâne de atunci în Constituţie, dar se va subînțelege limba română. Preşedintele Curţii Constituționale de atunci, Alexandru Tănase rostește memorabila frază: „În cazul existenţei unor divergenţe între textul Declaraţiei de Independenţă şi textul Constituţiei, textul Declaraţiei de Independenţă prevalează. Prezenta hotărâre este definitivă şi nu poate fi supusă nici unei căi de atac.”
Răzgândeala lui Ilici Lupu și angajarea acestuia în războiul împotriva limbii române i-a prilejuit un articol memorabil inegalabilului jurnalist Constantin Tănase, doctor în filologie, fondator al publicației Timpul și tată al lui Alexandru Tănase, articol inspirat intitulat „M-am răzgândit! Științific sunt un bou!”. A rămas în istoria literară și politică articolul lui Tănase, motiv pentru care nu pot lăsa necitat finalul de poveste: „M-am răzgândit: științific, nu mai sunt om, cum spuneam anterior, ci bou”. Constantin Tănase în Timpul pe 25 septembrie 2012 (sursa: https://timpul.md/articol/m-am-razgandit-stiintific-sunt-un-bou-37412.html ). Și așa a rămas Marian Lupu cunoscut la Chișinău până în ziua de azi. Între timp, în 2016, oligarhul miliardar Vladimir Plahotniuc, vicepreședintele lui Lupu la partid, se decide în 2016 să preia fățiș conducerea partidului și se alege președinte, recompensându-l pe Lupu cu funcția de președinte al Curții de Conturi. E drept că nu prea știm ce fel de controale ar putea să facă Curtea de Conturi de la Chișinău sub geniala conducere al lui Lupu, atâta timp cât acesta a fost unul dintre liderii coaliției care a falimentat Republica Moldova între 2011 și 2015.
Acum să mai privim o dată decizia lui Klaus Iohannis de decorare a principalului adversar al limbii române din perioada Alianței de Integrare Europeană (coaliția zisă „pro-europeană” de la Chișinău): președintele României îl decorează cu ordinul național „Steaua României” în grad de comandor pe unul recunoscut ca anti-român din Basarabia, în același timp locotenentul lui Vladimir Plahotniuc, cel mai detestat oligarh de peste Prut.
A făcut Iohannis o simplă gafă? A fost un gest intenționat de umilire a miilor de oameni de cultură basarabeni care se luptă, de trei decenii, în mass media, pe scenele teatrelor și prin cărțile lor să promoveze ideea unității limbii române pe cele două maluri ale Prutului? Ar putea fi premierea lui Marian Lupu un semn de continuitate al regimului Iohannis, după ce mulți ani acesta l-a ocrotit și l-a promovat pe Vladimir Plahotniuc? Și oare cum își găsesc guvernanții de la București partenerii de încredere de la Chișinău? Cum l-au găsit pe Vladimir Filat, hoțul unui miliard de dolari? Cum l-au găsit pe Vladimir Plahotniuc? Ei bine, dată fiind muțenia proverbială a președintelui nostru, nu vom ști niciodată răspunsul la astfel de întrebări. Dar în istorie va rămâne ca o pată de rușine decorarea lui Ilici de Chișinău.
Cu acest prilej, poate n-ar strica să vedem cum se decorează oamenii în regimul Iohannis. Ei bine, la Cotroceni există o instituție specializată care se ocupă cu asta: Cancelaria Ordinelor, care are rolul de „a asigura punerea în aplicare a prevederilor legale privind acordarea decoraţiilor către persoane fizice (cetăţeni români şi străini) sau juridice, iar aceasta se realizează printr-o paletă foarte diversă de activităţi, de la elaborarea proiecţiei bugetare pentru acoperirea necesarului de decoraţii, supunerea spre aprobare Preşedintelui României a cotei anuale de decoraţii pe tipuri, grade sau clase, avizarea propunerilor de decorare şi încadrarea legală, până la elaborarea decretelor prin care sunt conferite decoraţiile” (sursa: https://www.presidency.ro/ro/administratia-prezidentiala/departamente/cancelaria-ordinelor ). Această cancelarie este condusă, încă de la înființarea sa, în 2000, de către un anume aparatcik, Gheorghe Angelescu, fost ministru al Tineretului în guvernul Văcăroiu și fost șef cu organizarea la PDSR (așa se numea PSD în anii 90). Angelescu a fost numit de Iliescu în acest post imediat după reinstalarea sa la Cotroceni, în decembrie 2000. Și de atunci, sub trei președinți, ilustrul anonim Angelescu se ocupă cu decorațiile la Cotroceni, având nivel de sceretar de stat. 22 de ani de dormit în funcția asta călduță. Mașină, șofer, secretare și plimbat de hârtii. Ce-ar fi să fie trimis și omul ăsta în câmpul muncii, în sfârșit? Mai ales că e inginer de TCM și e cerere mare în piață de ingineri.
Bine-bine, ne-am lămurit cine i-a pregătit lui Iohannis decorarea scandaloasă a lui Lupu. Dar hai să vedem și care este componența Consiliului de Onoare al ordinului acordat lui Ilici:
„Consiliul de onoare al Ordinului naţional „Steaua României” (ales de către Adunarea Generală a ordinului întrunită în data de 19 septembrie 2013):
-domnul Ionel Haiduc, cavaler al Ordinului naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce (preşedinte);
-domnul Constantin Degeratu, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce;
-domnul Costin Georgescu, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer;
-domnul Şerban Brădişteanu, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer;
– domnul Mircea Geoană, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Comandor;
-doamna Gabriela Firea, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Ofiţer;
-doamna Ecaterina Andronescu, cavaler al Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler” (sursa: https://canord.presidency.ro/ro/decorari/consilii-de-onoare ). Eu unul am rămas fără cuvinte. Și totuși cei șapte de mai sus au avizat decorarea sinistrului Marian Lupu…
Eu cred că Iohannis ar fi putut, măcar, să se întrebe dacă ar fi posibil ca președintele maghiar să decoreze vreodată vreun secui care ar promova „limba secuiască”? Măcar atât.
Și pentru a încheia mai apăsat această această tristă plângere să ne reamintim ce scria marele jurnalist de la Timpul, Constantin Tănase, cu 10 ani înainte de plecarea sa la Domnul, în februarie 2014: „M-am născut în LIMBA ROMÂNĂ și voi muri în LIMBA ROMÂNĂ, vinovat că nu am pătruns-o până la capăt și, poate, de multe ori, i-am rănit frumusețile. Voi muri trist pentru că, și azi, această pasăre rănită este alungată din cuibul său.” Mă întreb dacă Iohannis, Angelescu sau vreunul din cei șapte membri ai consiliului de onoare al Ordinului „Steaua României” au citit vreodată vreun rând scris de Nicolae Dabija? Sau de Mihai Cimpoi? Sau dacă l-au auzit vreodată recitând pe Ion Ungureanu? Sau dacă au citit vreun articol scris de Constantin Tănase?
Cum vor putea oare trăi în continuare, în palatele lor de la București, cei care, anul trecut, în 2022, au alungat din nou limba română din cuibul său? Vor trăi mulțumiți și ghiftuiți, la fel ca până-acum, aruncându-și paltoanele lor scumpe pe capota limuzinelor scumpe. Și neapărat ținându-se de mână cu sora lui Renato Usatîi…
