Un fost oficial KGB și șef al spionajului kazah, care a susținut că Donald Trump a fost recrutat de KGB, spune acum că Kazahstanul a încercat să folosească materiale video compromițătoare pentru a-l șantaja pe liderul de la Casa Albă.
Atât Kremlinul, cât și Kazahstanul dețin materiale video compromițătoare care îl incriminează pe președintele american Donald Trump, susține Alnur Mussayev, fostul șef al serviciilor de securitate din Kazahstan, care a fost ofițer KGB la Moscova în anii 1980, scrie Kiev Post.
Într-un interviu acordat vineri la postul de televiziune Espreso din Ucraina, Mussayev a reluat o afirmație pe care a exprimat-o public de câțiva ani – și anume că există un dosar al Kremlinului cu materiale video compromițătoare de la șederea lui Trump la hotelul Ritz-Carlton din Moscova în 2013.
Trump venise la Moscova înainte de prima sa candidatură la președinția SUA pentru a participa la concursul Miss Univers.
În acest interviu, însă, Mussayev a adăugat și alte detalii semnificative: Kazahstanul deține aceleași materiale.
El a repetat afirmația că Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei deține filmări, probabil de natură sexuală, din timpul șederii lui Trump la Ritz-Carlton în 2013, și susține că și Comitetul Național de Securitate (KNB) din Kazahstan are aceste dosare.
„Aceste dosare au fost folosite în scop de șantaj de fostul președinte al Comitetului Național de Securitate, Karim Massimov, în timpul unei întâlniri cu secretarul de Stat al SUA, Rex Tillerson, în Statele Unite. Întâlnirea a avut loc în octombrie 2017”, a spus Mussayev.
Când a fost întrebat cum a intrat Kazahstanul în posesia înregistrării video, Mussayev a declarat: „Evenimentul pe care Trump l-a organizat la Moscova, concursul Miss Univers, aparent cu participarea lui Aras Agalarov, un cunoscut oligarh rus de origine azeră, a avut loc atât în Crocus City, care aparținea lui Agalarov, cât și la Hotelul Ritz, care aparținea și este încă deținut de Bulat Temuratov, un oligarh kazah apropiat de președintele kazah Nursultan Nazarbayev. Orice a fost filmat la Hotelul Ritz a intrat în posesia kazahilor.”
„Serviciile speciale rusești au folosit camere de supraveghere în camere. Filmările au ajuns nu doar la ruși, ci și la Comitetul Național de Securitate al Kazahstanului prin intermediul lui Bulat Temuratov”, a adăugat Mussayev.
Apoi, în 2017, explică Mussayev, Kazahstanul a încercat să folosească aceste materiale video compromițătoare pentru a-și îmbunătăți relațiile cu SUA.
„Efectul a fost complet opus”, a spus Mussayev. „Probabil vă amintiți ce evenimente au avut loc în 2022. Poporul kazah de acolo s-a revoltat din cauza deteriorării condițiilor materiale. Unele clădiri au fost distruse. Rusia și-a trimis divizia Pskov pentru a asigura securitatea. Cel mai important, a existat un conflict între Nazarbayev și Kassym-Jomart Tokayev, noul președinte. Și, dintr-un anumit motiv, Karim Massimov, șeful KBN, a fost învinovățit”, a subliniat el.
Mussayev a adăugat că, în opinia sa, „Vladimir Putin a influențat această situație, astfel încât principala victimă să fie Karim Massimov, care a încercat să folosească materialul compromițător pe care Putin îl considera, de fapt, proprietatea sa personală.”
Trump, recrutat de KGB
Într-o postare pe Facebook din 18 februarie 2018, fostul șef al spionajului kazah, care acum locuiește la Viena, a scris:
„Donald Trump este prins în cârligul FSB și înghite momeala din ce în ce mai adânc. Pe baza experienței mele de muncă operațională în KGB-KNB (succesorul kazah al KGB-ului), pot spune cu siguranță că Trump aparține categoriei de persoane ideal recrutabile.”
Într-o postare ulterioară pe Facebook din februarie 2025, Mussayev a încercat să clarifice dorința adesea derutantă a lui Trump de a-l îmbuna pe Putin: „În 1987, am lucrat în Direcția a 6-a a KGB-ului URSS din Moscova”, a scris Mussayev, explicând cum „cea mai importantă activitate a fost recrutarea de oameni de afaceri din țările capitaliste”.
„În acel an, administrația noastră a recrutat un om de afaceri în vârstă de 40 de ani din Statele Unite, Donald Trump, sub pseudonimul «Krasnov»”, a spus el.
Încă de la primul său mandat de președinte, Trump a fost suspectat că este un mare simpatizant al lui Putin și al Rusiei.
În 2017, chiar când Trump își prelua mandatul după ce a învins-o pe Hillary Clinton în alegerile prezidențiale, a ieșit la iveală un raport întocmit de fostul agent de informații britanic Christopher Steele.
Documentul, comandat inițial de adversarii republicani ai lui Trump și preluat ulterior de opoziția democrată, conținea aceleași acuzații la care s-a referit Mussayev – în special, videoclipuri cu Trump și o prostituată în hotelul Ritz-Carlton din Moscova.
Trump și susținătorii săi au respins „dosarul Steele” și l-au numit ”o invenție”.
sursă: spotmedia.ro
Aici gasiti raspunsul: ,,Chestiunea evreiască se pune astăzi într-un context cu totul schimbat. Evreii nu mai sînt o mică minoritate, ci o mare putere mondială, după părerea noastră, cea mai mare. Această putere e difuză şi ocultă. Spre deosebire de statul naţional Israel, ce rămîne vulnerabil, reţeaua internaţională evreiască este, astăzi, indestructibilă. Ea domină politica mondială, influenţează hotărîtor raportul de forţe, poate destructura economiile, poate asigura redresarea unor ţări. Ea poate propulsa oameni ce-i sînt devotaţi sau apropiaţi, poate crea cursuri publicitare şi valutare, acorda premii supreme, distribui agenţi în toată lumea, inspira sediţiuni, condamna sau compromite şi, de cele mai multe ori, nu cu mîna proprie ci prin influenţă. Ea stăpîneşte astăzi cele două mari pîrghii hotărîtoare în dezvoltarea lumii: pe cea financiară şi pe cea culturală, de la ştiinţific, pînă la spiritual. Ea stăpîneşte pretutindeni propaganda. Vreme de sute de ani, evreimea, refulată de peste tot, a aspirat la o asemenea dominaţie; astăzi o are. Puterea ei, centralizată ocult, se poate acum revanşa copios.
Ca să ajungă aici, neamul evreiesc a trebuit să dezvolte calităţi excepţionale: o minte trează şi combinatorie; o voinţă nedomolită de a servi bine pe alţii, pentru a se servi în final pe sine; de a se amesteca în treburile altora, pentru a le face mai curînd ale sale. Un simţ practic şi bănesc fără egal completat cu rapacitate şi necruţare. O solidaritate exemplară, unică, cu cei de acelaşi sînge şi de aceeaşi credinţă, solidaritate rezemată pe ideea destinului comun, oarecum rătăcitor şi apatrid, şi consolidată prin persecuţie. În fine, o religie de bronz, inflexibilă în habotnicia ei şi, în ciuda unor aparenţe mai degrabă ridicole, tradiţionalistă în exces.
Se poate adăuga şi faptul că o reţea care pare fragilă şi labilă, fără mari înrădăcinări şi aparenţe ostensibile, devine, chiar prin asta, invulnerabilă. Secole de aparentă umilinţă au camuflat o superbie fără seamăn. Cerînd mereu toleranţă de la alţii, prinţi, seniori, potentaţi, evreii au devenit astăzi poporul cel mai intolerant. Fiind sediţioşi, corozivi cu toate sistemele închegate, ei şi-au închegat cel mai indeşirabil sistem. Au fost mereu agenţi ai unor revoluţii în care se exprima dispreţul lor pentru Lumea-aşa-cum-e, cea oprită în structuri unitare şi geloase de impenetrabilitatea lor. Au zgîlţîit toate aceste structuri, făcîndu-şi loc în noile stări revoluţionare, cîştigînd preponderenţă oriunde se schimba ceva. Au provocat şi speculat schimbările, toate. Au agitat idei generoase, fără să-şi uite niciodată interesul, nevoia de dominaţie. Au dat un impuls hotărîtor socialismului de alaltăieri, comunismului de ieri; aşa cum dau liberalismului de astăzi.
Nu s-au amestecat direct, ci prin instigare oblică. Şi-au creat mereu, cu o răbdare neobosită, reţele interstatale, internaţionale, au pus pe tapet atît internaţionalismul socialist, cît şi cosmopolitismul de nuanţă liberală. Au sprijinit toate revoluţiile formale din literatură şi arta, destructurînd formele fixe, canonice, rupînd discursul, în numele unui modernism dizolvant de tradiţie, bineînţeles de tradiţiile altora. Cu o minte speculativă inegalabilă, au fost dogmatici cînd a fost nevoie şi antidogmatici cînd interesul le-a cerut-o, neîncurcîndu-se cu nici o consecvenţă alta decît fidelitatea faţă de propria lor seminţie şi de hălăduirea ei. Cînd comunismul i-a decepţionat au determinat abolirea lui.
Cînd dictatorul român i-a subapreciat, punînd un accent în plus pe partida arabă, s-au raliat la pieirea lui. Au antene nevăzute întinse aproape peste tot, direcţionează cultura întregii lumi civilizate, de la ruşi la americani, chiar dacă nu deţin pretutindeni poziţii la vedere. Propovăduiesc şi comercializează libertinajul distructiv, ei rămînînd lucizi şi austeri. Sînt promotorii estetismului dizolvant şi ilogic-steril, ei rămînînd de o logică implacabilă şi de o riguroasă cazuistică talmudică. Fac prozelism ateu, ei avînd bigotismul cel mat tranşant.
Prin spiritul lor, evreii au reuşit să materializeze lumea, să pună banul drept criteriu suprem, din clipa în care banii s-au adunat, cei mai mulţi, la ei. Acest proces a început de secole, cu primii zarafi şi cămătari. Azi ei fac zarafie şi cămătărie la scară planetară. Au inoculat doctrinar ruşilor un materialism dialectic şi istoric, iar americanilor un pragmatism, – care nu e mult altceva. Altădată, împrumutau bani prinţului deconfit şi obţineau privilegii. Acum, prinţul pe care-l ţin de bani e Statele Unite ale Americii, cea mai mare putere militară a lumii, de la care obţin privilegii şi preeminenţe peste tot, fiind adînc, indestructibil împlîntaţi în ruajul economic al acestei ţări şi, plecînd de aici, bancherii lumii. Afară de Japonia, cele mai multe din marile economii pot fi rapid întoarse pe dos de finanţa evreiască.
O asemenea putere e redutabilă şi orice opoziţie directă pare o copilărie. În momentul de faţă, orice antisemitism local e disproporţionat, simplă tiradă verbală sau instigare fără efect. Trebuie recunoscut că evreii nu pot fi în nici un caz contracaraţi din dominaţia la care, cu atîta osîrdie, au ajuns. Trebuie descifrat numai ce doresc ei să obţină politic, ca ipoteză, din supremaţia lor economică (şi, în mare parte, culturală). În primul rînd, ar fi logic să vrea fărîmiţarea etniilor. Pentru asta, ele ar trebui puse în opoziţie, instigate, separate, mărunţite. Din ele ar trebui să dispară, în favoarea unui internaţionalism pacific, orice ferment de ethos naţional sau religios, orice încrîncenare provincial-locală, avînd iz naţionalist şi, deci, xenofob. Ar trebui, apoi, admis pragmatismul ca normă generală, creată o bunăstare medie, satisfăcute nevoile mai elementare de viaţă, de cultură, prin simili-uri artistice, uşor comercializabile şi prin îngăduinţe confortabil-operaţionale, la preţ scăzut. Să ai cît îţi trebuie, ca să poţi trăi şi munci fără gînduri duşmănoase, ori de preempţiune.
În al treilea rînd, acest popor, de o extraordinară acuitate organizatorică şi de o forţă de insinuare fără egal, va dori, probabil, să organizeze lumea, ca pe un contor, avînd în actul de „exploatare luminată” partea leului. În forma asta, fiii lui Israel se vor găsi, în fine, la adăpost. E adevărat că mai au în cale o tulburătoare lume arabă şi una redutabilă asiatică, dar nici ele nu sînt inexpugnabile. Turbulenţii arabi, după peripeţia irakiană, vor fi o vreme mai prudenţi; aşa cum şi comuniştii antisemiţi din Estul european au devenit mai circumspecţi. Nici China sau India nu sînt chiar de capul lor, iar niponul nu riscă să rămînă în afara jocului, sau în răspărul lui cu toată excelenţa sa ştiinţifico-tehnică. Cunoaşte şi el interdependenţa şi interconexiunea. Ştie ce sînt alea afaceri, cine are piaţa de credite în mînă. Şi cine mînuieşte braţul armat al Americii, ca şi filozofia ei politică.
În această situaţie, cei 30.000 de evrei din România nu mai reprezintă o minoritate, ci o diasporă. Rabinul lor nu mai e un şef de cult, ci un ambasador. Ambasadorul lor e un om politic de anvergură. Politica românească „faţă de evrei” se subordonează politicii faţă de Marile Puteri. Desigur, principala incomoditate a evreului e că, în primul rînd, e evreu şi apoi orice altceva. Dar ce lecţii pentru noi românii! Dacă am şti să învăţăm! Unde ne e luciditatea, răceala metodică, perseverenţa diabolică? Unde ne e coeziunea de neînfrînt pentru cel de sîngele nostru?
Unde ne e puterea religioasă fanatică, nedomolită? Unde ne e simţul chiverniselii, politeţea, onctuozitatea, viclenia, necruţarea şi extraordinara solidaritate comparabilă cu a acestui popor, cu adevărat „ales”? De ce pot 30.000 de oameni să ne influenţeze sau chiar domine economic, politic, cultural? De ce pot să ne dezbine şi să se joace cu sentimentele noastre? Să ne dicteze sau să ne refuze valorile? Răspunsul este: fiindcă au învins. Nu numai în România, ci aproape pretutindeni. L-au învins pe Kohl şi pe Walesa. Stau de vorbă cu Bush şi au stat cu Gorbaciov de la egal la egal. Discută cu Papa.
Calităţile lor s-au dovedit pînă la urmă eminente, cuceritoare. Rămîne să stabilim cu această mare forţă un modus vivendi care să ne dea dreptul de a trăi, în continuare, ca popor şi de a afişa unele culori ale identităţii noastre, fără să fim excluşi de la beneficiile comunităţii mondiale şi europene. Căci avem şi noi (dacă avem) de edificat ceva. Dar nu în domeniul exclusivului, ci în domeniul acceptabilului. Şi avem de apărat ceva. Dar nu cu armele violenţei, ci ale excelenţei spirituale.
Avem, în fine, de sedimentat ceva. Dar nu prin mijlocirea acţiunii, ci a reacţiunii.,,
Titlul original: «Chestiunea evreiască» (1992)