(discuția de la CE-I ÎN GUȘĂ, ȘI-N CĂPUȘĂ!, la GOLD FM)
“LES TEMPS DES FLEURS” ÎI INSPIRA PE BURSIERII FORD CRIMINOLOGI.
AM FOST SANCȚIONATĂ PENTRU CĂ CITEAM ZIARE FRANȚUZEȘTI ȘI DANSAM ROCK. CUM SE FĂCEA SELECȚIA STUDENȚILOR MERITUOȘI.
SFATUL MEU VESTIMENTAR PENTRU DOAMNELE MATURE, ESTE SĂ SE ÎNNOIASCĂ PERIODIC.
AM FĂCUT BALET ȘI PATINAJ VITEZĂ, CEL MAI MARE RESPECT ÎL AM PENTRU MARILE CAMPIOANE ALE ROMÂNIEI.
N-AM FOST IUBITA LUI ADRIAN NĂSTASE, DAR AM FOST CONFIDENTA LUI. ERA UN BĂIAT FERMECĂTOR, DISCUTAM MULT ȘI NE-AJUTAM RECIPROC.
ION ILIESCU NU M-A PREFERAT, ADRIAN NĂSTASE ESTE CEL CE M-A PROPULSAT ÎN POLITICĂ. EU AM VRUT SĂ-I ÎMPAC, AȘA MI-AM ATRAS DUȘMANI DIN AMBELE TABERE.
SOROSISMUL A DISTRUS STATUL DE DREPT ÎN MULTE ȚĂRI. ROMÂNIA E UN EXPERIMENT TRAGIC.
SOROSISMUL A IZBÂNDIT LA NOI ȘI PENTRU CĂ NE TRANSFORMĂM CALITĂȚILE ÎN DEFECTE. IAR EUROPENII RÂD DE PROSTIA NOASTRĂ.
A APĂRUT O MASĂ CRITICĂ DE NORMALITATE ÎN JUSTIȚIA ROMÂNEASCĂ. NU DOSARELE SIPA AU FOST BAZA ȘANTAJULUI LA MAGISTRAȚI, CI ACȚIUNILE BINOMULUI SRI-DNA.
PSD-UL NU MAI E CE-A FOST, ARE “COMPLEXUL STÂNGII”. ACEASTĂ ATITUDINE FAVORIZEAZĂ EXCESELE ANTIJUSTIȚIE.
MONICA MACOVEI ESTE “CAMPIOANA” DISTRUGERII JUSTIȚIEI, CU LAURA CODRUȚA KOVESI NU M-AM LĂMURIT ÎNCĂ PE DEPLIN. KOVESI S-A TRANSFORMAT CA OM CÂND A ACCEPTAT TELEGHIDAREA.
Cozmin Gușă: Am revenit prieteni după această melodie superbă a lui Dalida, o melodie pe care am ales-o, așa cum spuneam în mod special și pentru invitata mea din următoareaoră care și-a petrecut mult timp în Franța și care este extrem de acomodată nu doar cu cultura, dar și cu moda – o să aveți surpriză ce-i care n-o cunoașteți –, dar și cu muzica franțuzească. Am bucuria să o am alături de mine, în acest moment, pe doamna Rodica Stănoiu. Sărut mâna doamna Stănoiu, îmi pare bine să vă revăd și să vă reaud și astfel, pentru că la telefon mai vorbim. Nu suficient de des, dar vorbim destul de des.
“LES TEMPS DES FLEURS” ÎI INSPIRA PE BURSIERII FORD CRIMINOLOGI.
Rodica Stănoiu: Bună, bună. Nici nu știi cum ai ales melodia.
Cozmin Gușă: Nu știu. Am fost inspirat?
Rodica Stănoiu: Extraordinar. Demult, pe continentul american, în octombrie 1968, atunci s-a lansat melodia, iar grupul de bursieri Ford ai Școlii de Criminologie de la Montreal pleca la un curs de criminologie la Toronto. Și cu radioul deschis, s-a lansat Les temps des fleur, cu Marry Poppins atunci, în versiunea ei, preluată de Dalida, și din sfert în sfert de oră, și apoi din jumătate în jumătate de oră, tot drumul, și Montreal-Toronto nu este un drum scurt, tot drumul noi am ascultat această melodie care a devenit după aceea imnul bursierilor Ford la Universitatea din Montreal. Așa că…
Cozmin Gușă: Să mai ziceți că nu comunicăm telepatic, doamna Stănoiu.
Rodica Stănoiu: Extraordinar, extraordinar.
Cozmin Gușă: Am ales-o special, m-am gândit aseară să-i aleg o melodie care sigur o să-i placă doamnei Stănoiu, știam că vă plac foarte mult florile. M-am gândit la asta cu Franța și la Dalida, dar uite că am nimerit și alte lucruri. Și haideți să pornim de aici: sunteți o doamnă care a avut șansa să se educe, să învețe într-un mediu extrem de performant, probabil maximum posibil al acelor timpuri. Vorbim de perioada încă relaxată, totuși, a dictaturii din România și ați avut această posibilitate, tocmai ați menționat-o, ca bursier în Canada, și apoi în Statele Unite, și în Franța, ulterior. Cum ați putut pătrunde, cum ați putut căpăta aceste posibilități, care, probabil, erau una la un milion sau una la câteva sute de mii, în acele vremuri?
Rodica Stănoiu: Foarte scurtă o să fiu, dar într-adevăr arată ce înseamnă șansa în viață și ce înseamnă să fii în locul și în timpul potrivit undeva. Și cum Punct și contrapunct, una din marile mele obsesii mărturisite de altfel, Huxley a fost unul din scriitorii mei favoriți…
Cozmin Gușă: Și ai mei.
AM FOST SANCȚIONATĂ PENTRU CĂ CITEAM ZIARE FRANȚUZEȘTI ȘI DANSAM ROCK. CUM SE FĂCEA SELECȚIA STUDENȚILOR MERITUOȘI.
Rodica Stănoiu: … și cu privire la mine, și cu privire la istoria României și la cursul României momente de punct și contrapunct. Deci ies dintr-o Facultate de Drept cu un vot de blam, cu un vot de blam care a fost la limita exmatriculării din facultate, pentru că erau marile procese de la 301, celebrele cămine studențești unde se desfășurau și petreceri studențești, și am fost sancționată dur pentru cosmopolitism și pentru vestimentație.
Cozmin Gușă: Vorbim despre Facultatea de Drept…
Rodica Stănoiu: Facultatea de Drept din București. Și cosmopolitismul era o chestiune care acum pare amuzantă, că citeam ziarele franțuzești. Singurul ziar franțuzesc care atunci în țară era LʼHumanité. Am încercat eu să explic ce e cu LʼHumanité-ul.
Cozmin Gușă: Care era un fel de oficios.
Rodica Stănoiu: Al Partidului Comunist francez, dar degeaba, în plus că dansam rock și nici asta nu era bine, așa mi-am luat sancțiunea în facultate.
Cozmin Gușă: Dar v-a luat cineva apărarea când s-a discutat despre asta?
Rodica Stănoiu: Mi-a luat decanul facultății, profesorul Oancea, mi-a luat apărarea și așa am scăpat de exmatriculare. Dar partenerul meu de dans, care a devenit după aceea un celebru avocat în București, a fost exmatriculat și a stat doi ani la strung, a revenit, și, mă rog, cu niște consecințe fatale.
Cozmin Gușă: Extraordinar.
Rodica Stănoiu: Da. Dar s-a întâmplat foarte repede, la începutul facultății asta. Și unii dintre profesori au început să fie extrem de reticenți la note „Ei asta care e… aia”, dar am avut o șansă extraordinară. Rapid vă spun. În anul doi de facultate, unul din puținii mari, mari profesori ai Facultății de Drept care mai erau în facultate, pentru că restul au fost epurați în ʼ49 la reformă, profesorul Ionașcu, la examenul de Civil în anul II mă ascultă, îi răspund, îi răspund bine, și ia caracterizarea de la asistent, care era catastrofală. Asistentul fiind unul din grupul de la UTC, chiar UTM era atunci, care fusese unul din artizanii pedepsirii mele. Și atunci profesorul se îndreaptă către cei doi colegi care erau cu mine, o colegă și-un coleg și întreabă „Dar cum e domnișoara?”, nu zicea niciodată tovarășa profesorul Ionașcu, Traian Ionașcu. Fratele profesorului era la fel de mare profesor la Cluj, de Drept Civil, Aurelian Ionașcu. Și era acolo Sorin Popescu, unul din colegii mei și unul care a fost șef de promoție, doi am avut, dar el era un coleg foarte bun, a zis niște cuvinte de laudă, nu le repet aici. Dar a zis profesorul „A, ia să ne plimbăm noi domnișoară prin tot Șivilul.” Era moldovean, așa pronunța. Și m-a ascultat tot Șivilul și la sfârșit a spus: „Nu pot să-ți dau 10 pentru că mă dă domnul afară”, îi era și lui frică de ăștia de la partid, dar vă dau un 9 și “noi ne mai auzim, domnișoară”. Eu n-am înțeles nimic din acest „ne mai auzim”, pentru că la acel moment eu habar n-aveam că profesorul era directorul adjunct al lui Maurer, la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei și a devenit după aia director plin.
Cozmin Gușă: Pentru cei mai tineri să spunem că Ioan Gheorghe Maurer era președintele Consiliului de Miniștri, practic prim-ministru echivalat în discuția de astăzi.
Rodica Stănoiu: Da. Și nici nu știam în momentul ăla că există un Institut de Cercetări al Academiei, după aceea m-am mai lămurit. Vine finalul facultății, cu repartiția guvernamentală și reprezentantul Academiei. Întotdeauna regula era așa: Academia în general venea cu două locuri disponibile. Unul era șeful de promoție, dacă voia să vină, dacă nu voia să se ducă în altă parte, și un altul era cel identificat de profesorul Ionașcu pe parcursul anilor de facultate, cu putere creativă și care ar putea să facă cercetarea științifică. A mers șeful meu de promoție, care era și coleg de grupă, deci prima șansă. Și a doua am fost eu, și așa am ajuns la Academia Română cu un dosar gri, dar la Academia Română se putea, pentru că ăsta a fost marele merit a lui Maurer. Acolo a adunat toți profesorii epurați din motive politice, un merit extraordinar, și culegea studenți și el. Adică nu numai ce trimitea facultatea. Ajung la Institut, a doua mare șansă în viață. Mergem să fim repartizați la directorul științific, sigur că toată lumea se bătea pe șeful de promoție, și eu eram așa un fel de rudă săracă, dar știam eu cam cum stau lucrurile. Și profesorul Ionașcu preda și la Strasbourg atunci, era plecat, și academicianul Baraș l-a luat la telefon, m-a întrebat unde vreau, i-am spus că la civil – să nu fi auzit de penal eu atunci – și îl ia la telefon pe profesor „Traiane am cei doi absolvenți ce facem cu ei? Uite domnișoara vrea la civil”. „Nu, zice, nu la civil” – și aici intrăm pe tema de astăzi, într-un fel, tema de astăzi – că sunt prea multe femei, dar începeți cu Vintilă, Vintilă trebuie întrebat întâi. Vintilă fiind Vintilă Dongoroz, marele nostru profesor, “monumentul”, ca să zicem așa. Și ajungem la Vintilă Dongoroz, ne prezentăm, colegul meu se prezintă, mă prezint și eu mai pe lângă el așa, că am spus, cam ca o rudă săracă, și la final, bang, profesorul zice „Dragă să nu te superi, mie nu-mi plac șefii de promoție, că ăștia în general sunt tocilari, eu te vreau pe dumneata, dacă vrei”. Eu, tristă nemaipomenit că n-o să fac civil și o să fac penal. Niciodată n-aș fi putut să realizez ce-am realizat dacă mă duceam la alt sector și nu lucram cu Dongoroz. Deci asta înseamnă și asta a fost în viața mea, tot așa a fost și viața mea, presărată de asemenea momente de șansă, dar atenție, plătite aproape întotdeauna scump ulterior, că asta e viața.
Cozmin Gușă: Asta a fost trambulina pentru ca să plecați în străinătate.
SFATUL MEU VESTIMENTAR PENTRU DOAMNELE MATURE, ESTE SĂ SE ÎNNOIASCĂ PERIODIC.
Rodica Stănoiu: Asta a fost, și acolo e un moment, pentru că toți merseseră la Strasbourg și a venit din partea Universității din Montreal o bursă, o singură bursă Ford și profesorul Ionașcu nu m-a ales pe mine pentru asta, l-a ales pe colegul meu de Institut, profesorul Bulai, un om foarte bun și foarte bine pregătit. Dar directoarea științifică a Institutului, care a fost un model pentru mine, apropo de modele de viață, de modele femei și de modele bărbați, și cum ne alegem și ne orientăm.
Cozmin Gușă: Să nu uitați să-mi spuneți modelul dumneavoastră pentru vestimentație, pentru că eu v-am cunoscut întotdeauna ca fiind foarte elegantă.
Rodica Stănoiu: Yolanda Eminescu, asta este, Yolanda Eminescu era una din cele mai elegante femei din București.
Cozmin Gușă: Pentru că eu când v-am cunoscut în anul 2000, atunci mie mi-a fost clar că – și v-am mai spus eu, așa mai discret, dar v-am mai spus – că erați cea mai elegantă doamnă pe care am cunoscut-o vreodată și niciodată n-am apucat să vă întreb cine a fost modelul dumneavoastră.
Rodica Stănoiu: A mai fost și bunica mea, între cele două războaie mondiale nu ieșea din Chanel. Bunica mea, bunica mea maternă, e ramura bogată, ca să zic așa a familiei mele. Dar eu am cunoscut-o puțin pe bunica. Învățăturile bunicii în materie de modă mi le-a transmis mama, care a fost o persoană extrem de elegantă până la decesul surorii mele. Eu am avut o soră care a murit la 22 de ani, era mai mare cu nouă ani ca mine.
Cozmin Gușă: O dramă.
Rodica Stănoiu: Dar a continuat să transmită aceste învățăminte. Le transmit, de exemplu, facem o digresiune mică și le transmit și doamnelor să știe, a spus: „Rodica, când o să fi la o anumită vârstă nu cumva să mergi pe ideea să nu-ți mai cumperi nimic că ai haine destule. Te-ai întrebat de ce oamenii mai în vârstă, deși sunt eleganți, au un aer vetust. Ei, de-aia că nu-și mai cumpără nimic în trend. Întotdeauna să fii atentă să adaugi la ce ai, că o să le ai, dar să adaugi întotdeauna ceva, ceva care să refrișeze…”. Iar Yolanda Eminescu era mereu în trend, venea cu niște pălării superbe. Când am auzit-o pe doamna Zoe Petre că erau interzise pălăriile în comunism…, ha, ce pălării avea Yolanda Eminescu și cum venea cu ele la Institut.
Cozmin Gușă: Desigur, în lumea bună exista așa ceva.
Rodica Stănoiu: Ce taioare, nu vă pot spune.
Cozmin Gușă: Pentru că ați făcut această confesiune o să vă dau de gol, nu v-am spus până acuma, dar să știți prieteni care ascultați emisiunea, că doamna Stănoiu deși participă foarte, foarte rar la evenimente mondene în ultima vreme, dar de câte ori merge la aceste evenimente, merge în toalete noi. V-au pârât unii prieteni comuni, în ultimii ani să știți că ați fost pârâtă la mine, bine cunoscând faptul că suntem prieteni amândoi și-au permis să facă asta și v-au lăudat eleganța și prospețimea cu care apăreți. De fapt, cei care ne urmăresc pe internet pot să vadă și în aceste imagini cât de bine arătați și vă felicit. Despre forma intelectuală, asta o puteți sesiza cu toții și-n acest interviu.
Rodica Stănoiu: Pot să vă și completez. Dar mi-a zis o dată Catrinel Oproiu, și cel mai mare compliment pe care l-am primit în viața mea a fost de la Dina Cocea, era la Cotroceni, o premia președintele Iliescu, o decora, și doamna s-a întors către mine și-a zis: „Vai, draga mea, ești favorita pe televizor”. Nici nu mai continui ce mi-a spus, a fost așa de frumos. Și eu am spus: „Doamnă dar nu mă pot suferi” și apoi, Catrinel, și doamna Dina Cocea mi-au spus: „Păi noi, actrițele, nu ne mai vedem filmele. Când ne vedem prima dată pe ecran avem un șoc”. Bine, nu e cazul, comparația n-are rostul dar v-am spus că asta a fost…
AM AVUT ȘANSA UNOR MODELE ȘI MENTORI CE MI-AU MARCAT VIAȚA PROFESIONALĂ.
Și acum revin la șansa cu Montrealul. Și s-a dus propunerea pentru bursa Ford, se acorda greu, zece burse erau pe an la Montreal, pentru a stimula criminologia în toată lumea. Ei, Yolanda Eminescu și cu un alt director al Institutului Științific au fost teribil de șocați că n-am fost propusă eu. Și-atunci a spus, „Mai cerem o bursă. Mai cerem o bursă neapărat”. Eu nu credeam că va mai veni a doua bursă. Și a doua bursă, după ce am trecut testul de IQ, a venit a doua bursă.
Cozmin Gușă: Vreau să spun totuși că Școala Penală românească avea un prestigiu internațional dacă putea să-și permită să ceară a doua bursă.
Rodica Stănoiu: Extraordinar. Dar și directorul școlii din Montreal, profesorul Denis Szabo, părinții lui erau născuți în Ardeal, că l-am întrebat „Cum ați dat două burse?”. Și mi-a zis: „Rodica… ( El a plecat la 19 ani, a părăsit Ungaria și și-a luat lumea în cap și el este creatorul școlii moderne și a școlii de la Montreal, cea mai faimoasă școală din lume), noi ne-am zis așa: colegul tău care vine, are patru ani mai mult ca mine.” Profesorul era tânăr, era sub 40. Și zice: „Vine o propunere pentru un om sub 30”. Întâia a râs și a zis: „Te-am luat și după fotografie”.
Cozmin Gușă: Glume de ardelean.
Rodica Stănoiu: Da, da, absolut. „Haide să dăm o șansă că mie aici mi se pare că merită treaba asta”. Și așa, neobișnuit pentru Montreal cu două burse, cred că numai Ungariei i-a mai acordat, nu nici ei. Primul an a acordat, într-adevăr, Ungariei bursa, că colegul meu de acolo a fost primul. Al doilea an, România a intrat pe rol și ne-a ajutat enorm. Am scris, cumva e pe blogul lui Adrian Năstase, un „In memoriam” pentru Szabo când s-a prăpădit. Așa a fost. Era ʼ68, am ajuns la două zile după povestea cu Cehoslovacia. La Aeroport s-a constatat că n-aveam toate examenele medicale făcute și nici un vaccin – apropo de vaccin – și m-au oprit acolo. „De obicei vă trimitem acasă, dar din România acum dacă ne vine cineva”.
Cozmin Gușă: Era entuziasmul până la cer, apropo de atitudinea antisovietică a lui Ceaușescu.
Rodica Stănoiu: Da, și cota, cota de popularitate extraordinară. Și pe de altă parte, să ai șansa asta să ajungi într-un moment în care s-a schimbat lumea. În ʼ68 ajungeam la Montreal, după ʼ68 mai în Franța, ecourile începeau aici în anul universitar care începea. La Harvard, când am ajuns, la fel, Harvardul își îngropa tradițiile. Astea au fost momente unghiulare pentru mine. Și acolo, din nou am dat peste doi oameni care au fost modele de viață: profesorul Szabo și cea care mi-a fost directoare, tutorele meu pentru una din tezele de criminologie generală, Marie-Andrée Bertrand, una dintre marile personalități ale Canadei. Asta a fost. Plus Ionel Păunescu, profesorul meu de matematică de la Filiași, absolut genial. Și tatăl meu, bineînțeles, părinții mei. Modelele sunt extraordinar de importante în viața unui om.
AM FĂCUT BALET ȘI PATINAJ VITEZĂ, CEL MAI MARE RESPECT ÎL AM PENTRU MARILE CAMPIOANE ALE ROMÂNIEI.
Cozmin Gușă: Foarte importante și dumneavoastră tocmai prin faptul că le-ați evocat așa de la sine, arată cât de mult țineți la asta. Dar acum, vă adresez o provocare în felul următor: în mod evident ați fost marcată de partea asta universitară, de partea culturală, prietenii care ne ascultă trebuie să știe că și citiți foarte mult. Îmi recomandați des cărți din domeniu pe care le mai și comand și le citesc. Cât de șocantă a fost pentru dumneavoastră trecerea în politică, în momentul în care ați decis să faceți politică? În mod evident treceați într-o altă lume, de bine, de rău erați în interiorul unei elite care a fost într-un fel ocolită, n-a fost atît de bătucită de dictatura comunistă, precum au fost restul elitelor intelectuale. Elita dumneavoastră din domeniul Justiției a fost un pic păzită. Era acolo, și înainte de ʼ89 și după ʼ89, era un loc în care era păstrat un anumit nivel, un anumit standard, atât intelectual, cât și profesional. Ați făcut trecerea în politică. Ce v-a determinat să faceți asta, bănuind și știind dumneavoastră cu siguranță că înseamnă o lume diferită?
Rodica Stănoiu: Ce mă așteaptă.
Cozmin Gușă: Da, cred c-ați știut.
Rodica Stănoiu: Ce mă așteaptă știam, era din familie. Pentru că toți frații lui tata au făcut politică și toți frații lui tata au făcut unii Canalul, alții și de două ori. Dar mama, făcând pensionul la Craiova și locuind la nașii noștri, senatori vechi, și toți ăștia marii politicieni din Craiova, seara, la mese acolo, chiar și Argetoianu, și toată lumea avea oroare de politică. Mama a consimțit să se căsătorească cu tatăl meu cu condiția să nu facă niciodată politică. Din frații lui el era cel mai dotat pentru politică, dar și-a respectat cuvântul. Greu, greu domnul.
Cozmin Gușă: Cine v-a atras?
Rodica Stănoiu: Am să vă spun, dar îmi dați voie un minut, un minut să fac un lucru pe care am vrut să-l fac de la început și știu c-o să vă facă plăcere. Carierele politice știu că vă interesează, și cum se fac, dar dumneavoastră nu știți că eu am început prin a dori să fac cu totul altceva. Adică eu am făcut sport mult și am făcut sport și așa cum trebuie…
Cozmin Gușă: N-am știut asta, e o premieră.
Rodica Stănoiu: … da patinaj și balet. Și făcându-le pe amândouă, cu niște accidente și cu niște entorse una după alta a trebuit până la urmă să renunț. Antrenorul meu la viteză, patinaj 500 de metri, antrenorul meu, când a zis „Rodica ai timpi mai buni la antrenament decât în concurs. Un mare campion e invers”, atunci mi-am zis gata, plec. Și la balet la fel, nu mai spun de ce. Deci o carieră sportivă voiam să fac.
Cozmin Gușă: Să știți că ați avut profunzime chiar dacă erați tânără, ați înțeles foarte bine că la campioni e invers cu timpii.
Rodica Stănoiu: Mi-am dat seama că eu n-am spirit de competiție, decât cu mine. Nu cu altcineva. Chiar nici nu vreau. Nici ca femeie, nimic din treaba asta, doar eu cu mine. Bun. De ce am făcut această mică digresiune să vă fac și plăcere? Pentru că astăzi este 8 Martie, și după mine, n-am spus-o prima dată, șochez probabil, că știu c-am șocat atunci, dar o spun și acum: marile cariere în România care – avem multe femei care au făcut glorie României – dar cea mai mare glorie a României au fost femeile sportive. De la Angelica Rozeanu, trecând prin Iolanda Balaș, prin Lia Manoliu, prin atletele noastre de la Melinte la Gabi Szabo, prin handbalistele noastre de la Irina Nagy la Carolina Cârligeanu, până la Cristina Neagu astăzi, la canotoare, la judo la dumneavoastră, la Simona Halep, la Nadia Comăneci, bineînțeles și la Montreal ca să-mi facă plăcere toată treaba, toate au dus România acolo unde nu a dus-o altă carieră. Deci eu am un respect extraordinar pentru sportivi. În primul meu mandat la Senat, intrasem în politică, și când s-a intonat imnul m-am uitat în sală să văd cine face sport. L-am întrebat pe doctorul Ion Vasile, „Ai făcut sport?”. „De unde știi?”, zice el „După cum ai stat când s-a cântat imnul”. Că singurii care știu, Dumnezeule, să asculte imnul ca lumea, sunt sportivii de performanță. Un omagiu postum și un omagiu direct tuturor marilor noastre sportive de 8 Martie. Cum am intrat în politică?
Cozmin Gușă: Vă mulțumesc, ați dovedit că chiar vă pricepeți la sport, știți numele tuturor marilor campioane și să știți că și eu am o teorie care o completează pe-a dumneavoastră. Noi am avut bărbați sportivi de performanță, dar nu de calibrul sportivelor. România a fost dusă în lume de campioanele noastre, în principal, nu de campionii noștri.
Rodica Stănoiu: Bravo! Ce bine îmi pare când spuneți lucru ăsta.
Cozmin Gușă: Da, eu știu. Eu am analizat și îi cunosc pe toți, pe toți care trăiesc sunt pe lângă mine, ne întâlnim, dar asta e părerea mea.
Rodica Stănoiu: Extraordinare. Toate extraordinare. Și peste timp, am un nepot de verișor în Australia, care a fost unul din cele mai mari glorii ale rugby-ului australian și care are oraș cu numele lui, stradă cu numele lui.
Cozmin Gușă: Și care nu e glumă. Rugby-ul în Australia e o religie.
Rodica Stănoiu: Păi sigur că da.
Absolut, când am ajuns la Brisbane și i-am șoferului numele unde merg, este numele meu, de altfel, înainte de căsătorie, a zis „Cum? Stau și eu 5 minute la poartă numai să-l văd pe campion în carne și oase”. Așa, acum am ajuns la politică.
N-AM FOST IUBITA LUI ADRIAN NĂSTASE, DAR AM FOST CONFIDENTA LUI. ERA UN BĂIAT FERMECĂTOR, DISCUTAM MULT ȘI NE-AJUTAM RECIPROC.
Cozmin Gușă: Cu intrarea în politică, cine v-a convins și cum v-a convins?
Rodica Stănoiu: Da, răspunsul e ușor, demersul a fost greu, foarte greu. Imediat după ʼ89 Adrian Năstase, doamnei Yolanda Eminescu, despre care v-am povestit, și mie, el ne-a telefonat și ne-a întrebat dacă vrem să intrăm în politică și dacă vrem să candidăm. Categoric a refuzat și Yolanda, categoric am refuzat și eu.
Cozmin Gușă: Asta era după ʼ90, nu?
Rodica Stănoiu: Da. Și eu, fiind foarte prinsă la începutul lui ʼ90 cu Liga Apărării Drepturilor Omului, LADO, singura ligă curată și care n-a fost sorosizată, și care a sucombat la un moment dat, pentru că trebuia să sucombe.
Cozmin Gușă: Pentru că nu era de-a lui Soros.
Rodica Stănoiu: Da, desigur.
Cozmin Gușă: Dar vreau să fiu extrem de indiscret și să-mi răspundeți: noi, băieții de la PSD, când eram amândoi colegi în Delegația Permanentă și vă mai bârfeam din când în când, cu băieții. Cine era? Puiu Pașcu, Ioan Rus, mai era Dâncu, mulți pe-acolo, noi operam cu ideea că Adrian Năstase fusese îndrăgostit în facultate de dumneavoastră. Nici nu v-am întrebat niciodată, nici pe Adrian Năstase nu l-am întrebat dar noi aveam impresia asta. Eu ziceam: „Băi, Adrian o fi fost îndrăgostit de doamna Stănoiu în facultate, că prea tare se lasă așa, când îi zice doamna Stănoiu ceva, el e de acord întotdeauna cu ce zice doamna Stănoiu, pare c-o contrazice, dar îi dă dreptate.
Rodica Stănoiu: Da, mai degrabă așa, decât… Nu, Adrian Năstase nu putea să fie, că e distanță de 11 ani între noi, deci n-are cum să fi fost …
Cozmin Gușă: Dar ce-are? Și alții, dar și eu am fost îndrăgostit în adolescență și de femei mult mai în vârstă decât mine.
Rodica Stănoiu: Nu, n-are nimic. El era îndrăgostit la epoca aia de o femeie care era chiar mult mai în vârstă decât mine, asta e altceva. O femeie foarte bine, foarte bine. Nu, Adrian Năstase a venit în Institut, eu mă întorsesem din Canada, el venea de la Ministerul de Externe, ne-am împrietenit din prima clipă foarte bine. Pe urmă eu am devenit redactorul șef al revistei Studii și cercetări juridice, versiunea în franceză, el era secretarul meu de redacție. Cel mai bun care l-am avut, cel mai ordonat, așa. Și ne-am împrietenit. Și era singurul din institut, el și cu o doamnă, altă doamnă și ea cu un istoric grozav, cu care aveam curajul să bârfim regimul. Și noi stăteam tot timpul într-un colț de vorbă și nu vorbeam decât politică, și bârfeam și, bineînțeles că gurile rele existau, că de acolo, probabil, ați auzit dumneavoastră niște lucruri.
Cozmin Gușă: Așa a venit zvonul. Că erați foarte apropiați și atunci am zis: domne, o fi fost îndrăgostit Adrian.
Rodica Stănoiu: Invidii, teribile invidii despre această chestiune. Nu. Dar, îi știam, eram confidentul lui pe partea – aici fac și eu acuma ceva și spun ce nu trebuie – pe partea amoroasă, desigur că nu știam chiar tot, dar destul de mult și încă ceva pe deasupra, ce intuiam eu. Că întotdeauna Adrian, știi ce spunea: „Rodicăi să nu-i spuneți mai mult decât trebuie că dacă-i spuneți atât, ea reconstituie tot”.
Cozmin Gușă: Bine, și el era un tânăr de viitor, era un bărbat frumos, inteligent.
Rodica Stănoiu: Foarte bine arăta, excelent arăta.
Cozmin Gușă: Putea să fie o partidă excepțională pentru multe domnișoare din București.
Rodica Stănoiu: Absolut, absolut. Și era modest, și era, cum să vă spun, dădea meditații peste tot.
Cozmin Gușă: Avea un Trabant negru.
Rodica Stănoiu: Daaaa, și să-l mai pârăsc cu ceva: era doamna Bobu, în ultima perioadă, aia groaznică, nu mai era în magazine mâncare și avea o directoare care era nepoata ei, se zicea prin minister, drăguțică așa, pasabilă. Adrian era președintele Sindicatului, ministerul și institutul eram în aceeași clădire, și jos era un bufet unde dădeau celor din minister produse. Și noi am cășunat, toate fetele din Institut pe Adrian, „Hai, măi du-te și fă-i curte lui madam Cutare ca să ne bage și pe noi la…” Cu greu Adrian a admis treaba asta. Și așa ne-am îndestulat și noi cu produse, cu ajutorul lui Adrian.
Cozmin Gușă: Era un sacrificiu pentru echipă.
Rodica Stănoiu: Da, și am reușit și noi să facem niște mese mai bune.
ION ILIESCU NU M-A PREFERAT, ADRIAN NĂSTASE ESTE CEL CE M-A PROPULSAT ÎN POLITICĂ. EU AM VRUT SĂ-I ÎMPAC, AȘA MI-AM ATRAS DUȘMANI DIN AMBELE TABERE.
Cozmin Gușă: Păi eu puteam să pariez că altcineva v-a atras, n-am știut asta că Adrian Năstase v-a propus prima dată, eu credeam că domnul Ion Iliescu este cel…
Rodica Stănoiu: Nu, nu, nu. Istoria e foarte nostimă dar n-o să mai putem vorbi de justiție și de politică.
Cozmin Gușă: Doar două minute.
Rodica Stănoiu: Așa, și l-am refuzat. Eu cu Liga, cu „Salvați copiii”, că sunt membră fondatoare și acolo, și cu toate alea. În sfârșitul lui ʼ95, dar ocupându-mă de problemele astea cu drepturile femei, fiind la summit-ul mondial de la Montreal, speaker și moderator, scriind niște articole foarte frumoase, un articol chiar în engleză, care a avut un succes grozav. Se numește Nimic nu e definitiv câștigat pentru femei, dar în engleză sună foarte frumos titlul ca atare. Adrian m-a sunat și mi-a spus: „Înființăm un departament la Ministerul Muncii cu drepturile femeii, și m-am gândit la tine”. Și i-am zis, „Ce, nici nu mă gândesc”. „Ba da, măi Rodica, tu ai scris despre drepturile femeii și te mai dai și-așa, feministă moderată, dar te dai, nu?! Vino încoace și pune umărul să facem ceva”. Bun, asta a fost ideea lui Adrian. Ce n-am știut eu, și mi-a spus după aceea Dan Mircea Popescu, care era atunci ministrul Muncii, c-a fost cea mai grea numire de secretar de stat care s-a făcut, pentru că domnului Iliescu, știu cine, dar nu spun, îi fusese prezentată o altă persoană. Și o voia pe aceea, și nu prea înclina către mine, „Cine e Rodica Stănoiu? Mai e și pe la LADO”. LADO atunci, mă rog.
Cozmin Gușă: Da, nu suna bine pentru Ion Iliescu, nu suna destul de bine.
Rodica Stănoiu: Nu știu cum suna, dar nu era favorabil mie, aici e paradoxul că mi l-a și reproșat o dată Adrian Năstase. Și-au mers la domnul Iliescu, domnul Văcăroiu, Dan Mircea Popescu și cu Adrian Năstase ca să facă această numire a unui secretar de stat pe un post aparent total neimportant. Și au reușit, cu condiția ca doamna respectivă să vină la mine, ca director general. Așa. Bun. N-a stat prea mult cu mine acolo. Și domnul Iliescu cînd a vrut să mă cunoască – că m-a sunat Adrian și mi-a spus „O să vrea președintele să te cunoască” – mi-a zis, „Da o iei și pe doamna Cutare”. Și am luat-o și pe doamna Cutare, mi-a venit foarte “elegantă”, la 8 dimineața cu pantofi de antilopă și cu steluțe, și cu brățări, și cu nu știu mai ce, vă închipuiți că n-a făcut impresie bună. Și de atunci, Adrian Năstase zicea „Ascultă, eu te-am adus în politică și acum ești prietenă cu domnul Iliescu”. Și adevărul este, și a fost una din marile probleme ale mele, și am luat destule despre asta, că eu eram persoana care voiam să fac, liantul între cei doi. Știți bine situația, că în jurul fiecăruia, și acolo erau prea mulți intriganți.
Cozmin Gușă: Da, eu știu, cei care ne ascultă nu știu bine, și de aceea explicațiile sunt bune, eu știu bine.
Rodica Stănoiu: Era grupul Năstase și grupul Cotrocenilor și la Cotroceni era mai ales o persoană care nu-l suporta pe Adrian și care i-a făcut foarte mult rău. Și a făcut foarte mult rău și altora.
Cozmin Gușă: Mai multora.
Rodica Stănoiu: Mai multora.
Cozmin Gușă: Dar dumneavoastră v-ați atras antipatia tuturor pentru că era cam de notorietate că încercați să împăcați două personalități, care era esențial să se împace, pentru că era vorba despre România, și pe ăștia din grupul Năstase vi i-ați luat de „prieteni” că v-au și făcut niște probleme, unii dintre ei, o să vorbim altădată. Dar și pe cei de lângă Iliescu, fundamentaliștii lui Iliescu care îl urau pe Năstase, și pe ăia vi i-ați luat de „prieteni” și și de la ei ați suferit niște lucruri.
Rodica Stănoiu: Cele mai mare de acolo au venit, adică două persoane din PSD și o persoană din zona Cotroceniului.
Cozmin Gușă: Da, dar persoana aia era foarte potentă în a face probleme. Și a avut o mare CONTRIBUȚIE.
Rodica Stănoiu: Așa a fost. Deși eram în guvern și primeam, erau unii miniștrii care ziceau „Ei și-acum să ascultăm și părerea reprezentantului Cotrocenilor în Guvern”, știi. Foarte urât așa…
SOROSISMUL A DISTRUS STATUL DE DREPT ÎN MULTE ȚĂRI. ROMÂNIA E UN EXPERIMENT TRAGIC.
Cozmin Gușă: Haideți să vorbim despre alți dușmani de-ai dumneavoastră, dar care în opinia mea sunt și ai României, și fac eu introducerea pentru că ascultătorii sunt destul de acomodați cu partea asta de justiție pe care eu o blamez tot timpul. Din nefericire am contribuit și eu la aducerea în prim-plan, pentru că mi s-a cerut din partea Președintelui, și eu, chiar dacă nu par, sunt destul de disciplinat atunci când e vorba de ierarhii, a unor oameni din zona sorosismului, din zona lui George Soros. Iar aceste personaje au vizat Justiția cu precădere, vorbesc despre anul 2004 la final, moment în care Justiția românească a fost, să spunem, predată, într-un fel chiar direct, către zona de tip Soros, sunt celebre cele două numiri, respectiv alegeri, ale lui Băsescu, din 2004: Renate Weber, ajunsă direct consilier prezidențial din postura de șef al Institutului Soros din România, respectiv Monica Macovei pusă ministru al Justiției. Tot ceea ce s-a întâmplat mai apoi, de la Florian Coldea, care avea și el legătură cu Soros, până la Laura Codruța Kövesi, căreia i s-a făcut cunoștință cu Soros și cu oameni din grup. Practic la noi s-a ajuns în Justiție ca la nivelurile cele mai importante, cheie, să funcționeze niște oameni cu o pregătire – și asta este foarte important – cu o pregătire juridică precară, sau chiar mai puțin decât precară, atitudini revanșarde, cu firi de tip revanșard, și care și-au ales niște ținte. Dumneavoastră sunteți una dintre ținte care nu ați suferit pentru că nu ați putut fi dovedită a fi coruptă, arestabilă sau în alt fel.
Rodica Stănoiu: Deși s-a încercat teribil.
Cozmin Gușă: Știu. Nu s-a putut. Și la mine s-a încercat, la toată lumea “indisciplinată” s-a încercat, dar la dumneavoastră cu precădere, pentru că aveați și calitatea de a vectoriza în zona justiției. Eu n-am avut și n-am această calitate, am mulți oameni care mă simpatizează în zona justiției, dar nu din zona Soros. Dumneavoastră puteați să vectorizați. Întrebarea mea primă legată de acest domeniu: credeți că oamenii lui Soros desemnați să coordoneze Justiția în România au fost aleși conform unor defecte personale, conform unor frustrări pe care le aveau și erau evidente și în general dintr-o zonă profesională mai puțin de apreciat, adică nu din categoria șefilor de promoție ci din categoria mediocrilor? Cum ați vedea?
Rodica Stănoiu: Cum să-ți spun eu? Chestiunea este extrem de importantă dar o mutăm puțin într-o perspectivă obiectivă, deformarea mea ca cercetător științific este și, în fond, nu pot altfel s-o pun. Domnule Gușă, problema nu privește numai România. Problema este mult mai amplă și de aceea mult, mult mai profundă și mai gravă. Paradigma statului de drept și a dreptului în general a fost schimbată în 2001. Deja statul de drept începând încă de prin anii ʼ70 în Occident începuse să se clatine și să slăbească. Deja rolul dreptului începuse să scadă și constant s-a degradat și rolul dreptului. Așa încât în această sintagmă de stat și drept, unde dreptul este cel care autolimitează puterea celui care decide. „Principele n-are voie să facă nimic din ceea ce este injust”, ziceau marii clasici. Asta s-a redus și Dreptul n-a devenit decât un auxiliar care să legitimeze anumite forme de putere. Cu Patriot Act, care a schimbat complet paradigma statului de drept și a democrației, și a drepturilor omului, cu închisorile de la Guantanamo și ce s-a petrecut acolo, totul s-a schimbat. Și atunci, bineînțeles că cine a dirijat această treabă și-a instaurat treptat un anumit fel de putere pe care-l vedem și acum în zilele noastre, ce forme a luat cu controlul aproape total. Și-a împărțit pânza de păianjen în toate țările. Și evident că în România au fost aleși oamenii pe slăbiciunile lor, dar și pe calitățile lor. Că toți acești oameni n-au numai defecte, au și anumite calități.
Cozmin Gușă: Ceea ce e slăbiciune pentru noi, e calitate pentru alții.
SOROSISMUL A IZBÂNDIT LA NOI ȘI PENTRU CĂ NE TRANSFORMĂM CALITĂȚILE ÎN DEFECTE. IAR EUROPENII RÂD DE PROSTIA NOASTRĂ.
Rodica Stănoiu: E calitate pentru ei și i-au infiltrat, gândind aceste treburi mai demult, i-au infiltrat și aici. Și nu este nici un fel de întâmplare că venirea lor pe tavă, pentru că și eu mi-am dat seama, până și eu mi-am dat seama, chiar și în jurul meu, zic „eu i-am ales”, dar în realitate, după aia gândind retrospectiv, am văzut că la un moment cum ei au venit într-un fel așa, au apărut în față. Nu toți, dar unii dintre ei veneau exact din aceeași zonă. Deci au venit din această zonă bine știută. Și în felul acesta, atunci au început, pentru că Patriot Act a instituit într-un fel noul Deep State, că el e mai demult, dar noua formă a Deep State-ului în care Serviciile sunt implicate în actul de Justiție și-au infiltrat Justiția, nu e numai la noi.
Cozmin Gușă: Și prin inventarea Sorosismului, implementarea lui a avut loc tot în 2001. Sorosismul era ceva până în 2001 și a devenit altceva de-atunci.
Rodica Stănoiu: Categoric, categoric. Și a stat puțin în umbră câțiva ani acuma, și dintr-o dată vedeți cum a venit la suprafață din nou acum în alegerile de la noi, și ce s-a întâmplat în America. Asta este. Eu iubesc foarte tare poporul român, dar ce-i reproșez poporului român și mie chiar, este că n-am știut ca italienii, care și-au făcut din defecte calități, noi și din calitățile noastre ne facem defecte. Deci cu aceste probleme ale poporului român, mă tot căinez… Sigur că toată această treabă a degradării drepturilor, a devalorizării problematici drepturilor omului, a democrației care se diluează de la zi la zi, au căpătat tente groase, palete groase, primitive și înfricoșătoare. În așa fel încât marile principii ale Justiției, unul dintre ele extraordinar care vine, vorba din secole Să nu judeci pe cineva decât pentru ce-a făcut nu pentru cine este. Ajungem la ceea ce s-a ajuns. Că și-n Occident sunt probleme, dar având, cum să vă spun, mai au niște corbi de rezistență, din ce în ce mai slabi și la ei, dar mai puțini. Dar la noi a ajuns să se ajungă unde vedeți că suntem.
Cozmin Gușă: Acum vreau să vă întreb aici o chestie, că mă bucur foarte mult că ați extins discuția, pentru că cel puțin la nivel european s-a întâmplat asta, dovadă și faptul că Laura Codruța Kövesi a ajuns în fruntea Parchetului european.
Rodica Stănoiu: Ne așteptam de acolo, ca ei să sară în sus la protocoale, la excese antijustiție, și domnii ambasadori și Bruxelles-ul râdeau, cred, în sinea lor…
Cozmin Gușă: De cât de proști suntem.
Rodica Stănoiu: Noi ziceam, domne dar ăștia nu văd nimic!
A APĂRUT O MASĂ CRITICĂ DE NORMALITATE ÎN JUSTIȚIA ROMÂNEASCĂ. NU DOSARELE SIPA AU FOST BAZA ȘANTAJULUI LA MAGISTRAȚI, CI ACȚIUNILE BINOMULUI SRI-DNA.
Cozmin Gușă: Și ei râdeau de noi în sinea lor. V-aș întreba, ați vorbit de o mișcare de rezistență, în Occident ea este mai consistentă, la noi mai are niște accente și dumneavoastră sunteți unul dintre foarte, foarte puținii oameni care ar putea să ne răspundă dacă mai există o masă critică de normalitate în interiorul Justiției românești. Voci mai există, dar o masă critică care să poată să facă diferența mai există?
Rodica Stănoiu: Da. Asta mă bucură, ea există, slăbuță, dar mă bucură să constat că de câtva timp Justiția s-a trezit. Eu întotdeauna în perioada ministru le-am spus „Măi, problemele voastre care sunt, sunt, numai voi puteți să le rezolvați. Singurii care puteți să faceți”. Ce-a făcut Justiția italiană la un moment dat, când și ea trecea printr-o criză și când au apărut niște personalități, au apărut niște forme de rezistență care au reechilibrat puțin lucrurile. Pentru că asta e cu defectele și cu calitățile. Profesorul meu, prietenul meu, șeful criminologiei de la Napoli, nu mai e săracul, îmi spunea: „Rodica nu mai vorbiți de mafie în România, că mafia dacă construiește, fură de un euro și construiește de patru. La voi furați de patru și abia dacă construiți de-un euro. Asta e diferența”.
Cozmin Gușă: Dovadă că s-a și văzut în dezvoltarea acestor state.
Rodica Stănoiu: Revenind la treaba asta, mie mi se pare că de câtva timp a apărut. Și iar sunt femeile în frunte. Și aici, în formele astea.
Cozmin Gușă: 100%. Nu pot să pomenesc nici un bărbat, am câteva femei pe care le-aș putea numi și care se manifestă. De la Dana Gârbovan până la judecătoarea Stoicescu Adriana, de la Timișoara, care au curaj și chiar depășesc anumite limite ale posibilității de exprimare a unor magistrați tocmai pentru ca să ne facă să pricepem, să dea niște semnale în sistem că nu trebuie să lăsăm să derapeze lucrurile atât de mult. Dar, în noua epocă asta instalată acum, neosorosismul ăsta, că nu trebuie să vorbim de Soros, că asta este o strategie, nu e legată de persoană. Dar neosorosismul ăsta venit o dată cu alegerile americane și tranșarea lor, credeți că vor mai rezista aceste agregări din Justiția românească începute în ultimii ani? Sau, dimpotrivă, vor fi luați ca țintă acești magistrați, după vreo altă procedură, pentru că în epoca Băsescu a funcționat foarte bine procedura SIPA. S-au luat documentele SIPA, s-au șantajat după cum s-au șantajat…
Rodica Stănoiu: Nu-i adevărat. Nu cred. Aici vă contrazic. Nu-i adevărat și vă contrazic, s-or fi luat câteva dosare, ce-o fi fost acolo, dar… Ați făcut un interviu cu domnul Popa.
Cozmin Gușă: Da.
Rodica Stănoiu: Judecătorul Popa. El a fost șef la Resurse Umane.
Cozmin Gușă: El avea aceeași părere ca și dumneavoastră, că nu s-au folosit atât de multe dosare SIPA.
S-au folosit ascultările pe nou, adică de când s-a constituit binomul? A fost cotropită viața personală a procurorilor, a magistraților, a judecătorilor în așa fel încât să poată să devină șantajabili și să răspundă la comenzi de condamnare?
Rodica Stănoiu: Da. Ei au încercat cu SIPA și au plecat cred cu mâine goale, sau în orice caz cu prea puțin din ceea ce sperau. Că, dacă găseau, vă închipuiți dumneavoastră ce ieșea. Nu. Și eu l-am întrebat pe domnul Popa, pentru că știam, fiind șef de Resurse Umane la mine și a mai apucat o perioadă că eu făceam propunerile, doi ani a fost atâta, și pe urmă am renunțat, le ceream lor propunerile de promovare, zic „Vreodată la dosarul de personal al celor propuși ați luat informațiile?”. Niciodată doamna Stănoiu, dar dacă veneau unele mai grave, cu niște suspiciuni, venite însă pe informativul obișnuit, înțelegeți, nu pentru o promovare să întrebăm noi ce-i cu ăsta, dar dacă le aveam, sigur că te gândeai puțin într-un fel sau altul, și verificai – se confirmă sau nu se confirmă – și în primul rând cu Popa, nu s-a confirmat. Că istoria cu Popa este colosală. Că eu l-am revocat pe Popa și pe urmă l-am readus mi-am dat seama că am greșit și i-am spus: „Uite domnul Popa mergi la Curtea de Apel sau vii aici, la mine”. Și a zis: „Vin la dumneavoastră, doamnă”. Așa a fost.
Cozmin Gușă: Un om de treabă și un patriot.
PSD-UL NU MAI E CE-A FOST, ARE “COMPLEXUL STÂNGII”. ACEASTĂ ATITUDINE FAVORIZEAZĂ EXCESELE ANTIJUSTIȚIE.
Rodica Stănoiu: Excelent. Dar acum să revenim la întrebarea dumneavoastră că e foarte importantă. Este foarte greu pentru că momentul general e foarte periculos, e periculos pe plan mondial, am vorbit că aceste forțe lucrează în continuare și că dreptul devine caduc, că e o reacție teribil de slabă a juriștilor în general față de situația dreptului, de situația științei juridice. Veți găsi foarte puține lucrări care să ia atitudine față de părțile negative ale globalizării, pe drept vorbind, numai pe ceea ce înseamnă domeniul nostru. Și atunci sigur că se va încerca acest lucru. Dar, pe de o parte, dă semne Justiția că s-a trezit și că e destul de atentă, și în asta am eu mare încredere, pentru că altfel lucrurile stau prost. PSD-ul cu această atitudine, a spus Adrian Năstase aseară câteva lucruri, aș mai adăuga și eu niște lucrurile care nu se înțeleg, PSD n-are o agendă, nu vedem o agendă de partid de Opoziție. Eu am avut atâtea mandate, trei, dar două au fost în Opoziție, știu ce înseamnă și cum făceam Opoziția. Nu văd nume din PSD, cum e Maya Teodoroiu, stau ascunși.
Cozmin Gușă: Calitate excepțională.
Rodica Stănoiu: Nu ies, nu-i trimit pe aceștia. Aceiași oameni care sunt purtători de cuvânt da, sunt de acord să vină, dar îi țin pe acești tineri așa, neștiuți, nevăzuți, într-o umbră teribilă.
Cozmin Gușă: Îi blochează, e simplu, Maya Teodoroiu este unul dintre cei blocați.
Rodica Stănoiu: Or, atitudinea lor pur și simplu pe mine mă uimește. Eu n-am vorbit niciodată rău de PSD. Am vorbit de oameni din PSD, câțiva, știți bine, dar niciodată de partid. Acest partid, nu-l mai simt că există. Adică are complexul Stângii. Păi să ne spună. Că mi se pare că a început să aibă un complex al Stângii. Le e rușine că sunt de Stânga de nu mai acționează ca un partid de Stânga, și chiar nu mai acționează.
Astăzi am primit un mesaj pe telefon dar n-am avut timp să-l citesc, de la o fostă deputată… Apropo chiar de pensiile, de indemnizațiile lor. Pentru că e o tânără care a intrat ca tânără, și altă meserie n-a făcut, și acum a rămas fără. Și-a zis: „PSD-ul își vinde bătrânii din partid”. Apropo, de cât de bucuroși au fost să sară pe agenda liberală…
Deci, e greu pentru Justiție într-un asemenea moment în care PSD-ul le zice acestor oameni, care le-au susținut reforma, care au susținut Legile Justiției, PSD-ul vine și spune: „Să nu mai auzim de tema Justiției. Nu ne mai interesează tema Justiției”. Deci pe acest moment, în care n-ai o Opoziție, este foarte ușor ca aici să-și întindă tentaculele cei despre care vorbeam.
Cozmin Gușă: Cei despre care vorbeam mai devreme.
Rodica Stănoiu: Vor, de exemplu acuma, am auzit că unul din punctele de agendă la PSD este o nouă Constituție. Ăsta e moment pentru o nouă Constituție? Să vedem întâi ce se-ntâmplă în lume, să vedem întâi ce se întâmplă cu statul de drept, să vedem cu drepturile omului ce se întâmplă, să vedem cum scăpăm de politically correctness.
MONICA MACOVEI ESTE “CAMPIOANA” DISTRUGERII JUSTIȚIEI, CU LAURA CODRUȚA KOVESI NU M-AM LĂMURIT ÎNCĂ PE DEPLIN. KOVESI S-A TRANSFORMAT CA OM CÂND A ACCEPTAT TELEGHIDAREA.
Cozmin Gușă: Și după aia putem să facem o constituție. V-aș întreba în final un singur lucru, și trebuie să vă smulg promisiunea că peste o lună, două să mai facem un interviu, pentru că vreau neapărat să discutăm aprofundat tema. Foarte scurt: din unghiul dumneavoastră care e personajul, sau personajele – două sau trei – care au fost cele mai nocive pentru Justiția românească în ultimii 15 ani, ca să iau o cifră rotundă. Poate să fie unul, pot să fie doi, pot să fie trei.
Rodica Stănoiu: Sunt mai mulți, dar nu sunt de același nivel.
Cozmin Gușă: Adică nu de aceeași nocivitate. Adică, nocivi sunt mulți, dar nu de aceeași magnitudine.
Rodica Stănoiu: Exact! Vedeți, aș putea da două nume, dar în mod paradoxal cu al doilea eu am niște semne de întrebare, adică nu am deslușit încă complet personajul. Unul e fără îndoială Monica Macovei. Acolo n-am nici o reticență pentru că are un spirit distrugător. Adică în justiție fără falsă modestie, și fără a scădea nimic din meritul unor miniștri, fiecare făcând ceva la rândul lui, dar eu cred că pe parte pozitivă – o singură chestiune pe care i-o reproșez – dar pe parte pozitivă, Valeriu Stoica și cu mine suntem niște oameni care am construit în Justiție. De la infrastructură până la legislație am muncit și-am construit. Monica Macovei a distrus tot. Nu știu cum să vă spun. A distrus. Ce să faci acuma Constituție când ai făcut un Cod Penal care e șvaițer în momentul de față pe Curtea Constituțională. Tot ce-ai făcut e prost. Deci Monica Macovei fără îndoială.
Pe Codruța Kövesi încă o studiez. Acolo eu nu am toate elemente. Nu am toate elementele.
Cozmin Gușă: Mi-ați spus un lucru foarte important.
Rodica Stănoiu: Da. Și întotdeauna am spus asta. Pentru că să vă spun un lucru: partea asta cu procurorii e o chestiune total debalansată în momentul de față, și aici mi-e teamă că lucrează din plin, pentru că noi, PSD-ul din 2002 am adus lucrurile unde trebuie când am luat mandatul. Că ei aveau mandatul de reținere, noi reechilibrasem, apoi a venit Republica Procurorilor, cum se numește acum, teleportarea – cuvântul îi aparține lui Popa – lor la Înalta Curte, la funcții în DNA fără să aibă vechime, și tot așa, dar există și procurori foarte ca lumea. Și eu am avut norocul să dau peste ei.
Acum cu Codruța, cu Codruța Kövesi pe care n-o cunosc deloc. O cunosc numai din ceea ce pot eu să văd din afară. Ea a avut un anumit dinamism la început care mie nu mi-a displăcut. Am și spus într-o emisiune că mi-aș fi dorit și eu, la PNA-ul la care am contribuit, și dumneavoastră și eu, din plin, nu, așa, să am pe cineva mai așa, mai hotărât.
Cozmin Gușă: Nu ce-ați avut. Asta e altă poveste pe care cred c-o s-o spunem altădată. De la intențiile pe care le-am avut total dedicate României.
Rodica Stănoiu: În momentul în care a început să fie infiltrată și teleghidată, Kovesi s-a transformat. Dacă de la început a fost așa, dacă pe parcurs a fost virusată, cât din ea este așa și cât nu este așa, am aici așa. N-am răspunsul total.
Cozmin Gușă: Eu vă propun să abordăm asta data viitoare, peste o lună, două când o să fiți dispusă și o să vin în vizită la dumneavoastră, o să facem un interviu, mi-a plăcut foarte mult când v-am vizitat ultima dată. Cred c-a fost un interviu senzațional, din păcate am depășit limita, dar nu contează. O să-l punem pe YouTube imediat și o să-l vadă toți și o să și-l transcriem. Doamna Stănoiu vă mulțumesc mult și vă spun La Mulți Ani de Ziua Femeii. Vă mulțumesc foarte mult.Sărut mâna!
Rodica Stănoiu: Și eu, și eu, mi-a făcut plăcere!
