Autor: Andrei Gușă
Războiul fierbinte din Ucraina pare să fi deschis cutia pandorei pentru producătorii de armament, care nu vor să se mai oprească din acest proces de „dezvoltare sustenabilă” a securității lumii civilizate, în scopul evident de apărare împotriva „lumii barbare”. Lumea occidentală pare că literalmente „bagă bățul prin gard”, cu intenția vădită de a irita ursul sovietic și dragonul chinezesc, entități de altfel pașnice, sau care cel puțin mimau o atitudine pașnică față de noi. Din rațiuni evidente, credem (sau ne place să credem) că planul lumii occidentale este unul mult mai sofisticat decât pare la prima vedere, doar că singura consecință evidentă derivată din această strategie este creșterea bugetelor pentru apărare. Iar aceste bugete trebuie să se verse undeva, sau mai bine zis în mâinile câtorva. Se pare că cei mai bogați 500 de miliardari ai planetei s-au îmbogățit în ultimele 6 luni cu 852 de miliarde de dolari. (https://www.realitatea.net/stiri/actual/miliardarii-planetei-mai-bogati-ca-niciodata-averile-acestora-au-atins-niveluri-record_64a4049f27bd207ec05df782) Oare câți dintre ei au afaceri (și) cu armament? Una dintre strategiile importante ale lumii occidentale a fost următoarea: dacă acum un an războiul era între Rusia și Ucraina (iar orice altă părere constituia un delict de opinie), propaganda s-a schimbat și peste noapte ne-am trezit cu toții în așa-zisul război hibrid. Sigur că pe noi nu ne-a anunțat nimeni, dar poate că ar fi trebuit să înțelegem această schimbare de paradigmă încă de când președintele Iohannis a anunțat colaborarea pentru situații de urgență cu Chile. (sic!) Premierul Ciolacu a avut o abordare mai de bun simț (și) în acest sens, iar după ce ne-a anunțat acum câteva zile că își dorește soldați americani în România, a declarat și faptul că ne dorim și trupe germane permanente pe teritoriul României. A ajuns așadar ocupația străină dezirabilă pentru România anului 2023? Se pare că da… Bizare sunt însă cel puțin două chestiuni: de ce a fost nevoie ca Marcel Ciolacu să negocieze astfel de aspecte cu nemții, în condițiile în care îl avem (din păcate) președinte de mai bine de 8 ani pe „neamțul” Iohannis? Respectiv de ce avem nevoie tocmai de Germania, în condițiile în care aceasta a investit puțin în armată după cel de-al doilea război mondial, iar Franța coordonează acțiunile NATO în România încă de acum 2 ani?
România este la pământ din toate punctele de vedere
În primul rând din punct de vedere al economiei, atâta timp cât aceasta se bazează aproape exclusiv pe consum, iar dacă robinetul împrumuturilor străine se închide intrăm în colaps. O ironie a sorții este faptul că străinii nu au interesul să oprească acest robinet tocmai pentru că ar rezulta o scădere a consumului, iar românii consumă produse de import în mare parte. Acest fapt relevă însă cu atât mai mult dezastrul în care se află economia noastră. Iar situația apărării este în oglindă cu cea a economiei: la fel cum economia se bazează pe consum (eminamente de produse din import), apărarea țării se bazează pe echipament străin. Și aici nu mă refer la cele două submarine care nici măcar nu intră în Marea Neagră, cumpărate după dictare, sau despre avioanele care vor fi livrate peste aproximativ un deceniu, dar pe care le-am plătit în avans. (https://ecopolitic.ro/ponta-stiati-ca-romania-este-singura-tara-membra-nato-care-plateste-in-avans-armele-ce-ar-urma-sa-le-primeasca-prin-2030/) La fel cum economia se bazează pe împrumuturi din străinătate, apărarea țării se bazează pe trupe străine, fie ele americane, franceze, sau, mai nou germane. Întrebarea care se pune în aceste condiții este ce suveranitate mai poate avea România în următoarele decenii? Mai poate vrun politician român să protesteze împotriva faptului că România devine teren de antrenament pentru aviația ucraineană, și astfel țintă pentru Rusia? (https://kyivindependent.com/politico-romania-could-host-f-16-training-for-ukrainian-pilots/) Eventual după ce se consultă cu suveranii trupelor străine de pe teritoriul nostru. Iar tot din punctul de vedere al suveranității, așa-zisa luptă împotriva corporațiilor pentru ieftinirea produselor ne arată cât de insignifiant devine statul român, în condițiile în care Franța a putut să facă o mișcare asemănătoare printr-un simplu decret. Marcel Ciolacu nu a făcut altceva decât să ne pună oglinda în față. Ce vedem în această oglindă este supărător, dar este un demers necesar pentru trezirea marii mase a românilor din dulcele somn al indolenței. Să vedem așadar dacă românii vor continua să considere ocupațiile străine de bun augur, sau dacă vor înțelege că trebuie să se îndrepte de spate, să își țină frunțile sus și să lupte pentru viitorul țării lor în fiecare zi, dacă își doresc ca acesta să fie măcar puțin mai luminos. Dacă nu pentru ei, măcar pentru văzduhul liber de mâine al urmașilor și în onoarea strămoșilor. Sau demonstrăm că avem caracter, sau vom fi aruncați la coșul de gunoi al istoriei.
Viktor Orban – „Națiunile slabe vor pieri, iar cele puternice vor rămâne”
