Cam așa știe să gestioneze situația conducerea ANS. Aservita PSD.
În România, abuzul nu mai este o excepție. Este procedură. Este manual de funcționare.
Este normă.
Povestea gimnastelor de la Clubul Sportul Studențesc – CSS arată, dincolo de orice îndoială, cât de disfuncțional este un stat care refuză să-și protejeze copiii și lasă federațiile sportive să facă legea după bunul plac.
PRIMUL ACT: Blocarea de la Campionatul Național
Totul începe în octombrie, la Campionatul Național.
Gimnastele sunt pregătite. Avizele medicale în regulă. Taxele plătite. Secția reluase activitatea conform tuturor procedurilor.
Cu toate acestea, Federația Română de Gimnastică Ritmică, condusă de Irina Deleanu, a interzis participarea fetelor.
Motivația? „Neclarități administrative”.
O frază folosită adesea când instituțiile statului nu au curajul să spună adevărul:
decizia este arbitrară, nedocumentată și, cum avea să demonstreze ANS, nelegală.
ACTUL DOI: ANS confirmă abuzul. Dar doar pe hârtie
Agenția Națională pentru Sport reacționează. Suspendă finanțarea FRGR pentru decizia luată „în afara regulamentelor”.
Un gest tardiv, birocratic, care nu schimbă nimic pentru gimnastele noastre .
Pentru că în România, chiar și atunci când statul „pedepsește” o federație, nu repară prejudiciul.
Nu restabilește drepturile.
Nu protejează sportivii.
Nu cere răspundere reală.
Pur și simplu bifează o sancțiune și pleacă mai departe, lăsând copiii blocați în afara competițiilor.
ACTUL TREI: Cupa României. Umilința continuă
Pentru că nu au putut participa la Campionatul Național, sistemul le lovește din nou: fetele nu mai sunt eligibile nici pentru Cupa României.
Un efect de domino perfect orchestrat de un mecanism administrativ absurd, care lovește exact acolo unde doare mai tare: în munca lor, în visurile lor, în viitorul lor.
ACTUL PATRU: Festivalul Național – refuzul final
Cu o lună înainte de concurs, CSS înscrie sportivele.
Totul este în regulă.
Cu doar patru zile înainte de competiția care are loc în acest weekend, FRGR „își aduce aminte” să ceară încă o dată „clarificări juridice”. Clarificări pe care CSS le trimisese deja de cel puțin cinci ori.
Este greu să nu vezi aici un tipar:
amânare intenționată, blocare sistematică, refuz disimulat în birocrație.
Rezultatul?
Gimnastele lăsate din nou acasă.
A treia oară consecutiv.
Iar statul? Statul a tăcut. Conducerea ANS tace.
ANS, instituție condusă în proporție covârșitoare prin numiri politice, pe filiera PSD nu a făcut nimic pentru a preveni repetarea situației.
Nu a intervenit în timp real.
Nu a impus reguli clare.
Nu a verificat aplicarea lor.
Nu a protejat sportivele.
A asistat pasiv, privind cum o federație finanțată din bani publici își bate joc de propriile proceduri și de un club de stat.
Asta nu e doar incompetență.
Asta este complicitate prin neacțiune.
Două cluburi, două tratamente
În timp ce CSS este blocat sistematic, un alt club – ACS Gimnastică Ritmică Târgu Mureș – participă fără probleme la toate competițiile. Deși nu are același statut juridic.
Ba chiar câștigă medalii.
Nu există o explicație transparentă.
Nu există un raport public.
Nu există criterii comunicare.
Există doar diferență de tratament, pe care statul o tolerează cu o seninătate greu de digerat.
Concluzia?
Acest caz nu este doar despre o federație.
Este despre statul român, care:
•nu poate controla federațiile pe care le finanțează,
•nu poate impune reguli clare,
•nu poate proteja sportivii minori,
•nu poate reacționa rapid și eficient,
•nu poate preveni abuzul, ba uneori pare că îl acoperă.
Din cauza acestei lipse de reacție, România pierde anual talente.
Iar copiii învață prea devreme lecția crudă a sportului românesc:
nu contează cât muncești, ci cine te lasă să concurezi.
Întrebarea care trebuie să urmeze
Câte astfel de cazuri mai sunt ascunse sub tăcerea instituțiilor?
Și câte generații trebuie sacrificate până când statul își face treaba?
Ce fac politicienii nostrii?
Aurel Badea
