Românii, față cu războiul

Autor: Adrian Lambru

Pe principiul „Conul Leonida față cu reacțiunea” (I. L. Caragiale, 1880), românii au obiceiul să consulte social-media pentru a vedea cum mai merge țara. Că dacă o fi să fie ceva, trebuie să spuie la “Ultimele postări din feed”. Însă zilele acestea, interesul s-a mutat mai la nord de țară și a trecut granițele la ucrainieni și la ruși.

„Steaguri, muzici, chiote, tămbălău, lucru mare și lume lume… de-ți venea amețeala, nu altceva”. De o săptămână și mai bine, că deja am pierdut numărătoarea, românii sunt solidari cu poporul ucrainean și cu situația sa: „Vivat Ucraina!”. Pe de cealaltă parte sunt rușii, în frunte cu țarul Vladimir Putin, blamați și învinovățiți de cele întâmplate. Inutil să explicăm contextul, știe toată nația.

Mii și mii de postări și tot mai multe distribuiri în care Ucraina este Harap-Alb, iar Rusia Spânul. Că de, cum le știu românii pe toate, „mai rar cineva”. Dacă trăiți pe aceste meleaguri și mai accesați un Facebook, un Instagram din când în când sigur îmi puteți da dreptate. Însă, pardon, vă întreb un lucru, cu mintea mea de 20 de ani: Chiar așa să stea treburile acestea? Tot vorba lui Conul Leonida: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee. A intrat la o idee? Fandacsia e gata!”.

Spre deosebire de personajul lui Caragiale, care nu intră la idee cu una cu două, românașii noștri primsc totul de-a gata și cred că orice zboară se mănâncă, că orice scrie pe Facebook nu știu ce actriță e adevărat sau că orice zic ăștia la televiziune este și realitatea. Că de până acum, așa au stat lucrurile.

Nu știu dacă să mă declar surprins sau clar-văzător. Înainte de toate, oarecum știam că asta se va întâmpla, dar speram ca totuși nici chiar atât de mulți să înghită gălușca asta a fricii și a panicii. Pentru că asta este pretutindeni: FRICĂ ȘI PANICĂ, niciodată CUGETARE.

Românii și zeul Zelenski

Recunosc totuși că am râs la faza cu Zelenski și ținta numărul unu. Aoleu! Pe bune, mă? După părerea mea de începător într-ale geo-politicii, eu zic că dacă era așa cum grăiește el, era dus de mult. Vorbim totuși despre Vladimir Putin, președintele Federației Ruse de mai bine de două decenii. Chiar a crezut cineva că individul acesta l-ar pune pe un actoraș pus în funcție de președinte de cine mai știe? Slabe șanse! Oare de ce Putin a negociat mai întâi cu Macron, l-a vizitat pe Xi Jinping, l-a telefonat pe Biden și alți oameni de genul? Pentru că acolo e discuția. Putin nu are ce discuta cu Zelenski ăsta, d-apoi să mai fie și ținta lui numărul unu. Să mă scuze aici doamnele și domnișoarele de pe Facebook și Instagram care-l idolatrizează pe acest personaj, dar nu, Zelenski nu este vreun erou, chiar dacă „toți se-nchină la el ca la Christos”…

Vedeți fază… Cică domnul acesta a adresat mulțumiri de seamă României pentru ajutorul acordat. Scenariul se repetă: valuri și valuri de postări și distribuiri. Că de! Personalitatea anului, de-i vorbă! Făceți-vă idee: dacă chiar Zelenski, de acolo, de unde este el, a scris atunci un tweet către națiunea română. „Mai e vorbă!”

„Nu te mai culca cu fața în sus, Mițule, că iar visezi”

Cam așa stă treaba! Românii se culcă cu fața în sus și visează la război. Mulți dintre ei au aflat ce e Kievul ieri și acum își dau cu părerea pe social-media, vezi-Doamne, e nasol cu rușii ăștia. Putin e bau-bau și NATO e minunat, ce bine de noi că suntem în NATO! Pe jocuri de culise din acestea la nivel înalt nu intervin, că nu am experiența necasară. Vă recomand în acest sens să-i urmăriți pe Cozmin Gușă, Adrian Severin, H. D. Hartmann, oameni care asta fac de când se știu: geo-politică. Eu sunt aici mai mult ca un observator și un critic al societății.

Bun! Apoi vin fazele cele tari cu „sumedenia” de atacuri și cu bombele și cu tancurile și cu armele și cu tot. Că Putin vine, distruge, face, drege. Da, chiar face lucruri în Ucraina și a intervenit militar, nu neagă nimeni nimic. Însă spectacolul există. Presa a preluat legătura de leuștean. Nu mai amintesc de Antena3 și de jocul său pe calculator, că s-a râs destul deja pe seama asta. Însă asta a fost doar o „scăpare”, cum ar zice Radu Tudor. Și scăpări de genul sunt multe, însă nu toate sunt scoase la iveală. Și nici nu știu dacă o să iasă, asta pentru că așa e planul. Planul „șefilor la lume”, cum ar zice Dana Budeanu. Îmi continui datoria de dezamăgitul de serviciu și mă mai pronunț o dată.

Dezinformare prin informare

„Coane Leonido, sunt deșteaptă!” (Efimiția către Leonida) „Am auzit cum te-auz și m-auzi… Revoluție, (război în cazul de față, n.a.), bătălie mare!” Și oare de unde se aude tot în zilele acestea? Ei bine, de la televizor și de pe internte. Căci românul, cum a prezis și Caragiale fără a ști, nu are obiceiul să se informeze din surse oficiale și credibile și ascultă tot de peste tot. Se spunea să credem ce spun autoritățile, gen Ministerul Afacerilor Externe sau Ministerul Apărări, că acelea sunt sursele oficiale.

Asta cred că e una dintre glume. Știm cu toții ce spuneau oficialitățile pe sănătate (vezi Arafat, Voiculescu, Mihăilă, Ghoerghiță, etc.) despre pandemie în acești doi ani și uite unde am ajuns. Dacă te uiți în trecut și analizezi spusele lor de la acea vreme, te și minunezi ce lucruri au putut scoate pe gură. Oare așa va fi și cu oficialitățile scoase în față acum? Discutabil! Nimic nu e imposibil!

Până ne vom da noi seama care este sursa credibilă și care nu, v-aș propune să mai consulați site-ul celor de la Reuters din când în când. Aceștia au o secțiune de dezmitere a știrilor false despre război cu probe și tot tacâmul. Pentru cei interesați, las un link aici (https://www.reuters.com/fact-check).

Oana Roman – sursă oficială

O să o luăm pe absolventa de Sorbonne drept studiu de caz. Ei bine, doamna Roman și-a expus zilele trecute nemulțumirea și disprețul față de Vladimir Putin pe pagina sa de Instagram: “Am făcut câteva story-uri mai devreme despre război și mi-a fost adus în atenție faptul că există oameni în România care explică că Putin este un șmecher minunat și NATO o mizerie. Și mai grav este că la aceste postări râd persoane care se presupune că sunt sănătoase la cap. Mi se pare asolut periculos. Nu poți admira un dictator criminal scăpat de sub control. Sunt total împotriva cenzurii, dar în cazul acestor oameni periculoși aș introduce cenzura. (…) Este un act criminal care nu poate fi salutat de nimeni pe lumea asta. Nu ai cum să admiri așa ceva. (…) Un război armat înseamnă vicitme, copii, părinți, bătrâni oameni care mor. Ești bolnav la cap, ești bolnav psihic dacă nu înțelegi cu un lucru de genul ăsta nu trebuie să se întâmple. Omori oamneni, distrugi familii, distrugi destine, nu ai cum să admiri un astfel de comportamnet. Refuz să cred că am așa ceva la mine în comunitate.” – sunt declarațiile acesteia de pe pagina persoanlă de de social-media, potrivit spynews.ro.

Și uite așa devine Oana Roman o sursă oficială prin faptul că cică informează urmăritorii (260 de mii la momentul verificării – 07.03.2022). Mereu am fost de părere că o fiică de fost premier și absolventă de Sorbonne nu ar trebui să intre în sfera aceasta a influencer-ițelor, dar mă rog, cine sunt să mă bag?

Trăim într-o țară liberă, vezi-Doamne, și avem dreptul la opinii. De acord! Dar când oamenii te urmăresc într-un număr relativ mare… pentru ce, nu știu sincer… vine și responsabilitatea. Cuvintele ar trebui măsurate din nou și din nou, nu să sărim cu acuzații în stânga și în dreapta despre un subiect pe care nu îl stăpânim. Din câte am înțeles, doamna Roman a absolvit secția de Comunicare și Relații Publice, nu vreo Știință Politică, Istorie sau ceva. În acest caz, nu-i văd calitatea acesteia de om cu analiză, mai ales ce după un story în care critici un șef de stat vine unul în care promovezi o cremă sau vreo gheată.

Și în cazul Oanei Roman sunt numeroși astfel de oameni fără vreo pregătire în domeniu care își dau cu părerea, iar oamenii mai slabi cu duhul iau aminte la spusele lor. Asta este mare păcat, după părerea mea. Avem foarte mulți oameni de seamă care știu meserie și sunt capabili de un argument solid, dar nu-i bagă nimeni în seamă. În schimb, vin astfel de influenceri și lideri de opinie care, vezi chipurile, informează lumea despre o situație atât și atât de delicată. Sunt sigur că acești oameni tari în tastaturi și în story-uri, dacă se va pogorî norocul ăsta și peste noi, vor fi primii care se ascund în dulap, precum Conul Leonida când credea că vin revoluționarii peste el.

Cine suferă?

O întrebare cu un răspuns clar: cetățenii simpli. Ucrainienii chiar suferă și sunt speriați. Doar nu fugeau degeaba din propria țară. Am stat și eu de vorbă cu câțiva dintre ei și au niște povești emoționante. Au plecat cu familii, cu copii, cu animale de companie, cu tot ce au putut lua. La noi în țară, altă zi, altă distracție. Două prietene d-ale mele s-au ocupat cred că o oră să caute un cabinet veterinar deschis în București pentru un refugiat care dorea să părăsească România ziua următoare și avea nevoie de un vaccin pentru câinele său în întocmirea pașaportului. Bineînțeles, ăsta este un caz minor, în comparație cu alte probleme. Am simțit o urmă de speranță când mi-au zis că sunt impresionați de cât de ospitalieri au fost românii cu ei. Românii sunt frumoși în sinea lor.

Suferă oamenii simpli și în Rusia. De ce acest conflict militar a dus la descalificarea Rusiei de la Eurovision sau de ce sportivii ruși din cadrul Ligii Europene de Natație nu mai pot participa? Cu ce-s de vină oamenii aceștia? Iar astfel de cazuri sunt foarte multe, în diverse domenii… Nu mai vorbește Uniunea Europeană acum de discriminare?

Cu toate acestea, chiar dacă se spune despre Putin că nu a vrut să provoace daune umane, suferința tot există. Chiar dacă se spune despre Zelenski că vrea să apere cetățenii, suferința tot există.

Și toate acestea pentru jocurile lor de culise, nemulțumirile unora și abițiile altora…

Să ne înțelegem…

… eu nu sunt vreun părtinitor sau vreun fan al cuiva. Nu am informațiile necesare sau experiența să-mi dau cu presupusul. Însă sunt de acord cu colega Iosefina Pascal când spune că propaganda este de ambele tabere. Pentru că e război. Nu doar rușii mint și au aranjamente, iar Ucraina sau NATO nu se lasă mai prejos.. Când ești atacat cu propagandă, ataci cu propagandă. Doar e război modern de secolul XXI, nu-i așa?

Tot colega Pascal are o emisiune grozavă despre nazismul din Ucraina și ce fac indivii aceștia în țara lor. Până la ea, eu unul nu am auzit astfel de știri în spațiul mediatic românesc. Să-mi fie cu iertare dacă greșesc. Pentru cei interesați de subiect, las link aici (https://radiogoldfm.ro/doar-putin-este-criminal-iosefina-pascal-despre-neo-nazismul-din-ucraina-la-gold-fm/) . De asemenea, din câte am înțeles de la redactorul-șef de la Ziua News Bogdan Comaroni, invitat la domnul Gușă în emisiune (link aici https://www.youtube.com/watch?v=yf5EyAOCbJI&ab_channel=RadioGoldFMRomania_backup2 ), treaba cu SWIFT, foarte mediatizată, ar fi cu dus și întors. Sancțiunile Rusiei s-ar aplica tocmai pe data de 15 martie, iar până atunci s-ar învârti bani grei acolo. Că magnații ruși s-au născut ieri și nu le-a trecut prin cap că treaba asta e serioasă și nu și-au mutat banii în altă parte, în alte țări, cu mult timp înainte.

Ca viitor jurnalist, am luat aminte de la oamenii mai mari din breaslă. Ion Cristoiu spune că atributul de bază în această profesie este să punem totul la îndoială. După mine, ar trebui să facem toți asta, nu doar jurnaliștii. Însă, cum știrile reprezintă o parte semnificativă din sursele de informare ale oamenilor, cred că este de datoria jurnaliștilor să pună osul la treabă și să se îndoiască ei pentru restul lumii.

„Națiune, fii deșteaptă!”

Deșteaptă și răbdătoare. Vorba lui Eminescu: „Totul ia timp și timpul ia tot!”