Israelul şi-a amânat atacul planificat asupra Iranului. O combinație de circumstanțe poate fi cauza acestei retrageri, care risipește retorica Israelului că era gata să declanșeze atcaul.
În ciuda managementului strălucit al mass-media din Israel, au apărut rapoarte că atacul cu rachete iraniene de la 1 octombrie a fost un succes spectaculos. A fost o demonstrație a capacității de descurajare a Iranului pentru a zdrobi Israelul, dacă este nevoie. Eșecul SUA de a intercepta rachete hipersonice iraniene a purtat propriul mesaj. Iranul susține că 90% din rachetele sale au pătruns în sistemul de apărare aeriană al Israelului.
Will Schryver, inginer tehnic și comentator de securitate, a scris pe X: “Nu înțeleg cum oricine care a văzut numeroasele clipuri video ale atacurilor cu rachete iraniene asupra Israelului nu poate recunoaște și accepta că a fost o demonstrație uimitoare a capacităților iraniene. Rachetele balistice iraniene au spart apărarea aeriană a SUA/Israelului și au lansat mai multe lovituri de război asupra țintelor militare israeliene.”
Evident, în situația de panică care a urmat în Israel, așa cum a spus președintele SUA, Joe Biden, începând cu 4 octombrie, încă nu s-a luat nicio decizie cu privire la tipul de răspuns pe care Israelul ar trebui să îl îndrepte împotriva Iranului. “Dacă eram în situația lor [a Israelului], m-aș fi gândit la alte alternative decât lovirea rezervelor de petrol”, a declarat Biden într-o conferință în sala de ședințe a Casei Albe, la o zi după ce oficialii israelieni au spus că un “contraatac semnificativ” este iminent.
Biden a adăugat că Israelienii „nu au stabilit cum sau ce vor face” ca răspuns. De asemenea, Biden a declarat reporterilor că premierul israelian Beniamin Netanyahu ar trebui să-și amintească sprijinul SUA pentru Israel atunci când decide pașii următori. El a susținut că încearcă să ralieze lumea pentru a evita războiul total în Asia de Vest.
În această pantomimă, este mai sigur să-l credem pe Biden, deoarece adevărul gol-goluț este că fără contribuțiile SUA și ajutorul practic, și bani — și intervenție directă — Israel pur și simplu nu are rezistența de a prelua Iranul. Dominația regională a Israelului se restrânge la executarea comploturilor de asasinat și la atacarea civililor neînarmați.
Dar și aici este discutabil cât de autosuficient este Israelul față de Iran. Au apărut rapoarte cum că noile servicii SUA, din domeniul tehnologic, l-au localizat pe liderul Hezbollah, Sayyed Nasrallah, informațiile fiind transmise Israelului și ducând la asasinarea sa.
Interesant este faptul că directorul CIA, William Burns, a intervenit pentru a respinge zvonurile că Iranul a efectuat un test nuclear sâmbătă. Luând cuvântul, luni, la o conferință de securitate, Burns a declarat că SUA a monitorizat îndeaproape activitatea nucleară a Iranului pentru orice semn de grabă în a utiliza o bombă nucleară.
“Noi nu vedem astăzi dovezi că o astfel de decizie a fost luată. Urmărim situația foarte atent,” a spus el. Burns a șters ușor un alt alibi pentru a ataca Iranul.
Un factor critic care a obligat Israelul / SUA să amâne orice atac asupra Iranului este avertismentul sever al Teheranului că orice atac asupra infrastructurii sale de către Israel va fi întâmpinat cu un răspuns și mai dur. “În răspuns, nu ezităm și nici nu ne grăbim”, ca să-l cităm pe Ministrul de Externe, Abbas Araghchi, care, apropo, a făcut o excursie în Liban și Siria în weekend, oferind Israelului un “mesaj” sfidător — așa cum a spus el — că “Iran a susținut puternic rezistența și o va face întotdeauna”.
La 4 octombrie, Liderul Suprem Ayatollahul Ali Khamenei a oferit o predică publică, apărând atacul cu rachete iraniene împotriva Israelului, spunând că este “legitim și legal” și că, „dacă este necesar”, Teheranul o va face din nou. Vorbind atât în persană, cât și în arabă, în timpul Rugăciunilor de Vineri din Teheran, Khamenei a declarat că Iranul și Axa de Rezistență nu vor renunța la atacul împotriva Israelului. Iranul nu va „amâna și nici nu va acționa în grabă pentru a-și îndeplini datoria în confruntarea cu Israelul”, a declarat Khamenei.
Cu toate acestea, ceea ce îi descurajează pe israelieni și provoacă neliniște în mintea americanilor este altceva — influența extinsă a Rusiei în Asia de Vest.
Analiștii militari americani au dezvăluit că anumite arme rusești foarte avansate au fost transferate Iranului în ultimele săptămâni, susținute de desfășurarea personalului militar rus pentru a opera aceste sisteme, inclusiv rachete S-400. Există speculații că secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei (fost ministru al Apărării), Serghei Șoigu, a efectuat două vizite secrete în Iran în ultima perioadă.
Aparent, Moscova a răspuns, de asemenea, solicitării iraniene de date prin satelit privind obiectivele israeliene pentru atacul cu rachete de la 1 octombrie. De asemenea, Rusia a furnizat Iranului sistemul de război electronic cu rază lungă de acțiune “Murmansk-BN”.
Sistemul “Murmansk-BN” este un sistem puternic EW, care poate bloca și intercepta semnalele radio inamice, GPS, comunicații, sateliți, și alte sisteme electronice de până la 5.000 km distanță și neutralizează munițiile “smart” și sistemele de drone — și este capabil să perturbe sistemele de comunicații prin satelit de înaltă frecvență deținute de SUA și NATO.
Implicarea rusă în confruntarea Israel-Iran schimbă total jocul. Din perspectiva SUA, aceasta crește riscul unei confruntări directe cu Rusia, lucru pe care nu și-l doresc.
În acest scenariu, agenţiile oficiale de ştiri ruse l-au citat duminică pe consilierul prezidenţial Yury Ushakov, care a spus că Putin intenţionează să-l întâlnească pe omologul său iranian, Masud Pezeshkian, în capitala Turkmenă, Ashgabat, pe 11 octombrie.
Ushakov nu a oferit detalii despre întâlnire. Într-adevăr, acest lucru vine ca o surpriză, deoarece cei doi lideri sunt programați să se întâlnească din nou la summitul BRICS din orașul rus Kazan, care se desfășoară în perioada 22-24 octombrie.
Desigur, iranienii evită să ofere un răspuns direct. Atât Moscova, cât și Teheranul au anunțat că președinții lor vizitează Ashgabat pe 11 octombrie pentru a participa la o ceremonie care marchează aniversarea a 300 de ani de la nașterea poetului și gânditorului turkmen Magtymguly Pyragy.
Este posibil ca, în mijlocul tensiunilor regionale în cascadă, Moscova și Teheranul să se fi gândit să prezinte semnarea oficială a pactului de apărare ruso-iranian, acesta a fost programat inițial să aibă loc în Kazan.
Dacă e așa, evenimentul de joi va aminti de vizita neprogramată a Ministrului de Externe al Uniunii Sovietice, Andrei Gromyko, la New Delhi, pentru semnarea Tratatului de Pace, Prietenie și Cooperare între India și URSS la 9 august 1971.
Ushakov a adăugat că Putin nu intenționează să se întâlnească cu Netanyahu. Putin nu a răspuns încă la o solicitare a lui Netanyahu pentru o conversație telefonică, făcută acum 5 zile. O legendă pe care Netanyahu a creat-o în ultimii ani pentru a-și impresiona publicul intern (și pentru a-i induce în eroare pe arabi) – că a avut o relație specială cu Putin — se destramă.
Pe de altă parte, prin organizarea unei întâlniri urgente în Ashgabat — de fapt, președintele Turkmen Serdar Berdimuhamedov a fost la Moscova doar luni/marți, într-o vizită de lucru – Kremlinul arată clar Washingtonului și Tel Avivului că Moscova este aliniată irevocabil cu Teheranul și îl va ajuta pe acesta din urmă indiferent de ceea ce este nevoie.
Se repetă istoria? Tratatul Indo-Sovietic din 1971 a fost cel mai important tratat internațional încheiat de India de la Independență. Nu a fost o alianță militară. Dar Uniunea Sovietică a sporit capacitatea militară a Indiei pentru un război viitor și a creat spațiu pentru ca India să-și consolideze baza autonomiei strategice și capacitatea de acțiune independentă.
sursă: indianpunchline.com
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
