Autor: Cozmin Gușă
Când o țară nu mai are armată relevantă/acoperitoare pentru posibilele nevoi de securitate militară, respectiv nici sistem bancar aflat sub controlul capitalului său național, geopoliticienii o încadrează la categoria inferioară de țară satelit, adică o entitate statală ce-și păstrează “portanța” doar atâta timp cât decide hegemonul său. România este azi un astfel de stat satelizat, ajuns în această postură în ultimii douăzeci de ani, după multele decizii prost negociate de integrare/aderare/privatizare/falimentare, ce-au fost prezentate cetățenilor ca fiind salvatoare. Nu e cazul să ne mai văităm tocmai pentru că este tardiv. Tot ceea ce mai putem face ar fi să ne vindem cât mai scump pielea în continuare, prin condiționări adresate celor ce-și mai doresc să se îndestuleze din piața de consum sau resursele “satelitului România”.
Nu dezvolt mai mult, cei care citiți această analiză pricepeți bine la ce mă refer, iar azi anume discut pe această linie propunerea “generoasă” a Franței de a trimite trupe pe teritoriul nostru. Și trec și peste miorlăielile penibile și nevolnice ale lui Rareș Bogdan sau Dacian Cioloș adresate unui NIMENI POLITIC (ca personalitate și decizie), așa cum este azi Emanuel Macron, copilul de casă al familiei Rothschild impus cu prea multă ușurință ca președinte al Franței. Pornind însă de-aici, o țară cu potențialul nostru, dar condusă totuși, ar fi găsit posibilități să negocieze chiar cu decidenții unuia ca Macron (și discret!), înainte de a ne milogi public pe la Strasbourg, cum a făcut Rareș Bogdan în numele delegației României la PE, sau disperatul de Dacian Cioloș care anunță triumfalist … nimicul.
Cunosc bine politica Franței de parteneriate internaționale, am studiat-o intensiv acum 20 de ani chiar la Paris, la Ecole Nationale d’Administration, și tocmai din acest motiv consider rușinos felul în care ne raportăm azi în relația bilaterală. Nu dezvolt nici subiectul legat de cum ar trebui să facem ca să contăm pentru diplomația franceză, atâția funcționari ce pot desena o schemă de negociere specifică mai avem chiar și noi prin MAE. Avertizez însă că această mirare pozitivă de tipul “Oh, la laa, ne trimite Macron trupe!”, urmată de tăcerea tâmpă a politicienilor și a vectorilor de opinie, este calea sigură să nu obținem nimic folositor nouă (investiții directe, piețe comerciale, suport diplomatic pentru posibilele mize ale noastre din viitor, de tip Moldova, Bucovina, aur, gaz, etc.), dar o să ne facem de râs și mai tare în arena relațiilor internaționale, devenind și mai irelevanți decât suntem azi. Se va consemna doar că NE-A SATELIZAT ȘI FRANȚA (vă închipuiți că în limbaj frust diplomatic nu va fi folosit termenul de satelizat, ci unele umilitoare, cam știți voi care …)
Cică soldații francezi ce vor fi detașați in Romania vor veni înarmați cu postere reprezentând-o pe prima doamna a lor însoțită de … puști ! 😂😂
Încă nu am ajuns la stadiul păcii mondiale ca să nu mai fie nevoie de armate! Este și a fost întotdeauna tendința ca marele puteri sa jefuiască statele mici și au folosit politica ca instrument! Este imperios necesar sa sa creeze un instrument( dar nu din actuali conducatori și magistrati) ,un aparat fe forță care sa recupereze tot ce au furat asa zișii carnivori,inclusiv veniturile necuvenite în urma timp de peste 30 de ani,sa plătească cu munca silnică și cu viata lor și a familiilor lor pentru urinarea tarii,preluata fără nici o datorie. Expulzați și trași la răspundere străinii care au furat resursele tarii. Sa se înființeze o agenție tip Intrpol care sa-o urmărească și în gaura de șarpe. Numai atunci am putea sa renastem din cenușă în care ne-am scufundat!