Autor: Andrei Gușă
În decursul ultimelor câtorva zile, România a asistat la 3 discursuri (ce-i drept, unul dintre ele sub formă de editorial) care au zdruncinat scena politico-mediatică autohtonă. De ce au avut acestea un așa mare ecou? Pentru că audiența asigurată de greutatea politică a interlocutorilor a crescut exponențial datorită atât-de-controversatei teme alese, și anume suveranismul. Așadar, editorialul lui Eduard Hellvig este o demonstrație de moderație politică, care cel mai probabil are ca scop atât poziționarea sa pe spectrul politic, cât și trasarea granițelor dincolo de care suveranismul occidental devine extremism/nefrecventabil. Iar utilitatea editorialului său rezidă tocmai din acest ultim aspect. Diametral opus, Ungaria lui Viktor Orban se poziționează prin discursul de la Tușnad foarte aproape de extrema dreaptă a spectrului politic, nu atât prin atitudinile sale la adresa temelor sociale arzătoare (creștinism, migrație, lgbt), cât prin discursul său anti-UE, anti-NATO și anti-SUA. (!) În comparație cu ceilalți doi, George Simion se poziționează undeva la mijloc, în sensul în care este (mult) mai categoric decât Eduard Hellvig în ceea ce privește retorica anti-progresistă, dar în niciun caz nu împărtășește cu Viktor Orban viziunile anti-occidentale. Dacă în titlu autorii au fost nominalizați în ordine alfabetică, analiza discursurilor va fi realizată ținând cont de criteriul cronologic. Să începem așadar cu Viktor Orban, sau mai bine zis cu poziționarea Ungariei prin vocea prim-ministrului Orban și creierele consilierilor săi maghiari.
Viktor Orban: „valorile occidentale înseamnă astăzi trei lucruri: migrația, LGBTQ și războiul”
În primul rând, nu poate fi contestată elocvența ideilor lui Viktor Orban, marea majoritate fiind inteligente, ancorate în realitate și mai ales de bun simț. Cu toate că bunul simț a ajuns să fie un simplu cusur în zilele noastre – sau o piedică în drumul spre succes. „În lupta noastră pentru creștinismul din Europa, noi, creștinii catolici slăbiți, avem nevoie și de ortodoxia românească. (…) Valorile occidentale înseamnă astăzi trei lucruri: migrația, LGBTQ și războiul. Dragii mei prieteni români, nu trebuie să le punem noi într-o lumină proastă, ele apar într-o lumină proastă de la sine. (…) Oamenii maturi ar trebui să accepte că există doi sori pe cer.” (n.r. SUA și China)(https://inpolitics.ro/mesajele-lui-orban-sua-cade-ue-e-condusa-de-iresponsabili-china-se-ridica-rusia-sta-bine_1856017026.html) Viktor Orban a reușit o analiză geopolitică dizidentă, bine articulată. Cu toate acestea, discursul este total nepotrivit pentru calitatea sa de reprezentant al Ungariei. Dizidența și-o poate permite un analist sau un lider al opoziției, nu însă un reprezentant al unui stat. Viktor Orban a avut o poziționare arogantă, pro-China, pro-Rusia, anti-UE, anti-Nato și anti-SUA. Adică împotriva tuturor alianțelor din care Ungaria face parte. Iar declarația cum că „decăderea Europei se datorează prieteniei cu SUA” venită de la un partener al SUA nu este doar scandaloasă, ci și injustă. (eventual putea să îl nominalizeze pe Soros) Este evident faptul că Americanii conduc lumea euroatlantică (nu lumea): așadar un lider al acestei lumi trebuie fie să facă demersuri pentru schimbarea orientării SUA (cel puțin în ceea ce privește statul pe care îl conduce), fie să plece din NATO și UE. Pe de altă parte, România nu a ratat încă o ocazie de a se face de râs în fața Ungariei. Iar motivul este simplu: vizita lui Orban a fost oficială sau neoficială? Evident că a fost neoficială. Așadar, de ce a fost nevoie ca MAE să îi înmâneze lui Orban o listă de subiecte de care să nu se atingă? Și să-i ridice astfel mingea la fileu: „Ei spun că nu ar trebui să vorbim despre unități administrative teritoriale inexistente în România. M-am întrebat la ce s-ar putea referi. Cred că se referă la Transilvania și la Ținutul Secuiesc. Dar noi nu am pretins niciodată că acestea ar fi unități teritoriale românești.” De ce a trebuit ca Marcel Ciolacu și Sorin Grindeanu să aibă o întrevedere cu Orban înainte ca acesta să meargă la Tușnad, girându-l astfel? În aceste condiții, de ce nu au avut o reacție promptă la cele spuse de Orban? De ce a trebuit să i se ofere protecția SPP lui Orban în condițiile în care, repet, vizita a fost una neoficială? Și înainte de toate, de ce nu le-a fost permis accesul cetățenilor români în cadrul unui „festival”? (sic!)Cine îl lasă totuși pe acest Orban să aibă discursuri zeflemitoare la adresa noastră an de an, de la noi de-acasă? Iar cei dintre politicieni care se apără prin faptul că „totuși Orban a fost mai moderat decât anul trecut” – este adevărat, dar acesta nu este un argument!
George Simion – „Vrem patrioți care să ne reprezinte în Europa, nu niște slugi obediente”
Discursul lui George Simion a fost oarecum asemănător cu cel al lui Orban, dar mai moderat și mai sărăcăcios în conținut. „Iar unul din motivele pentru care nu ne merge bine este că Europa este condusă de minți bolnave. Ursula von der Layer, presedintele Comisiei Europene ne-a adus inflație, sărăcie, ne-a slăbit existența propriilor resurse, ne-a dezbinat și ne-a manipulat. În România noi nu avem spitale, drumuri și jumate din țară trăiește sub nivelul pragului de sărăcie iar Preocupările Bruxelles-ului sunt ideologia de gen, schimbările climatice și pregătirea pentru noi pandemii inventate de ei, ca să ne fure drepturile fundamentale.” Deosebirea majoră față de discursul lui Viktor Orban este opțiunea pro-UE, respectiv pro-SUA. Întrebarea din mintea tuturor este următoarea: dacă AUR ajunge la guvernare se va metamorfoza într-un partid mai moderat, își va păstra doctrina sau va emigra spre extrema dreaptă? Singura critică onestă care îi poate fi adusă discursului (bun) susținut de George Simion este următoarea: Nu criticați SUA ca întreg, dar cum rămâne cu George Soros? Cum rămâne cu Joe Biden? Cum rămâne cu ideologia LGBTQQIP2SAA (lesbiană, gay, bisexual, transgender, queer, nehotărât, intersexual, pansexual, bispiritual, asexuat și aliat), care a luat-o razna și care infectează mințile copiilor? Ar fi fost cinstită – dar riscantă – o poziționare (și) din aceste puncte de vedere.
Eduard Hellvig – „Un apel pentru realism și pragmatism din partea României”
După cum ați subînțeles, Eduard Hellvig ne propune, ca răspuns pentru discursul lui Viktor Orban, respectiv George Simion, opțiunea unui „suveranism luminat”, pragmatic. Dintre cei trei, Hellvig este de departe cel mai corect politic, arătându-ne practic care este linia fină practicată de spațiului occidental care desparte suveranismul și extremism. „Civilizația occidentală se află într-un moment de răscruce, unde rezistența democratică este testată de amenințări noi. Accentul pus pe noile naționalisme – și impactul lor asupra sistemului democratic liberal – deja stârnește imaginația celor care speră la restaurații iliberale. La fel și evoluțiile legate de cealaltă extremă, unde lupta legitimă pentru noi drepturi și libertăți poate deschide uneori calea spre excese și chiar noi forme de cenzură. (…) Agresiunea rusă este teribilă, nejustificată și toți dorim ca Occidentul să rămână solidar în sprijinirea cauzei ucrainene. (…) Este nevoie de mult mai mult decât alegeri libere pentru a face o democrație liberală. În ciuda faptului că SUA și-a pierdut dominația economică globală în contextul ascensiunii Chinei, influența sa politică, culturală și morală rămâne. România beneficiază de o poziție privilegiată – pentru prima dată în secole, este de partea corectă a <<Zidului>>.(…) România este acum pregătită să-și asume un rol mai mare în cadrul familiei democrate în această regiune complicată de la granița NATO, ca exportator de stabilitate și factor activ al dezvoltării regionale. (…) Trebuie să fim mai îndrăzneți în afirmarea rezultatelor și progresului nostru, deoarece ceea ce am realizat până acum, navigând într-un context precar menținând totuși un mediu intern echilibrat și stabil, nu este o chestiune de noroc, ci rezultatul strategiei, angajamentului și deciziilor politice ferme.” După cum vedeți, Eduard Hellvig are un discurs cât se poate de moderat, ceea ce ne indică faptul că se pregătește să îmbrace haina de politician. Cu toate că nu împărtășesc multe elemente din discursul de mai sus, nu pot să nu îi ofer lui Eduard Hellvig circumstanțe atenuante, întrucât discursul său de la UBB din toamna anului trecut în calitate de director SRI a validat practic la nivel instituțional curentul suveranist în România, în plină propagandă anti-suveranism la nivelul lumii occidentale. (fascism de tipul suveranist=putinist, cine nu este cu noi este împotriva noastră etc) (https://www.youtube.com/watch?v=sP45OtaBvgQ)
P.S. Eduard Hellvig ne-a indicat cât și cum se poate discuta suveranist în cercul euroatlantic. Este îmbucurător faptul lumea occidentală și mai ales România revine la discuția despre problemele reale ale cetățenilor, respectiv despre ce perspective ne putem crea. Este trist faptul că lanțul este (încă) atât de scurt.
