Autor: Cozmin Gușă
În weekendul trecut am circulat prin țară, și-așa am întâlnit oameni diverși cu care-am mai stat de vorbă. Ăsta e un exercițiu util, de tip empiric, ce-i drept, prin care oamenii profită de minutele de discuție directă spre a-ți transmite ce-i deranjează în România, cu speranța că aceste probleme pot deveni astfel publice, prin vocea unora ca mine. Anii trecuți românii îmi vorbeau despre lenea lui Iohannis, șmecheria ieftină a lui Dragnea, prostia lui Dăncilă, în pandemie despre absurdul măsurilor sanitare și frica de vaccinare. După alegerile din 2020 întrebau cu speranță despre suveraniștii Simion, Șoșoacă, Georgescu sau Terheș, doreau detalii care să le confirme dacă s-ar putea încrede în aceștia, ca soluții pentru viitor. Anul trecut pe românii pe care i-am întâlnit îi preocupa războiul din Ucraina, dar nu în sensul confruntării dintre ucraineni și ruși, ci în ce măsură viețile noastre ar fi afectate de o eventuală participare românească în război.
Pot să vă spun că niciunul dintre subiectele expuse mai sus n-au mai fost aduse în discuții de către românii pe care i-am întâlnit. Iohannis pare că nu mai există pentru ei, liderii coaliției de tip Ciucă sau Ciolacu n-au fost amintiți deloc, și tot la fel niciunul dintre politicienii suveraniști de care-și legau speranțele anii trecuți. Pandemia e ca un vis urât, despre care nu se mai vorbește decât prin prisma bolilor consecutive induse de vaccinare sau virus, de care au auzit sau au suferit. Războiul li se pare chiar un teatru pentru proști, dar pricep bine toți că este sursa principală a necazurilor financiare cu care ne confruntăm, dar totul pare probabil atât de ciudat încât românii nici nu mai cer explicații.
A existat un subiect însă ce-a fost adus aproape în fiecare discuție pe care am purtat-o, anume cel legat de Petrom-OMV. Oamenii chiar cred că privatizarea a fost frauduloasă și păgubitoare pentru statul român și, după refuzul Austriei legat de Schengen, își doresc acum naționalizarea companiei. Speranța lor naivă este că prețurile facturilor de gaz și a combustibilului la pompe s-ar reduce astfel. Treaba cu scutirea de plata unui miliard de euro a austriecilor, printr-un tertip politic puturos, este ceva ce enervează cumplit, iar profitul de câteva miliarde a Petrom-OMV îl consideră ca fiind rezultatul unei hoții, prin care li s-au scos banii din buzunare prin practicarea unor prețuri excesive. Momentele în care purtam aceste discuții se suprapuneau cu leapșa jucată între PSD și PNL legată de stabilirea vinovatului, Câciu sau Popescu-Energie, iar dacă Iohannis sau Ciolacu ar fi auzit conținutul și sensul sudălmilor slobozite de către români la adresa lor, s-ar fi retras rapid din demersul declarativ.
Petrom-OMV înseamnă pentru români prețuri uriașe la gaz, benzină, motorină, eludarea plății taxelor către buget, ca să nu mai vorbesc despre distrugerile operate de austrieci asupra infrastructurii, de tip Doljchim sau Arpechim, plus multe altele, pe care mulți români le știu, și v-ați mira aflând cât de bine sunt informați legat de acest subiect. Am realizat deci zilele trecute că ăsta e subiectul numărul unu pentru români, dar și că e ceva ce nu mai poate fi acoperit mediatic prin fel de fel de șmecherii, lucru pe care e limpede că nu-l pricep partidele politice. Testul Petrom-OMV va fi de data asta unul de la care politicienii nu se vor mai putea sustrage.
