Testul SUA pentru Marcel Ciolacu

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Premierul a bătut șaua ca să priceapă iapa. Înaintea plecării în Statele Unite, el i-a dat elegant un bobârnac peste nas lui Mircea Geoană, trasând astfel o linie roșie pentru „Marele Licurici”. Negocierea cu Washingtonul a început, iată, de la București. Dar ce detalii știm și ce detalii nu știm, dar ar trebui să știm?

Să explic din capul locului afirmația pe care am făcut-o mai sus, referitoare la o linie roșie pe care Marcel Ciolacu i-a trasat-o indirect și aluziv partenerului american. Este absolut clar că încearcă, din toate puterile, nu numai să candideze la alegerile prezidențiale, ci chiar să obțină o victorie de răsunet. Pe care PSD-ul nu a mai avut-o de mult. Pe acest traseu însă se poate împiedica de Mircea Geoană. Chiar dacă Mircea Geoană, lansat deja în cursa pentru prezidențiale, nu va reuși să-l învingă, pentru că nu va fi susținut de PSD, el totuși ar putea lua atât de multe voturi din stânga, încât ar periclita grav traseul lui Marcel Ciolacu. Ceea ce se poate întâmpla în condițiile în care Mircea Geoană va beneficia de susținerea Statelor Unite, o susținere care, între altele, s-ar putea concretiza și în mobilizarea unei părți semnificative a factorului intern. Adică trecerea serviciilor de partea actualului numărul doi din NATO. Un motiv cât se poate de temeinic, care îl determină pe Marcel Ciolacu ca înaintea plecării în Statele Unite, să afirme tam-nesam, dar de fapt cu un puternic mesaj, că România nu este pregătită pentru un candidat independent la prezidențiale. De fapt sunt două mesaje conținute într-unul singur. Primul, că Geoană nu va fi asumat de PSD, și dacă va candida va fi silit să o facă ca independent. Și al doilea, că degeaba va transpira „Marele Licurici” în favoarea lui Geoană, că acesta nu va putea câștiga. Pentru că două săbii nu încap într-o singură teacă.

După ce lansează această petardă, premierul Marcel Ciolacu este însă pregătit ca la schimb, în condițiile în care Washingtonul înțelege mesajul său legat de prezidențiale, să ofere orice pentru a obține susținerea sau măcar neutralitatea „Marelui Licurici”. Din 2016 nu a mai avut loc o vizită oficială a unui premier român la Washington. O circumstanță cu o greutate suficientă pentru ca Marcel Ciolacu să fie primit la cel mai înalt nivel. În mod surprinzător însă, până una alta, în programul vizitei, nu figurează o întâlnire cu Joe Biden. Și nici măcar cu vicepreședintele Kamala Harris. Mai mult decât atât, deși sunt prevăzute întâlniri cu membrii importanți ai legislativului, pe agendă nu figurează ca temă ridicarea restricțiilor pentru români în ceea ce privește călătoriile în SUA. Ori, este limpede de acum că o decizie în acest sens este în pixul Departamentului de Stat. Povestea cu cotele de români refuzați la acordarea vizei pentru Statele Unite este cusută cu ață albă. Dacă nu atingem acest obiectiv în plan politic, atunci oare pentru ce altceva mergem la Washington?

Marcel Ciolacu este însoțit de circumstanță, de Luminița Odobescu, Ministrul de Externe al României, și tot de circumstanță, de Radu Oprea, care nu îndeplinește nicio funcție executivă în statul român. Decât una decorativă. În schimb, este însoțit de un ministru cu greutate, Angel Tâlvar, de la apărare. Asta ce înseamnă? Că ne pregătim să ne aducem un nou obol închinat complexului militar al Statelor Unite. Vom face noi și noi achiziții pe care suntem gata să le plătim înainte și care, unele dintre ele, vor fi onorate la sfântu-așteaptă. Poate chiar și în domeniul energetic. Poate fix din acest motiv, premierul Marcel Ciolacu se va întâlni cu Ministrul Energiei din Statele Unite.

Dar premiul suprem pe care, după simulacrul de negocieri, l-ar putea obține, este o întâlnire la limită cu Joe Biden, însoțită de o binecuvântare între patru ochi în ceea ce privește cursa prezidențială în care se va înscrie Marcel Ciolacu. Cu alte cuvinte, obiectivul maxim ar fi ca în urma unor facilități acordate Statelor Unite în materie de înarmare și energie, premierul să obțină firmanul pentru Cotroceni. Adică, nici mai mult nici mai puțin decât susținerea în cursa prezidențială. Oare?

sursă: corectnews.com