În ziua morții lui Ion Iliescu, istoricul și politologul britanic Tom Gallagher a publicat un text tăios, cu titlul „Adio lui Ion Iliescu: Arhitectul viclean al democrației Frankenstein din România”, în care radiografiază tranziția postcomunistă sub conducerea primului președinte de după 1989.
În articolul apărut pe platforma contributors.ro la scurt timp după anunțul decesului lui Iliescu, Gallagher scrie fără menajamente: „Felul cum Ion Iliescu a dobândit și și-a menținut puterea reprezintă o confirmare deprimantă a faptului că România continuă să fie victima unui progres întârziat.”
Istoricul descrie fostul președinte drept „un comunist ortodox, supraviețuitor al stalinismului șovin promovat de Ceaușescu”, decis să împiedice ca România să adopte modelul de schimbare democratică apărut în Europa Centrală și de Est după căderea Cortinei de Fier. În loc să permită o ruptură autentică de comunism, Iliescu ar fi lucrat pentru „reducerea scenei politice” și conservarea unui sistem rigid, familiar pentru nomenclatura de dinainte de 1989.
Gallagher despre cuplul Ceaușescu: ‘Executarea lor… a dat impresia unei rupturi clare cu trecutul’
Gallagher reamintește că, după capturarea cuplului Ceaușescu, Iliescu și Silviu Brucan au coordonat instituirea Tribunalului Militar Extraordinar, procesul-fulger și execuția din 25 decembrie 1989: „Executarea lor… a dat impresia unei rupturi clare cu trecutul. La fel și interzicerea Partidului Comunist Român, anunțată de Iliescu, dar nu fără rezervele unor apropiați ai săi.”
Una dintre acuzațiile centrale privește folosirea minerilor pentru reprimarea opoziției civice: „În ianuarie 1990, guvernul provizoriu a descoperit arma recrutării minerilor din valea Jiului… Tactica a luat proporții malefice după 11 iunie 1990, când guvernul lui Iliescu a organizat trenuri speciale pentru a transporta aproximativ 10.000 de mineri la București.”
Gallagher subliniază că violențele din Piața Universității au fost comise alături de „foști ofițeri ai Securității”, iar această dependență de vechea poliție politică „l-a împiedicat să fie înlăturat” și a cimentat un model de putere bazat pe loialități din trecut. În aceeași cheie, istoricul evocă și tensiunile interetnice de la Târgu Mureș din martie 1990, în care „țărani din sate românești îndepărtate au fost aduși cu autocarele” sub pretextul unei iminente secesiuni maghiare.
Artizanul milionarilor de carton
În plan instituțional, Gallagher consideră că Iliescu a fost arhitectul unui „sistem hibrid, democratic la suprafață, dar nereprezentativ în practică”, conceput să protejeze „elemente puternice și obscure” – în special serviciile secrete – de orice control real. Constituția din 1991 ar fi creat blocaje legislative și ar fi împiedicat tragerea la răspundere a apropiaților regimului.
Pe dimensiunea economică, fostul președinte este acuzat că a patronat apariția unei „oligarhii a capitaliștilor nomenklaturiști” și a „milionarilor de carton” care au beneficiat de credite uriașe de la BANCOREX: „Practic, acea democrație de fațadă… a fost în mare măsură opera lui Iliescu și a diferiților colaboratori ai săi.”
Gallagher observă că cei pe care Iliescu i-a propulsat – Petre Roman, Virgil Măgureanu, Adrian Năstase – au sfârșit prin a se îndepărta de el. Deși imaginea publică era cultivată ca una a modestiei și culturii, modul de exercitare a puterii „a generat resentimente durabile”, mai ales prin exploatarea naționalismului pentru conservarea controlului politic.
Gallagher: ‘A sabotat șansa României de a se integra în Occidentul democratic’
Un pasaj extrem de critic vizează moștenirea politică a lui Iliescu: „A sabotat șansa României de a se integra în Occidentul democratic… Sistemul politic cu structuri de putere, mentalități, peisaj mediatic și intelectual din care dușmanii libertății profită enorm și astăzi este creația sa.”
În final, Gallagher apreciază că moartea lui Ion Iliescu nu va provoca „o revărsare masivă de durere națională”, rezervele cele mai mari fiind exprimate de cei care au trăit și înțeles felul în care acesta a modelat tranziția: „Fiind un cameleon politic desăvârșit și un intrigant împătimit, este puțin probabil ca moartea lui Ion Iliescu să… șteargă resentimentele generate de metodele sale.”
Astfel, în viziunea istoricului britanic, primul președinte postcomunist al României rămâne figura-cheie a unei tranziții „frânate” – o democrație „Frankenstein”, cu aparență pluralistă, dar cu mecanisme interne moștenite direct din comunism, care continuă să influențeze negativ viața publică românească.
sursă: stiripesurse.ro
Asta nu e britsul ala care mananca “stevie” pe cocioc dar uita sa spuna ca UK a devenit o adevarata dictatura cu acte in regula? Bai, de cand ii bagati in seama pe toti pelikanii astia?