La mai bine de 30 de ani de la moartea eseistului clujean Ion Negoițescu, primul scriitor român care a vorbit deschis, despre experiențele sale homosexuale, jurnalul său rămâne încă nepublicat. Potrivit testamentului, acest document intim putea fi făcut public abia în 2023. Deși anul a trecut, volumul nu a ajuns pe piață. Contactat de Gazeta de Cluj, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ministru al Afacerilor Externe, cel desemnat de Negoițescu să aibă grijă de manuscris, ne-a transmis că acesta este „în curs de publicare” la Editura Humanitas.
Un caz unic în literatura română
Ion Negoițescu (1921–1993) a fost unul dintre cei mai lucizi și incomozi intelectuali români. Membru fondator al Cercului Literar de la Sibiu, critic intransigent și eseist remarcabil, el rămâne cunoscut mai ales prin volumul de memorii Straja dragonilor, scris în exil și publicat postum în 1994. Este prima lucrare autobiografică din literatura română care conține relatări explicite despre viața și trăirile unui bărbat homosexual.
Scris cu o sinceritate absolută în volum sunt descrise cu acuratețe și onestitate perioadele formatoare ale autorului: primele trăiri erotice, curiozitatea adolescentină, întâlnirile furtive în cinematografe și vinovățiile cultivării unei identități interzise. Negoițescu nu-și cere iertare și nu se ascunde: își face din propria sexualitate subiect de analiză estetică și morală.
De la primele episoade erotice, precum jocurile intime cu Riccardo – care-l atrăgea, pe furiș, în closete pentru scurte momente de contact fizic –, până la apropierea de Dan, fiul unui fabricant de biscuiți, căruia îi căuta prezența și atingerea, tânărul Negoițescu își trăia sexualitatea cu o intensitate ascunsă, dar constantă. Odată cu liceul, descoperă un alt cadru pentru aceste „aventuri” – sala de cinematograf, unde întunericul proiecției devenea un spațiu de libertate tăcută.
Acolo, începe să își exerseze timid curajul: în timpul filmelor, atingea discret piciorul vecinului de scaun – o atingere încercată, apoi reluată, un test tăcut. Dacă gestul era acceptat, jocul continua. Într-o astfel de după-amiază, așezat lângă „un bărbat blond, cu mutră sănătoasă din popor”, miza devine mai mare. După momente lungi de ezitare și un ritual al tăcerii, Negoițescu ajunge să-i deschidă discret pantalonii și să-l atingă. Își amintește acel moment ca pe o revelație fizică și senzorială: „Simțind organul mare, erect prin pantaloni, am îndrăznit cu foarte mare precauție să îi deschei fermoarul și să îmi introduc mâna în chiloții lui. Nu mă mai simțisem niciodată atât de viu, dar fericirea și exaltarea pe care le simțeam nu au reușit să mă facă să îmi pierd capul”
Solidaritate, persecuţie și exil
Negoiţescu a fost o figură centrală a Cercului Literar de la Sibiu. În 1963, pe când ispășea o pedeapsă de cinci ani de închisoare la Jilava, fiind condamnat pentru „uneltire împotriva statutului democrat-popular” – adică pentru opinii critice față de regim exprimate în mediile literare –, Negoițescu este recrutat ca informator al Securității.
Ulterior, în 1977, își asumă un gest de solidaritate cu mișcarea Charta 77 din Cehoslovacia, semnând apelurile inițiate de Paul Goma. În urma acestui act de disidență, este constrâns să plece în exil.
Notele Securității documentează o obsesie maladivă a regimului față de orientarea sexuală a lui Negoițescu. Într-una dintre ele,” agentul „Felix Ionescu” susține că între membrii Cercului Literar – printre care sunt nominalizați Ion Negoițescu, Radu Ștefan și Radu Enescu – existau „relații sexuale pervertite”, iar orientarea literară a grupului era „decadentă”.
O altă sursă, cu numele conspirativ „Cucu”, îl plasează pe Negoițescu îl acuză indirect de legături cu Europa Liberă. Într-un raport din 10 ianuarie 1961, sursa notează ironic o replică atribuită lui Negoițescu, care ar fi comentat, cu sarcasm, afirmațiile scriitorului Petre Dumitriu:
„Uite că nu e adevărat ce declară Petre Dumitriu la Europa Liberă, că Negoițescu, om de mare valoare, circulă flămând pe străzile Bucureștiului. O duc destul de bine, mă hrănește Hrșanovski”, conform unei note citate de Muzeul Istoriei şi Culturii Queer.
Negoiţescu şi legionarii
Negoiţescu a trecut prin trei licee, până la terminarea studiilor. După ce a urmat cursurile liceelor „George Bariţiu” şi „Constantin Angelescu” din oraşul natal, a continuat la liceul de la Aiud, pe care l-a absolvit în 1940. În timpul liceului a fost atras de mişcarea legionară. A devenit parte a Mişcării legionare mai târziu, pe vremea când era student la Sibiu. Ulterior, la bătrâneţe, remarcă în Straja Dragonilor că asocierea cu mişcarea legionară şi cu „frăţiile de cruce” a fost o greşeală.
Trei căsătorii și un exil asumat
Deși a fost una dintre puținele figuri literare care și-au asumat public identitatea homosexuală, Ion Negoițescu a fost căsătorit de trei ori. Prima sa soție a fost profesoara Octavia Noghia. După eliberarea din închisoarea Jilava, unde ispășise o condamnare politică, Negoițescu s-a recăsătorit cu Aurelia Ionescu, alături de care a rămas până în 1977. Cea de-a treia căsnicie a fost cu Ileana Vidrașcu, cunoscută în cercurile apropiate sub numele de „Ua”, fiica lui Gheorghe Vidrașcu, fost primar al Ploieștiului și membru al nomenclaturii comuniste. Relația s-a încheiat în 1983, anul în care Negoițescu a ales să rămână definitiv în Occident.
După plecarea din România, s-a stabilit la München, unde a devenit colaborator constant al posturilor BBC, Europa Liberă și Deutsche Welle. A continuat să scrie, iar în ultimii ani ai vieții s-a dedicat cu pasiune proiectului autobiografic.
Patru tentative de sinucidere
De-a lungul vieții, Ion Negoițescu a trecut prin patru tentative de suicid, fiecare reflectând momente de criză profundă. Prima a avut loc în adolescență, pe fondul izolării și al lipsei de comunicare cu părinții. A doua s-a petrecut în 1961, în timpul detenției politice. Cea de-a treia, pe 23 august 1974 – o dată aleasă simbolic –, a fost un gest de protest față de cenzura care îl împiedica să își publice cărțile. Ultima tentativă a avut loc în 1977, după ce s-a solidarizat cu Paul Goma și a fost supus unui interogatoriu brutal și degradant de către Securitate.
Pe 6 februarie 1993, Ion Negoițescu se stingea la München, la vârsta de 71 de ani.
Ce spune Emil Hurezeanu
L-am contacat pe scriitorul Emil Hurezeanu, fost Ministru al Afacerilor externe şi fost Ambasador al României în Germania şi Austria pentru a afla ce s-a ales de jurnalul încă nepublicat al lui Ion Negoiţescu.
„Jurnalul s-a deschis către publicare după 30 de ani, în 2023. E în lucru la Editura Humanitas. Sunt mai mulţi editori. Nu ştiu când va apărea, eu doar mă asigur că sunt respectate clauzele”, a declarat Emil Hurezeanu pentru Gazeta de Cluj.
L-am întrebat, de asemenea, pe Hurezeanu de ce crede că a optat Negoiţescu pentru această lungă perioadă până la publicare
„Se întâmplă asta des, autorii de jurnal fac asta. Să dispară personaje implicate, de exemplu. Aceasta este dorinţa multor scriitori”, a încheiat Emil Hurezeanu.
sursă: gazetadecluj.ro
