Victoria cui?
Cum a reglat PSD jocul CCR și a salvat sistemul fără să-și asume public nimi
Decizia Curtea Constituțională a României privind pensiile magistraților a fost prezentată drept o victorie politică. Un succes al reformei. O dovadă că statul își reglează privilegiile.
Realitatea este mult mai rece.
Nu asistăm la o reformă.
Asistăm la o operațiune de conservare.
Și dacă ne uităm atent la mișcările din ultimele săptămâni, devine evident cine a orchestrat echilibrul: PSD.
PSD – partidul care nu pierde niciodată decisiv
PSD nu reacționează impulsiv. PSD gestionează.
În exterior, discurs critic, distanțare calculată, uneori chiar iritare controlată.
În interior, negocieri, punți, soluții de compromis.
Aceasta este diferența dintre un partid emoțional și un partid de sistem.
În episodul CCR, PSD nu a blocat frontal. Nu a rupt coaliția. Nu a incendiat scena publică.
A făcut ceea ce face întotdeauna când miza este mare:
a reglat din interior.
Mihai Busuioc – omul sistemului, nu al revoltei
Mihai Busuioc nu este un accident instituțional. Este produsul unei școli administrative care funcționează prin manevră, nu prin confruntare.
Oameni ca Busuioc nu sunt reformatori. Sunt tehnicieni ai echilibrului.
Ei știu unde se apasă și unde nu.
Știu cât se poate forța și când trebuie oprit.
Dacă PSD a avut nevoie de o ieșire controlată din blocajul CCR, nu o făcea printr-un lider de tribună. O făcea prin oameni care cunosc mecanica fină a instituțiilor.
Și exact asta s-a văzut.
Grindeanu – interfața de coaliție
În interiorul coaliției, Sorin Grindeanu este cheia de trecere.
Nu este omul conflictului spectaculos. Este omul negocierii silențioase.
Public, PSD poate poza în critic al aranjamentelor.
În spate, prin Grindeanu, introduce soluția „responsabilă”.
Simulează tensiune. Livrează stabilitate.
Aceasta nu este slăbiciune. Este metodă.
De ce a făcut PSD acest joc?
Pentru că o confruntare reală pe pensiile magistraților ar fi produs trei efecte periculoase:
1. Radicalizarea discursului anti-sistem.
2. Ruptură cu magistratura.
3. Instabilitate politică și economică.
PSD nu vrea niciuna dintre acestea.
PSD vrea să rămână pivot.
Nu vrea incendiu. Vrea controlul temperaturii.
Ce confirmă analiza lui Cozmin Gușă
Cozmin Gușă spune de luni de zile că România nu mai este guvernată prin reforme, ci prin reglaje de sistem.
Cazul CCR este exemplul perfect.
Nu s-a produs o ruptură.
Nu s-a demolat privilegiul.
Nu s-a resetat arhitectura.
S-a ajustat astfel încât:
• guvernul să poată spune că a reformat;
• PSD să nu piardă controlul;
• sistemul judiciar să nu fie atacat frontal;
• coaliția să supraviețuiască.
Aceasta este matematica reală a puterii.
Victoria nu este a reformei.
Este victoria PSD-ului strategic.
Un PSD care:
• joacă opoziție la microfon,
• negociază la masă,
• introduce soluția prin interfața coaliției,
• și își protejează poziția centrală în arhitectura puterii.
Votul CCR nu a schimbat sistemul.
L-a stabilizat.
Iar cei care cred că asistă la reformă asistă, de fapt, la o manevră de conservare.
În România, nu câștigă cel care strigă cel mai tare.
Câștigă cel care reglează fără să fie văzut.
Iar în acest episod, PSD a demonstrat din nou că știe exact cum se face asta.
Aurel Badea
