Îmbrățișarea lui Trump cu Putin, realizată peste noapte, împinge Europa spre o criză tip Ribbentrop-Molotov, când în 1939 Hitler și Stalin au împărțit continentul între ei.
Acum ne putem afla într-un alt moment de cotitură în istorie, dar există o șansă ca ruptura din urmă cu 86 de ani să nu se repete. Secretul lui Chamberlain, care a mărit cheltuielile militare ale Marii Britanii ar putea salva Europa și astăzi, dacă toate țările vor face același lucru.
Ne aflăm în acel moment din romanul ”Ferma animalelor” al lui George Orwell, când blândul căluț Clover se uită prin fereastră pentru a vedea porcii jucând cărți și bând un pahar cu bărbații. Porcii sunt toți perfect în largul lor și stau pe scaune în jurul unei mese, fără îndoială o suprafață mai aspră decât masa luxoasă lustruită folosită pentru a-i găzdui pe americanul Marco Rubio și pe rusul Serghei Lavrov în Arabia Saudită săptămâna aceasta, potrivit The Telegraph.
Scena lui George Orwell a fost o alegorie a pactului Molotov-Ribbentrop, când alinierea marii puteri a Europei s-a schimbat brusc și violent. Democrațiile liberale s-au trezit pe 23 august 1939 pentru a descoperi că Uniunea Sovietică a ajuns la un acord de neagresiune cu Germania nazistă. Câteva zile mai târziu, Hitler și Stalin au împărțit Europa de Est între ei. Naziștii și-ar putea întoarce atunci furia concentrată asupra Franței și Marii Britanii, fără a fi nevoiți să-și facă griji pentru un al doilea front.
Marea Britanie începuse să se reînarmeze încă din 1935. Neville Chamberlain a aruncat cu banii la Royal Air Force la sfârșitul anilor 1930, iar escadrilele Spitfire au sosit exact la timp. Cheltuielile pentru apărare au crescut la 9% din PIB până în 1939.
De data aceasta, democrațiile europene și-au făcut aceleași iluzii pacifiste ca și în perioada de până în 1939, dar au muls dividendul păcii și mai mult. Cheltuielile militare ale statelor UE au fost de 1,9% din PIB în 2024, la 17 ani după ce Vladimir Putin a declarat război politic civilizației liberale și tuturor lucrărilor acesteia la Conferința de Securitate de la München din 2007 – „un discurs bun”, a spus atunci Angela Merkel, din primul rând.
Apoi s-a apucat să restaureze imperiul țarist la granițele Ecaterinei cea Mare cu o consistență neclintită. Austria nici măcar nu face parte din NATO și se comportă în consecință.
Unii fac față provocării. Danemarca și-a dat stocul de muniție Ucrainei și chiar și sindicatele susțin o taxă de război pentru a crește cheltuielile pentru apărare la 4% din PIB. „Ne aflăm într-o perioadă foarte, foarte critică din istoria lumii”, a spus Lars Løkke Rasmussen, ministrul de Externe danez.
Bugetul militar al Poloniei este deja de 4,7%. „Ne este atât de frică”, a spus omologul său polonez, Radosław Sikorski, la forumul de săptămâna trecută la München. Lituania vizează 5-6% din PIB până anul viitor, alarmată de avertismentele serviciilor de informații că Putin ar putea pune mâna pe Coridorul Suwalki, care străbate teritoriul său din Belarus până în enclava rusă Kaliningrad.
Toți știu că Putin are o fereastră îngustă de timp pentru a ataca dacă războiul din Ucraina este rezolvat rapid în condițiile rusești. Avantajul său este temporar: o armată foarte extinsă care se îndreaptă spre 1,5 milioane de militari până în 2026 și o economie industrială de război care trage tare, dar nesustenabilă pentru mult mai mult timp.
Un aliat de 80 de ani al Europei se întoarce împotriva sa
Temerile cresc că Donald Trump va ordona armatei americane să-și retragă forțele NATO din Țările Baltice pentru a încheia „acordul secolului” cu Kremlinul. Va înghiți momeala în timp ce șeful fondului de investiții al Rusiei, Kirill Dmitriev, pregătit de McKinsey, anunță oferta de bogății de hidrocarburi – reale sau imaginare – în apele arctice rusești?
Problema este mai profundă, în orice caz. Maga America are o afinitate naturală mai mare pentru Weltanschauung cultural de dreapta al lui Putin decât pentru democrațiile liberale. După loviturile din ultimele două săptămâni, unii dintre noi suntem nevoiți să concluzionăm că Marea Britanie și Europa sunt acum adevărații dușmani ai acestui nou Washington și, în plus, că SUA nu sunt izolaționiste sub Donald Trump.
Premierul britanic Keir Starmer are dreptate să rămână calm și să încerce să dezamorseze această criză terifiantă interaliată în vizita sa la Casa Albă. Europa împărtășește o mare parte din vina pentru dezintegrarea sistemului de alianțe occidentale. Ea nu a reușit să se reînarmeze după ce Rusia a invadat Ucraina, în 2014. Germania l-a recompensat pe Putin luni mai târziu prin lansarea proiectului Nord Stream 2, care nu avea alt scop decât privarea Kievului de o pârghie strategică prin redirecționarea gazului siberian prin conductele baltice. În schimb, Germania s-a bucurat de o afacere dragă cu gaze rusești la prețuri sub valoarea pieței.
Europa a fost și mai distructivă. Germania a redus investițiile publice și cheltuielile militare până la capăt timp de 15 ani. S-a bazat pe excedente de export mercantilist de 8% din PIB pentru a stimula creșterea, o politică ce a lăsat Germania în punctul de mirare a războinicilor comerciali ai lui Trump.
Europa s-a gândit că ar putea continua să se bazeze pe ”Uncle Sucker” (”Unchiul fraier”) pentru totdeauna, în ciuda avertismentelor că acest lucru se va termina prost, mai scriu jurnaliștii. S-a vorbit mult despre o armată europeană și nesfârșite întâlniri despre proceduri, modalități și arhitectura apărării UE, dar niciodată nimic real. De aceea, Europa de astăzi se află complet descoperită.
Dar nimeni nu se aștepta să se termine așa de rău și brusc. Să vezi un aliat de 80 de ani întorcându-se împotriva ta cu ferocitate și făcând o echipă veselă cu inamicul nostru declarat este într-adevăr sfârșitul zilelor.
sursă: ziare.com
