Autor: Cozmin Gușă
Zona Balcanilor nu-și dezminte renumele de „butoi cu pulbere”. Ieri au avut loc proteste publice serioase în Serbia, Ungaria, România. La Belgrad au fost un milion de oameni în stradă, nemulțumiți de președintele Vucic, atenție, cu marele Novak Djokovic de partea manifestanților. Au fost violențe și răniți. La Budapesta au protestat vreo 100.000 de unguri contra lui Viktor Orban, iar la București între 10 și 15 mii de români au manifestat și ei, se pare, pro-Europa. Deoarece ieri am promis că azi voi analiza marea luptă pentru șefia SRI, o să mă ocup doar mâine, la Gold FM, de aceste proteste; o să fie și mai clar ce s-a petrecut cu adevărat la mitinguri.
Așadar, eu spun că a doua mare luptă de putere, consecutivă celei prezidențiale, este pentru șefia SRI. Nimeni nu se îndoiește de forța maximală a acestui serviciu secret, cu atât mai puțin eu, ce am petrecut peste 10 ani într-o luptă inegală și surdă cu Florian Coldea, reprezentantul militar al sorosismului în regimurile Băsescu și Iohannis. De aproape doi ani, SRI nu mai are conducere civilă, după demisia lui Eduard Hellvig, iar Bolojan ne-a anunțat deunăzi că treburile vor rămâne așa încă o perioadă, pasând miza fierbinte a alegerii noului șef civil către viitorul președinte. Mai cunoașteți că, deseori, am folosit, referindu-mă la SRI, sintagma de „ultim apărător”, treabă pe care cercurile de tip infracțional ce colcăie prin politica noastră vă imaginați că o asimilează exact invers, adică se mobilizează intens spre a obține controlul în scopuri de protecție personală și de grup. Adăugați aici interesele de influență asupra SRI ale Factorului Extern, ce-și mobilizează rezidenții de la București tot în această direcție, și o să pricepeți presiunea maximală ce se exercită deja legat de viitorul șef civil.
Jocul subteran de putere derivă din cel electoral referitor la prezidențiale, iar, din analiză și din informațiile pe care le dețin, am distins deja două posibile nume de pretendenți, anume: Hunor Kelemen și Victor Ponta. Nu ridic obiecții conjuncturale legate de capacitatea lor; unul e cel mai cultivat dintre președinții de partide, iar celălalt e cel mai experimentat dintre candidații la prezidențiale, numai că problema nu se judecă doar așa, iar eu o așez pe masa de analiză publică tocmai pentru că este o miză importantisimă. O alegere greșită poate genera României probleme în plus, așa cum puțin vă puteți imagina azi.
În cazul lui Hunor Kelemen, am spus din decembrie 2024 că faptul că nu face parte din echipa guvernamentală este legat de pretenția lui Viktor Orban ca acesta să fie viitorul șef al SRI, iar premierul ungur a emis așa ceva prin prisma sprijinului formal (vezi Schengen) sau informal (vezi legăturile cu Trump) pe care îl acordă. Primele obiecții legate de Hunor Kelemen vor veni referitor la cetățenia Ungariei pe care acesta o deține, iar aceasta e o problemă pe care el n-o poate rezolva după modelul fușerit al amicului său, Victor Ponta, ce a renunțat, ieri, la cetățenia Serbiei (prost moment și-a ales Ponta, deoarece cercul partenerului său, Vucic, poate considera că este o dezertare într-un moment complicat). Am zis de prezidențiale: e limpede că, în cazul în care Crin Antonescu va ajunge președinte, numele lui Hunor Kelemen va fi primul pe care coaliția PSD-PNL-UDMR i-l va propune pentru șefia SRI, nu doar pentru că Viktor Orban și UDMR au asta pe agendă, dar și pentru că Kelemen s-a poziționat într-o postură de mare influență – este liantul relaționării fluide dintre Marcel Ciolacu și Eduard Hellvig, acesta din urmă fiind, azi, cel mai influent jucător de putere din PNL, dar și fost șef al SRI și pricepeți de ce subliniez asta.
Victor Ponta este sprijinit la vedere de către prietenul și partenerul său, Sebastian Ghiță, respectiv de către rețeaua din jurul lui George Maior, nașul său și fost șef al SRI și el. E limpede că interesele apar că vor converge tot către viitoarea șefie a SRI, e „secretul lui Polichinelle” că Sebastian Ghiță este rezident al SRI, dar, având în vedere vechimea sa de peste 25 de ani în această calitate, putem opera cu ideea că patronul RTV e mult mai mult decât atât. Ei bine, după intrarea în cursă a lui George Simion, ce nu va fi invalidat azi de către CCR, Ponta mai are doar mici șanse teoretice de a juca finala prezidențială. El mai apare, din punctul meu de vedere, doar cu un potențial de a influența opțiunile în turul doi pentru unul dintre finaliști, dar doar dacă acesta va fi Nicușor Dan, deoarece Victor Ponta și-a conflictualizat peste limită relațiile cu Crin Antonescu și George Simion, deci, cu această ocazie, și-a incompatibilizat și electoratul cu al celor doi. Șansa lui pentru a da satisfacție legat de șefia SRI celor doi sprijinitori vizibili, Ghiță și Maior, se numește, așadar, Nicușor Dan, din spatele căruia se ițește și freza bogată a lui Florian Coldea. Deviza SRI este „patria a priori”, iar contractele de muncă se semnează chiar sub sintagma „Servesc patria!”, deci, deși e limpede că Hunor Kelemen și Victor Ponta sunt foarte bine susținuți din cercurile politice și de influență, viitorul președinte va avea o mare problemă în a-l desemna pe unul dintre ei atunci când va fi obligat să și răspundă precis la întrebarea „care anume patrie?”. George Simion, al treilea candidat, pe care îl văd cu șanse mari de tur 2, după Crin Antonescu, dar înaintea lui Nicușor Dan, nu poate avea niciuna dintre opțiunile Kelemen sau Ponta la SRI, deci de aici va apărea un al treilea pretendent. Și, ca să finalizez în mod realist, din punct de vedere geopolitic, de data asta e limpede, în 2025, că orice viitor președinte al României nu va putea nominaliza șef al SRI decât după ce acesta va trece prin filtrul „Înaltei Porți”, care până în iunie sau în toamnă va fi una dublă, o poartă dublă, semnificată de noua axă de putere din zona noastră, anume Putin-Trump. La acest nivel, deocamdată și Kelemen, și Ponta, apar că stau bine, dar subliniez că doar deocamdată.
