Autor: Guy Mettan
„Singura democraţie din Orientul Mijlociu, cea mai morală armată din lume”, de câte ori n-am auzit aceste cuvinte din gura lingușitorilor Statului Israel și a inamicilor declarați ai antisemitismului, întotdeauna primii să atragă Shoah și sentimente bune atunci când vine vorba de legitimarea ocupației ilegale a teritoriilor, bombardarea fără discernământ a civililor, asasinarea oficialilor străini comise de autoritățile israeliene.
Am ştiut-o fără să o recunoaştem, am simţit-o, aceste expresii sunau din ce în ce mai fals. Începând cu 8 octombrie 2023, nu mai este posibil să faceți greșeli. Aceste mantre nu înseamnă nimic și sunt propagandă pură, deoarece guvernul din Tel Aviv a decis să răspundă la atacul sângeros al Hamas într-un mod disproporționat, încălcând Dreptul Internațional și multiplicând crimele de război.
Multă vreme, totul i-a fost iertat Israelului, din cauza monstruoasei crime a Holocaustului, a dreptului la autoapărare, a luptei împotriva antisemitismului, simpatiei pentru micul David împotriva marilor Goliați arabi. Epurarea etnică din 1948, anexarea ilegală a Înălțimilor Golan, ocuparea Cisiordaniei, lagărul de concentrare în aer liber din Gaza, Zidul ruşinii care separă Israelul de ceea ce ar fi trebuit să fie un stat palestinian, apartheidul palestinienilor din Cisiordania, masacrele de la Sabra şi Chatila, invaziile Libanului, asasinările ţintite ale oponenţilor arabi şi generalilor iranieni, bombardarea Siriei, toate acestea au fost şterse, uitate, iar pagubele colaterale justificate de dreptul de a exista cu orice preț.
La începutul acestei săptămâni, comemorarea masacrelor comise de Hamas la 7 octombrie 2023 a fost din nou o oportunitate de a albi Israelul în mass-media și în rândul liderilor occidentali. A fost fascinant să văd cum, în miile de interviuri, dezbateri și rapoarte dedicate evenimentului, experții au vorbit despre orice și de toate, în afară de spolieri, abuzuri, evacuări, torturi, crime comise împotriva a sute de mii de palestinieni, pretinzând că toate acestea nu s-au întâmplat niciodată şi că răzbunarea Hamasului a căzut din cer ca un fulger asupra sărmanelor fecioare nevinovate în fața oricărui reproş.
În Europa și SUA, nimeni nu vrea să-și amintească faptul că atacul din 7 octombrie a fost un răspuns la provocările repetate ale fanaticilor evrei religioși împotriva moscheii Al-Aqsa, al treilea loc sfânt al Islamului, şi că operaţiunea Hamas a fost tocmai o răzbunarea împotriva acestui afront. Că Israelul a luat numele oficial al “Statul-națiune al Evreilor” în 2018 și, prin urmare, nu are dreptul să-i învețe pe Islamiști despre extremismul religios. Presupusele decapitări ale copiilor și femeilor din 7 octombrie 2023 nu au fost altceva decât invenții de propagandă ale celor mai extremiste organizații evreiești de coloniști.
Dar această orbire și aceste negări devin din ce în ce mai insuportabile, insuportabile chiar și pentru cei care fac efortul de a se informa. Excesele comise timp de 12 luni în represiunea oarbă a civililor palestinieni, cu imagini sângeroase și distrugeri vizibile în ciuda cenzurii, au făcut imposibil pentru noi să mai acceptăm această viziune parţială şi trunchiată a lucrurilor. În ochii majorității mondiale, în toate cazurile, mitul “oazei libertății înconjurat de forțele tiraniei și fanatismului” s-a prăbușit. La ONU, Israelul, care s-a bucurat de un sprijin larg până anul trecut, și-a văzut și ultimii susținători evaporându-se pe măsură ce voturile erau declarate. Chiar și Insulele Marshall și Malawi, întotdeauna gata să se alinieze cu foștii lor maeștri americani și britanici, și-au schimbat părțile. Când a fost votată ultima rezoluție, Washingtonul a fost singur cu Tel Aviv-ul. Acest lucru ar trebui să ridice semne de întrebare.
Spun acest lucru cu regret pentru prietenii mei israelieni. Încă mai am o amintire vie a ultimei mele vizite la Ierusalim pentru o cină în onoarea lui Carl Bernstein, unul dintre cei doi eroi care, la acea vreme, îndrăzniseră să expună scandalul Watergate și a inspirat generații de jurnaliști. În timpul acestei vizite, am avut, de asemenea, norocul să fiu invitat la cel mai frumos și intens Șabbat pe care l-am trăit vreodată pe terasele Orașului Vechi, cu fața la Zidul Plângerii și la Esplanada moscheilor. Participau tineri soldați în uniformă, cu mitraliere pe umăr. Soldați care acum trebuie să se obișnuiască cu o armată care comite crime de război.
Astăzi, nu mai este posibil să ignorăm amploarea atrocităților și a distrugerilor comise împotriva oamenilor nevinovați, a civililor și a copiilor. Cum putem să plângem cei 815 civili masacraţi de Hamas pe 7 octombrie 2023 şi să rămânem indiferenţi faţă de cei 17.000 de copii palestinieni ucişi într-un an de bombele israeliene?
Această întrebare simplă este suficientă pentru a face Israelul indefensibil din punct de vedere moral. Acum, legea, adevărul şi dreptatea au schimbat părţile.
Sioniștii cel mai puțin obtuzi încep să se îngrijoreze de această inversare a percepțiilor. Guvernele israeliene recente au slăbit statul. În loc să investească în știință, educație și coeziune internă, au risipit resursele prin construirea de așezări și angajarea în provocări inutile. Asta a slăbit instituțiile, a divizat societatea, a subminat armata și a erodat legitimitatea internațională a sionismului, spune jurnalistul Ari Shavit în ultima ediție a publicației Foreign Affairs.
În primele sale zile, regimul de apartheid din Africa de Sud s-a prezentat, de asemenea, ca un model de democrație în fața barbariei, bazându-se pe sprijinul occidental. El a menținut cu succes această paradigmă timp de decenii, până când insuportabilul a izbucnit în cele din urmă în fața lumii și indignarea a forțat puterea albă să cedeze. Discriminarea neagră în SUA a urmat un proces similar și a fost nevoie de Rosa Parks și Martin Luther King pentru a cristaliza schimbarea.
În cazul Israelului, suntem încă departe de acel moment de schimbare. Dar acum majoritatea mondială, indignată, și-a schimbat partea şi nu va uita atrocitățile. Mai devreme sau mai târziu, această nouă realitate va veni în prim plan.
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
