Din biografia Revizorului tranzacțional
Foarte-foarte lung: două lucruri – și mult mai multe colateral – din cariera noului ambasador al Statelor Unite în România, Darryl Nirenberg. Personaj cu trecut profesional, politic și chiar personal realmente interesant (nu despre toți ambasadorii americani care s-au succedat la București se poate spune asta).
Unul din ele – conjunctural și mai degrabă amuzant din perspectiva zilei de azi, dar cu mult substrat politic serios la vremea lui, foarte mulți bani în joc și învățăminte istorice pentru prezent, apropo de relațiile SUA-Rusia.
Celălalt – peren, fundamental, mai ales în privința a ce putem aștepta de la politica externă în Orientul Mijlociu.
Dar ambele relevante istoric în România, ţară în care, prin tradiţie post-comunistă, ambasada SUA este privită ca făcând parte de facto din puterea executivă locală. Iar un nou ambasador, ca de altfel orice emisar de la Washington – republican, democrat (remember Victoria Nuland), tehnocrat, nu contează, până și nenea ăsta cu tapet urieșesc cu Trump în sufragerie – https://shorturl.at/RVajr, este aşteptat de fiecare dată precum Revizorul lui Gogol.
Acum e și mai și, de când cu ″marea resetare″ (mă rog) și cu obsesia multora de prin România de a se poza cu Trump: unii vor ștampilă de confirmare și legitimare a existenței, alții – absolvire de păcatul ″promiscuității″ cu establishment-ul Biden-Harris, alții – doar să nu fie întrebați, ca în bancul cu struțul, de ce n-au șapcă (cu MAGA) și să fie lăsați în pace. Asta în condițiile în care, acum, statul român e obligat să facă balet pe sârmă între loialităţi altă dată, cel puţin în linii mari, neconflictuale (Statele Unite vs. Uniunea Europeană/Franţa/Germania etc).
Iar din discursul lui Darryl Nirenberg de la audierea din Senat pentru confimarea sa ca ambasador SUA în România, mult-lăudat pe aici, am reținut tonul neplăcut al părții a doua a acestei fraze: ″Elementele agendei „America First” a preşedintelui Trump sunt bine cunoscute şi orice propagandă malignă va fi contracarată cu vehemenţă″ – https://shorturl.at/bDP98.
Așa că e util de testat ce s-ar califica drept ″malign″ pentru reprezentantul unei administrații ce se autoprezintă drept ″cruciată″ (din păcate ultraselectivă) a libertății de exprimare și de văzut totodată în ce universuri s-a format și a activat noul ambasador.
Deci, pe (cum se spune) ″date deschise″:
1. pe vremuri, Darryl Nirenberg a fost la un moment dat (pe la începutul carierei, când lucra la Patton Boggs LLP) lobbyst și pentru fondurile de investiții ale lui George Soros, care au cerut ajutorul Washingtonului pentru a nu lua o țeapă masivă de la câțiva dintre oligarhii petrolieri ai Rusiei ″tânărului″ Vladimir Putin (la sfârșitul erei Boris Elțîn), în Estul Sălbatic al post-privatizărilor strategice de după căderea URSS.
2. timp de peste un sfert de secol, neîntrerupt, până a devenit ambasador în România, Nirenberg a lucrat (la ambele firme de lobby la care a activat în cursul carierei) și pentru conglomeratul de business-uri al celui mai mare finanțator electoral al lui Donald Trump, totodată printre cei mai importanți oponenți ai acordului nuclear cu Iranul din 2013-2015, denunțat de Trump în 2018.
Dacă vă plictisiți de speța rusească cu Soros, dați mai jos să găsiți treburi despre:
– tatăl democrat (avocat și politician local) și socrul republican (senator federal și fost agent al intelligence-ului militar) ai noului ambasador SUA la București;
– cum a decăzut regiunea în care a crescut Darryl Nirenberg (Catskills – ″The Borscht Belt″, pe care poate o știți prezentată în plină glorie – romantizată – în serialul ″The Marvelous Mrs. Maisel″, dar și, cu decenii înainte, în celebrul ″Dirty Dancing″);
– un război politic între cazinourile clasice și gambling-ul online;
– mentorul său din tinerețe: cum și-a schimbat acesta la 180 de grade o poziție politică ce părea să-l definească, cum a pus un ambasador SUA în România pe vremea lui Ceaușescu, cum s-a interesat după Revoluție de soarta unei ziariste românce persecutate și cum a sprijinit extinderea NATO spre Est;
– politicienii cărora Nirenberg le-a făcut donații electorale;
– o listă destul de lungă de clienți de lobby.
În cazul Soros, e de amintit că industria petrolieră a Rusiei (principala sursă de venituri bugetare a Kremlinului), care astăzi este, cel puţin deocamdată, drastic sancţionată de SUA, a fost reabilitată post-sovietic, în anii ’90 şi în prima parte a anilor 2000, cu bani, garanţii (de stat), tehnologie şi know-how de la americani, prin deal-uri lucrative pentru ambele părţi. Asta, pe lângă zăcămintele uriașe de țiței și gaze din Rusia, a făcut companiile petroliere rusești foarte atractive pentru investitorii occidentali, care au început să cumpere acțiuni la ele.
În acest context a apărut ceea ce îmi pare a fi unul dintre contractele cu cea mai mare încărcătură geostrategică şi diplomatică din întreaga carieră de 30 de ani ca lobbyst a lui Darryl Nirenberg (Foto 1 și 18).
• Explozii şi sancţiuni, unde au lucrat şi încasat americanii
Relativ de curând, în decembrie 2025, Ucraina a anunţat că a lovit cu drone, pentru a 9-a oară la rând în decursul anului trecut, rafinăria petrolieră Ryazan din apropierea Moscovei, una dintre cele mai mari din Federaţia Rusă. Un atac anterior al ucrainenilor, din noiembrie, dusese chiar la întreruperea temporară a operaţiunilor de procesare de ţiţei ale rafinăriei.
Proprietarul acesteia este gigantul de stat Rosneft, care operează şi zăcământul petrolier Samotlor din Siberia, cel mai mare din Rusia şi al şaselea cel mai mare din lume. Rosneft e sancționată dur de SUA, precum ″fratele″ (mai mult sau mai puțin) privat Lukoil.
Nu e exclus ca toată treaba asta să le fi indus o oarecare tristeţe nostalgică – firească – unor veterani ai ingineriei şi serviciilor petroliere americane, care au lucrat la retehnologizarea acesteia în urmă cu peste 20 de ani. Ba chiar şi unor finanţişti, investitori, lobbyşti, diplomaţi şi politicieni din SUA.
Asta pentru că, la începutul lunii aprilie a anului 2000, la doar câteva zile după ce Vladimir Putin câştigase alegerile prezidenţiale din postura de preşedinte interimar, după demisia de Revelion a lui Boris Elţîn din 1999, Administraţia Bill Clinton a aprobat acordarea de către banca americană de stat Export-Import Bank (ExIm US) a unor garanţii în valoare cumulată de aproape jumătate de miliard de dolari pentru credite de export destinate modernizării rafinăriei Ryazan (197,6 milioane dolari), precum şi reabilitării şi redezvoltării zăcământului petrolier Samotlor (292 milioane dolari), de către firme americane – https://shorturl.at/V9lqA.
Ca idee, 500 milioane dolari din anul 2000 înseamnă cam 940 milioane dolari astăzi.
Debitorul era compania petrolieră rusă Tyumen Oil, predecesoarea TNK-BP, preluată după aceea în 2013 de Rosneft, la care cel mai mare acţionar este statul rus. Tyumen Oil era controlată în 2000 de Alfa Group a lui Mihail Fridman (aflat astăzi pe ″listele negre″ cu persoane fizice şi entităţi juridice sancţionate ale UE şi Marii Britanii), Anatoli Potik, German Khan şi Alexei Kuzmihov.
Creditele garantate de statul american erau acordate de banca germană Commerzbank AG şi de cea elveţiană ABB Export Bank din grupul industrial omonim şi aveau ca destinaţie plata echipamentelor şi serviciilor furnizate ruşilor de corporaţii americane precum Halliburton (condusă atunci ca CEO de viitorul vicepreşedinte SUA din Administraţia Bush Jr., Dick Cheney, decedat nu demult), Lummus Global (divizie din SUA a concernului multinaţional ABB), Criterion Catalyst, DI Compressor Group şi alte peste 20.
Garanţiile americane acordate atunci de ExIm US celor de la Tyumen Oil au făcut parte dintr-un program amplu al SUA de sprijinire a retehnologizării industriei petroliere a Rusiei post-sovietice, intitulat Oil and Gas Framework Agreement (OGFA), înfiinţat în 1993 şi prin care, până în anul 2000, fuseseră finanţate exporturi americane de peste 1 miliard de dolari.
• Faliment rusesc dubios
Aprobarea garanţiilor de către Washington în cazul Tyumen Oil s-a făcut însă doar după un scandal de proporții, cu acuzaţii de fraudă, stins până la urmă amiabil şi cu contribuţia lui Darryl Nirenberg, acum ambasador SUA în România.
La jumătatea anilor ’90, imensul câmp petrolier siberian Samotlor era împărţit în mod egal de 2 companii din Rusia: Tyumen Oil şi Chernogorneft, aceasta din urmă beneficiară şi ea de garanţii americane de stat prin ExIm US, totodată subsidiară a unei alte entităţi petroliere ruseşti, Sidanco.
La aceasta din urmă, Sidanco, al şaselea cel mai mare petrolist rus în acel moment, deţineau participaţii semnificative şi mai mulţi investitori occidentali, printre care fonduri de investiţii controlate de George Soros, prin firma de asset management Soros Private Equity Partners. Acţionar majoritar indirect al Sidanco era magnatul rus Vladimir Potanin.
În luna decembrie a anului 1998, Chernogorneft a intrat în faliment, în condiţii suspecte. Iar în mai 1999, lichidator judiciar a fost numit Vasili Bikin, ″întâmplător″ chiar preşedintele Consiliului de Administraţie al Tyumen Oil, care nu făcuse un secret din faptul că dorea să dobândească controlul şi asupra celeilalte jumătăţi din zăcământul Samotlor, aflată în posesia Chernogorneft. Tyumen Oil estima că asta i-ar reduce costurile de producţie cu până la 20%.
În septembrie 1999, în pofida protestelor occidentale, creditorii majoritari, toţi ruşi, aprobă un plan de lichidare a Chernogorneft care prevedea vânzarea activelor companiei la un preţ minim de numai 104 milioane dolari, rezultat al unei drastice subevaluări.
În noiembrie 1999, deşi investitorii vestici, printre care se număra şi Soros, obţinuseră la un tribunal american suspendarea lichidării, Tyumen Oil cumpără activele Chernogorneft cu 175 milioane dolari, deşi acestea fuseseră estimate la circa 1,2 miliarde dolari. La acel moment, cei de la Tyumen aşteptau deja de luni bune ca Washingtonul să le aprobe garanţii de stat pentru credite de retehnologizare cu firme americane prin ExIm US, convenite de principiu mai înainte.
• Garanţii de stat SUA, după victoria lui Putin în alegeri
Rămas cu o participaţie grav depreciată la Sidanco, după vânzarea deţinerii de 50% la Samotlor din patrimoniul subsidiarei Chernogorneft, și refuzând să ia țeapă, Soros Private Equity Partners semnează tot în noiembrie 1999 un contract de lobby cu prestigioasa şi costisitoarea (potrivit presei vremii – https://shorturl.at/bpctf) firmă de profil Patton Boggs LLP. Unicul obiectiv al contractului: blocarea aprobării de către Administraţia Clinton a garanţiilor de jumătate de miliard de dolari ale băncii de stat ExIm US pentru ruşii de la Tyumen Oil.
Echipa Patton Boggs activată pentru contractul cu clientul Soros l-a inclus şi pe actualul nou ambasador al Statelor Unite în România, Darryl Nirenberg (foto 2 și 3), care la acel moment avea 40 de ani şi lucra de 4 ani și ceva la firma de lobby.
Din echipă au mai făcut parte, printre alţii, partenerul fondator Thomas Hale Boggs Jr. (fiul lui Thomas Hale Boggs Sr., fost lider democrat în Congres și membru al Comisiei Warren de anchetare a asasinării lui JFK), fostul congressman democrat Gregory Laughlin, Thomas P. O’Donnell, fost consilier economic al preşedintelui Bill Clinton, şi John Deschauer, director legislativ pentru relaţia cu Senatul la Pentagon.
În baza contractului cu durată de câteva luni cu Soros Private Equity Partners, în valoare totală de peste 500.000 dolari, echipa Patton Boggs intră în contact cu Congresul, Departamentul de Stat, Trezoreria, Departamentul pentru Comerţ, Consiliile Naţionale Economic şi de Securitate, precum şi ExIm US – https://shorturl.at/73g6f, https://shorturl.at/zu666, https://shorturl.at/yNpjc.
Presiunea exercitată în acest fel la multiple instituţii din Washington, de Soros și alți acționari vestici ai Sidanco (https://shorturl.at/JgrzL), dă repede roade. Astfel, în decembrie 1999, se întâmplă mai multe lucruri:
– secretarul de stat al SUA, Madeleine Albright, anunţă blocarea garanţiilor ExIm US pentru Tyumen Oil, acuzând direct că investitorii vestici au fost prejudiciaţi prin vânzarea mult subevaluată a activelor Chernogorneft;
– Vladimir Putin, încă premier al Federaţiei Ruse (numit în august 1999 de Elţîn), declară într-un interviu acordat publicaţiei ruse Vedemosti că guvernul de la Moscova investighează acuzaţiile de fraudă din speţa Chernogorneft, dar şi că litigiul ar putea fi stins pe cale amiabilă;
– Tyumen Oil invită fondurile lui Soros, BP şi pe ceilalţi acţionari occidentali ai Sidanco să formeze împreună un consorţiu care să exploateze în comun zăcământul Samotlor.
Pe la începutul anului 2000, întreg scandalul este într-adevăr rezolvat pe cale amiabilă, inclusiv după o vizită la Moscova şi o întâlnire de aproape 3 ore cu preşedintele interimar Vladimir Putin, a secretarului de stat Madeleine Albright, în februarie (întâlnire la care s-au discutat, evident, și multe altele).
Principala tranzacţie din cadrul unei înţelegeri mai complexe: Tyumen Oil returnează 50% din Samotlor către Chernogorneft, iar în schimb, acţionarii Tyumen primesc o participaţie de 25% plus 1 acţiune la Sidanco. Deal-ul a fost baza înfiinţării ulterioare, în 2003, a TNK-BP, atunci al treilea producător de petrol al Rusiei şi aflat în top 10 mondial, preluat în 2013 de Rosneft, care astăzi se află sub sancţiunile Administraţiei Trump.
Settlement-ul din debutul mileniului a permis Administraţiei Clinton să deblocheze garanţiile de stat ExIm US de jumătate de miliard de dolari pentru creditele Tyumen Oil destinate plăţii contractorilor americani de retehnologizare, în aprilie 2000, ceea ce face ca toată lumea să fie fericită: oligarhii ruși – că au ieșit pe plus, iar occidentalii, cu tot cu Soros – că nu și-au luat-o mult mai rău, plus că și-au păstrat accesul la petrolul rusesc, în condiții devenite nelitigioase.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, James Foley, a dat asigurări atunci (https://shorturl.at/dtMc0) că e doar o coincidenţă faptul că OK-ul a venit la doar câteva zile după victoria lui Vladimir Putin în alegerile prezidenţiale ruseşti.
Albright însăși a avut grijă să infirme public de dinainte (https://tinyurl.com/5ywtebh8) percepţia că Washingtonul l-ar sprijini pe Putin la alegeri, inclusiv prin declaraţii laudative şi prin temperarea criticilor faţă de corupţia regimului, de violenţele războiului din Cecenia şi de alte încălcări ale drepturilor omului.
• Cum se aude ″Soros″ azi vs. cum se auzea acum 25-30 de ani
În altă speță, un pic mai veche, George Soros chiar a luat țeapă în Rusia, la privatizarea unei companii de stat. S-a plâns de asta (și de Rusia în general) cu lux de amănunte, chiar în aprilie 2000, într-un foaaarte lung editorial (un fragment în foto 4 și 5, textul complet aici: https://shorturl.at/a5srT).
De altfel, anul 2000 a fost unul foarte prost pentru investitorul George Soros, care l-a pierdut atunci și pe șeful său de strategie Stanley Druckenmiller – https://shorturl.at/qq46X. Acesta îi era alături din 1988, cei doi fiind ″complici″ și la prăbușirea lirei sterline din Miercurea Neagră a anului 1992.
Cei de la Patton Boggs (însă fără Darryl Nirenberg în echipă) au mai lucrat pentru fondurile lui Soros în 2002-2003 (https://shorturl.at/O5b41), făcând ″advocacy″ pe lângă Administrația de la Washington în legătură cu ″planul guvernului Rusiei de a-și reorganiza industria comunicațiilor″ (https://shorturl.at/OmCrR).
În anul 2000, Donald Trump era doar un ″magnat newyorkez pitoresc şi controversat″ și tocmai renunţase oficial la prima sa tentativă de a ajunge lider la Casa Albă, în calitate de candidat la preşedinţie din partea Partidului Reformei, înfiinţat de Ross Perot. Trump dădea atunci o vagă senzație de centrism (foto 6, https://shorturl.at/s8m3w) și una accentuată de neseriozitate.
„Peste niște ani, poate mă voi gândi să candidez din nou”, a spus el.
Pe vremea aia, cuvântul ″Soros″ suna cu totul altfel decât în ziua de azi (Foto 0, https://shorturl.at/cPicA), și pentru fani, și pentru dușmani. Și unii, și alții erau mult mai puțini, preocuparea ″extracuriculară″ de căpătâi a magnatului era modelarea social-culturală a post-comunismului din estul Europei, criticii lui Soros erau preponderent de stânga – Foto 24, https://shorturl.at/dAK7z, iar teoriile conspirației – care nu au făcut decât să-i fortifice și amplifice brandul – abia începeau să apară, prima dată în Ungaria (Foto 23, https://shorturl.at/XfTee).
Oricum, profund amuzant cum se aude propoziția ″a lucrat pentru Soros″ în ″sound system-ul″ MAGA azi, în martie 2026 (https://tinyurl.com/55j2aj8b).
La fel de amuzant, dacă n-ar fi tragic, e că, în ciclul electoral 2003-2004, după ce susținuse în precedentul bombardarea Iugoslaviei, Soros a luptat contra ″neoconilor″ warmongers ai lui Bush Jr., cum a părut că luptă și Trump în toate cele 3 campanii ale sale, până a descoperit deliciile militarismului; pe urmă, din 2008, Soros n-a mai avut vreo problemă cu politica externă și militară intervenționistă la fel de dezastruoasă a lui Obama din Orientul Mijlociu.
• Republican cu tată democrat
Revenind la Darryl Nirenberg:
S-a născut în 1959 și a crescut în satul (cu circa 5.000 de locuitori, https://shorturl.at/CVeu3) Ellenville, asociat orașului Wawarsing (cam 11.000 de locuitori) din comitatul Ulster al statului New York (foto 15 și 16).
Noul ambasador SUA la București a dezvoltat în timp o orientare politică republicană, cu toate că tatăl său, Alex J. Nirenberg (decedat în 2011, la 82 de ani – https://shorturl.at/BcWQk, https://shorturl.at/D8xvA, https://shorturl.at/Pxutk), a fost democrat.
Deși regiunea era relativ dominată de republicani, cel puțin în acea perioadă, cel mai mare eveniment politic din istoria comunității Ellenville a fost vizita din august 1966 a președintelui democrat Lyndon B. Johnson, alături de senatorul Robert F. Kennedy (din același partid), dedicată inaugurării unui spital local (min. 14:53 – 16:06, aici – https://shorturl.at/xhxfF). Cu această ocazie – https://shorturl.at/l8qbt, Johnson a vorbit despre proaspăt adoptatul program social de sănătate Medicare – https://shorturl.at/JNNJ9 – parte a inițiativei mai largi Great Society (https://shorturl.at/jyB6g) a președintelui.
Veteran al războiului din Coreea, de profesie avocat, Nirenberg Sr. a deținut mai multe funcții publice locale ca reprezentant al Partidului Democrat, printre care cele de judecător (poziție aleasă în SUA) și de membru în Consiliul Legislativ al comitatului Ulster.
Totodată, Alex J. Nirenberg a încercat, fără succes, să devină membru al Senatului statului New York, din partea Partidului Democrat.
Această ambiție a dus și la un mini-scandal, reflectat în presa locală (foto 17). În 1974, când era jurist și avocat al primăriei din Ellenville (iar fiul său Darryl avea 15 ani), Alex J. Nirenberg l-a acuzat pe șeful filialei Partidului Democrat din Wavarsing, Jere Turkfeld, că i-ar fi cerut mită 1.000 de dolari pentru a-și păstra postul din administrația locală.
În replică, Turkfeld a susținut că suma cerută reprezenta de fapt cotizație legală pentru partid, menită să mai reducă din datoriile filialei rămase neplătite după cea mai recentă campanie electorală. Nirenberg Sr. a fost acuzat la rândul său, de predecesorul său republican la primărie, Albert I. Lonstein, că nu face decât să caute publicitate pentru campania sa proprie având ca țintă Senatul statal. Se punea și problema legalității numirii în post a lui Alex J. Nirenberg.
Anterior, în 1970, când a candidat tot din partea democraților pentru postul de procuror districtual al comitatului Ulster, Alex J. Nirenberg a contestat în justiție candidatura unui adversar (https://shorturl.at/kpFWY), de la Partidul Conservator din statul New York (https://shorturl.at/eUDwV). În fața instanței, tatăl noului ambasador SUA în România s-a autoreprezentat ca avocat.
Ca republican cu tată democrat, Darryl Nirenberg face parte din minoritatea americanilor cu afiliere politică diferită de cea a părinților lor. Circa 62% din copiii cu părinți democrați ajung și ei democrați, procent mai mare decât al celor cu părinți republicani care devin tot republicani (57%) – https://shorturl.at/NAp7z. În același timp, ″când părinții sunt foarte activi politic, copiii lor fie vor adopta cu entuziasm aceleași valori, fie vor ajunge să aibă opinii opuse puternice″ – https://shorturl.at/wxlH9.
″Am crescut într-un orășel pitoresc de la poalele Munților Catskill din nordul statului New York. Tatăl meu a suferit un atac de cord când eram adolescent. A supraviețuit, dar am fost nevoit să îmi asigur singur banii pentru educație și pentru multe dintre cheltuielile neesențiale.
Așa că am început să distribui ziare, să tund gazon vara și să deszăpezesc trotuare iarna. Am lucrat la un chioșc, la un magazin alimentar și la liceul nostru local, am debarasat mese la o stațiune din Catskills. În timpul facultății, am început o afacere de vânzare de dulciuri, iar timp de un semestru, aici, în Washington DC, am fost ospătar la Key Bridge Marriott.
Mentorul meu din liceu m-a ajutat să intru la Colgate University, pe care o absolvise la rândul său″, a povestit Darryl Nirenberg când a fost audiat în Senat pentru postul de ambasador în România.
• Ce nu s-a văzut în ″The Marvelous Mrs. Maisel″ și nici în ″Dirty Dancing″
Copilăria și adolescența lui Darryl Nirenberg s-au suprapus cu începutul procesului de decădere economică și prefacere demografică al regiunii din statul New York, a munților Catskill, din care face parte și satul său natal Ellenville (https://shorturl.at/2vYlk, foto 25) – supranumită ″The Borscht Belt″ (https://shorturl.at/0bk9Q) și situată cam la 140 de kilometri de New York City.
De la începutul secolului XX, mulți evrei au început să deschidă hoteluri și resorturi în zonă, oferind o alternativă celor care se confruntau cu rasismul și discriminarea în alte destinații turistice din SUA. Asta a făcut ca, timp de aproape jumătate de secol (1920 – jumătatea anilor ’60), munții Catskill să fie una dintre destinațiile de vacanță de top ale Americii, inclusiv pe partea de divertisment, regiunea fiind considerată ″leagănul″ stand-up comedy din Statele Unite (https://tinyurl.com/mrawenbu).
Mediul cultural-politic în stațiuni era divers și includea și o puternică componentă liberală (în sens american), progresistă (https://shorturl.at/BmwBO, https://shorturl.at/8BS6X), chiar radicală pe alocuri (https://shorturl.at/veNgY), în contrast cu ethos-ul mai degrabă conservator din rândul locuitorilor permanenți.
În martie 1968, cu 10 zile înainte de a fi asasinat, Martin Luther King a ținut un discurs în Catskills, la o conferință rabinică organizată la Concord Resort Hotel din Kiamesha Lake – (https://shorturl.at/IcLCU). În 1969, istoricul festival hippie Woodstock s-a ținut în Catskills, la Bethel, la mai puțin de 50 de kilometri de Ellenville – https://shorturl.at/JoOvd, https://shorturl.at/VheNB – la ferma unui republican conservator susținător al războiului din Vietnam (sic!) – https://shorturl.at/Jclyk.
″Antisemitismul care a izbucnit la nivel național în anii 1920 a fost impulsul care a contribuit la crearea a peste 500 de stațiuni, 50.000 de bungalouri și 1.000 de case de oaspeți. Timp de peste 45 de ani, Borscht Belt a creat un sentiment de apartenență și comunitate pentru evrei, într-o lume în care se confruntaseră cu atât de multe prejudecăți″, relata în 2023 Marisa Scheinfeld, fondatoare și directoare a Borscht Belt Historical Marker Project.
Atmosfera dintr-un astfel de resort este prezentată romantizat (https://shorturl.at/xRKr4) în serialul ″The Marvelous Mrs. Maisel″ (2017-2023, https://shorturl.at/Ud7Uc). Cu 30 de ani înainte fusese asociată cu filmul ″Dirty Dancing″ (1987, https://tinyurl.com/4ws2hpwc).
Ce nu s-a văzut nici în serial, nici în film, este decăderea regiunii – https://shorturl.at/1zBZR
″Declinul Borscht Belt a început în jurul anului 1965 și s-a accelerat între anii 1970 și 1990, când hotelurile rămase și-au închis porțile (…). Au fost mai multe cauze: creșterea și proliferarea suburbiilor, ieftinirea biletelor de avion, avântul croazierelor și schimbările generaționale. Plus evenimentele din anii 1960, un deceniu marcat de mișcările pentru drepturi civile, eliberarea femeilor și drepturile homosexualilor, precum și de războiul din Vietnam.
Multe idei împământenite s-au schimbat în această perioadă. Evreii și alte minorități, care se confruntaseră cu multe uși închise în America, au început să le vadă deschise. De asemenea, Catskills nu a putut ține pasul cu vremurile în schimbare: mâncarea, facilitățile și divertismentul au rămas aceleași, făcând locul mai puțin atractiv pentru generațiile mai tinere. Toate combinate au creat o „furtună perfectă” de factori, care au făcut ca Borscht Belt să fie mai puțin atrăgătoare″, spunea Marisa Scheinfeld.
În Ellenville se află și muzeul (https://shorturl.at/L3h7E) dedicat ″epocii de aur″ a Borscht Belt. Acesta a fost deschis în 2023, proiectul fiind impulsionat și de succesul serialului.
″Cred că, timp de mulți, mulți ani, a existat acest sentiment de tristețe, de pierdere, asociat cu epoca Borscht Belt, iar acum cred că asistăm la o reînnoire a prețuirii și interesului pentru această perioadă. Da, sunt stimulate și de „The Marvelous Mrs. Maisel”, dar a existat și această preocupare în creștere pentru designul și cultura modernă de la mijlocul secolului (trecut – n.r.)″, a spus Andrew Jacobs, co-președinte al board-ului instituției (https://shorturl.at/f7RZu).
• ″Am cunoscut prejudecățile și am susținut întotdeauna drepturile civile″
Când l-a nominalizat, în mai anul trecut, Donald Trump a spus că noul ambasador SUA la Bucureşti are ″40 de ani de experienţă în politica externă″ (https://tinyurl.com/mh39evbp), ceea ce poate fi acceptat, pe premisa ″tranzacţionalistă″ – deloc lipsită de pertinenţă – că lobby-ul e şi el o subramură a diplomaţiei.
Până să ajungă lobbyst, imediat după studiile inițiale de Drept de la Colgate University (absolvite cu magna cum laudae), în 1981, Darryl Nirenberg s-a angajat în staff-ul senatorului Samuel Ichiye Hayakawa – https://shorturl.at/rjlmG, un fost democrat ″migrat″ la republicani în 1973, iar după retragerea acestuia din Congres a trecut în cel al Comisiei pentru Agricultură a Senatului (1983-1987). Asta după ce, la Colgate, potrivit propriilor declarații, își descoperise ″pasiunea pentru politică externă″ şi participase la un program de studii în relaţii internaţionale coordonat de un fost director de planificare de politici de la Departamentul de Stat.
Între 1982 şi 1987, în timp ce şi lucra la Senat, Darryl Nirenberg a studiat la seral la George Washington University Law School, absolvind cu titlul de doctor în drept. Imediat după, s-a transferat cu jobul la Comisia de Politică Externă a Senatului (1987-1992), ca jurist şi consilier al minorităţii republicane, devenind ulterior şi director adjunct al staff-ului Comisiei.
În perioada 1992-1995, Darryl Nirenberg a fost şef de staff şi director legislativ pentru senatorul republican ultraconservator Jesse Helms, om politic nu doar profund anticomunist – (https://tinyurl.com/3ta8u3u5, https://shorturl.at/2CMRW), ci şi cu dese luări de poziţie, declaraţii şi iniţiative rasiste (inclusiv segregaţioniste) – https://shorturl.at/NEWq3.
Helms a condus anterior Comisia pentru Agricultură din Senat, în 1981-1987, astfel că Darryl Nirenberg l-a ″prins″ și în această postură, lucrând deci cu el, cu totul, timp de circa 12 ani consecutiv (1983-1995).
După mulţi ani, într-un interviu acordat în 2021 din postura de candidat republican (foto 7) la alegerile pentru Consiliul Local al oraşului său de rezidenţă Alexandria, din statul Virginia, chestionat fiind în această privință, Nirenberg a declarat:
″Întrucât am cunoscut şi am experimentat eu însumi prejudecăţile (rasiale – n.r.), crescând ca evreu în zona rurală a New York-ului, am susţinut întotdeauna drepturile civile şi cred că fiecare are dreptul să se căsătorească cu cine doreşte, indiferent de gen. (…) În loc să vorbesc despre (…) un senator decedat de mult timp (în 2008 – n.r.), pentru care am lucrat acum mai bine de un sfert de secol, aş prefera să mă concentrez asupra mizei acestor alegeri şi asupra modului în care putem lucra împreună pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii tuturor celor care locuiesc în oraşul nostru″ (https://shorturl.at/zEvNX).
• Unii zic că Helms a fost un soi de Trump avant la lettre
″Helms, un fost democrat, a câştigat cinci campanii senatoriale jucate la limită nu pentru că s-a impus în zonele dominate de republicani, ci pentru că a performat puternic printre democraţii conservatori, cunoscuţi sub numele de ″Jessecraţi″. Atractivitatea lui Helms în rândul muncitorilor albi, ceva neobişnuit pentru republicanii mai ″aristocraţi″ din anii 1970 (când Helms a câştigat primele sale două alegeri pentru Senat), i-a prefigurat pe democraţii reaganieni din anii 1980, precum şi nucleul de susţinători ai lui Trump de astăzi. Helms a construit o coaliţie de conservatori religioşi, oameni de afaceri, bărbaţi albi şi locuitori ai oraşelor mici şi ai zonelor rurale. El a construit coaliţia Trump înaintea lui Trump. (…)
La fel ca Helms, Trump şi-a dat seama că există un bloc de alegători furios pe ambele partide. Jurnalistul şi istoricul Garry Wills a scris odată „că resentimentul este una dintre marile abilităţi (ale Sudului)”.
În măsura în care lucrurile stau aşa, Trump a extins resentimentul la întreaga națiune. Esenţa populismului furios este de a candida împotriva a ceva, chiar când eşti favorit, cum a fost Helms de 4 ori şi cum este Trump acum, chiar când partidul tău deţine majoritatea. Deşi insideri, Helms şi Trump au candidat ca outsideri. (…) populistul furios, atunci când e favorit, (…) trebuie să le spună adepţilor săi că a fost nedreptăţit şi că şi ei au fost. Trebuie să-şi exacerbeze nemulţumirile, să le alimenteze pe ale lor şi să-i asigure că este vina altcuiva″, se arată într-un articol apărut în 2020 în The Charlotte Observer, despre campania electorală de atunci a lui Trump din statul Carolina de Nord (https://shorturl.at/h9Tod).
În articol e citat și un fost coleg al lui Darryl Nirenberg în staff-ul lui Helms, astăzi membru republican al Camerei Reprezentanților, David Rouzer: ″Le-am spus multor oameni încă de la început cât de mult îmi amintește Trump de Helms. Helms era un populist conservator și asta e, practic, și Trump. Helms și Trump aveau <instinct de ucigaș> și erau foarte, foarte asemănători în capacitatea lor de a-și impulsiona susținătorii. Helms ar fi apreciat felul în care Trump luptă zi de zi pentru principiile care fac măreață această țară″.
• Socrul, mentorul și Israelul
Apropo de principii, și Helms a abandonat unul care părea să-l definească, precum Trump pe acela de a nu mai implica America în războaie.
Socrul noului ambasador SUA în România, fostul senator republican și agent al intelligence-ului militar american (https://shorturl.at/v26pq) Chic Hecht (decedat în 2006, tatăl soției Lori Hecht Nirenberg – foto 21 și 22, avocată care a lucrat ca lobbystă și pentru gigantul militar Raytheon – https://shorturl.at/0bDAu), a jucat un rol important în ″convertirea″ mentorului politic al lui Darryl Nirenberg, Jesse Helms, din cel mai mare adversar în cel mai mare suporter din Congres al politicilor americane pro-Israel, cea mai dramatică schimbare de poziție din întreaga sa carieră, caracterizată altfel de o constanță cu totul atipică pentru un politician (Foto 11 și 12).
Lori Hecht Nirenberg a fost și ea în tinerețe consilier legislativ la Senat, la Comisia Juridică, precum și pentru senatorii republicani Paul Laxalt (un apropiat al președintelui Ronald Reagan), Gordon Humphrey și John Warner. ″Ne-am întâlnit în clădirea Hart (unul dintre sediile Senatului din Washington DC – n.r.)″, a povestit Nirenberg la audieri.
Până în 1984-1985, abordările lui Jesse Helms în privința Israelului au fost ostile și au inclus: punerea la îndoială a însăși legitimității creării statului evreu (1970, ca ziarist și animator radio, înainte să fie politician), opoziția la anexarea Cisiordaniei și la finanțarea de către SUA a cheltuielilor de apărare și securitate ale Israelului (1973), opoziția la interzicerea boicotării Israelului de către companiile americane (1977), pledoarii împotriva stabilirii de colonii israeliene în teritoriile arabe ocupate (1980 și după) și chiar un apel la ruperea relațiilor, după invadarea Libanului de către Israel în 1982, decisă de Tel Aviv în pofida opoziției Washingtonului.
Totul pe fondul aversiunii radicale a lui Jesse Helms față de acordarea de ajutoare financiare de către Washington statelor străine, din banii contribuabililor americani.
Helms a pivotat (https://shorturl.at/5FsK4) la 180 de grade cam din 1984 (când Darryl Nirenberg lucra deja pentru el). Atunci, sondajele au început să arate o creștere semnificativă a simpatiei pentru Israel în rândul electoratului său cheie, conservator-evanghelic, inclusiv din motive religioase (speculate și astăzi – https://shorturl.at/xEyqt), dar și ca urmare a influenței crescânde a lobby-ului AIPAC (https://shorturl.at/IPv5o) în finanțarea campaniilor electorale americane.
Astfel, în 1985, Jesse Helms a făcut o vizită privată în Israel, însoțindu-l pe colegul său din Senat, Chic Hecht, la inaugurarea unei sinagogi construite de familia acestuia la Ierusalim, în cursul căreia s-a întâlnit și cu premierul Shimon Peres, ministrul Apărării Yitzhak Rabin și ministrul de Externe Yitzhak Shamir – https://shorturl.at/CVce1.
De atunci, Helms s-a pronunțat împotriva oricărui compromis israelian în privința teritoriilor ocupate, a susținut mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, precum și încheierea de către SUA a unui acord militar cu Israelul cu angajamente de intensitatea celor prevăzute de tratatul NATO: ″Trebuie să înțelegeți că Israelul este singurul aliat de încredere pe care îl avem în această regiune″, a declarat Helms în 1985.
Asta după ce, în 1979, spusese că insistența Israelului privind menținerea controlului asupra Cisiordaniei este ceea ce ″blochează reglementarea cuprinzătoare a problemei arabo-israeliene″ și că ″trebuie discutat serios dacă SUA își permit luxul de a sprijini cuceririle teritoriale din 1967 ale Israelului″.
Povestea completă – aici (https://shorturl.at/fNyDI – foarte bună analiză, accesibilă printr-o simplă înregistrare cu e-mail) și aici (https://shorturl.at/a2lP2 – spusă chiar de Helms).
Printre cele mai importante poziționări pro-Israel ale lui Jesse Helms din perioada în care Darryl Nirenberg i-a fost şef de staff şi director legislativ la Senat, în prima parte a anilor ’90, se numără opoziția față de Acordurile Oslo, dintre Tel Aviv și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO), nucleul procesului de pace din regiune de atunci. Helms a susținut că acordurile, care prevedeau retragerea graduală a Israelului din teritoriile ocupate, subminează securitatea Israelului și a încercat să impună cele mai dure condiții finanțării de către SUA a PLO.
De asemenea, Helms l-a susținut public pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, atunci când acesta a fost criticat de Administrația Clinton pentru politica sa de extindere a coloniilor din Cisiordania – https://shorturl.at/r8g9O.
Potrivit datelor publice disponibile, cel puțin la nivelul anului 2011, ambii frați ai lui Darryl Nirenberg și familiile lor trăiau în Israel (https://shorturl.at/Pxutk).
• Invazia Noriega a lui Bush Sr., precedent al intervenţiei Maduro a lui Trump
Fostul şef al ambasadorului Nirenberg, Jesse Helms, membru de frunte al Comisiei de Politică Externă a Senatului, pe care a şi condus-o, a fost primul politician american de top care a formulat public acuzaţii de trafic masiv de droguri la adresa fostului lider al Panama, generalul Manuel Noriega, capturat în 1989 şi adus în SUA pentru a fi judecat, în urma invaziei de atunci a trupelor Statelor Unite.
Invadarea Panama şi extragerea din ţară a lui Noriega, în mandatul Administraţiei George Bush Sr., reprezintă, cel puţin într-o oarecare măsură, precedentul la scară mult mai largă al operaţiunii derulate de regimul Trump în ianuarie 2026, de intervenţie militară în Venezuela şi de răpire a lui Nicolás Maduro.
″Nu există nici o îndoială că domnul Noriega este conducătorul celei mai mari operaţiuni de trafic de droguri din emisfera vestică″, declara Jesse Helms la televizor la NBC, în iunie 1986 (https://shorturl.at/MPKwU).
Acuzaţia făcea parte dintr-o serie de argumente cu care, timp de ani de zile, Jesse Helms a fost cel mai mare oponent din Congres față de implementarea tratatelor din 1977 prin care, de la 1 ianuarie 2000, Statele Unite urmau să transfere autorităţilor panameze controlul asupra administrării Canalului Panama, subiect repus pe tapet în zilele noastre de Donald Trump.
Asta l-a determinat pe Helms să formeze o alianţă cu totul neuzuală cu senatorul democrat John Kerry, care a avut ca rezultat, în 1989, un raport oficial al Comisiei de Politică Externă a Senatului ce a stat la baza justificării deciziei de a invada Panama.
În raport se afirma că autorităţile de la Washington, în primul rând serviciile de informaţii, cu CIA în frunte, ştiau de ani de zile că Noriega coordonează traficul de droguri prin Panama, dar l-au tolerat întrucât coopera cu ele în alte chestiuni de importanţă geostrategică, în primul rând în operaţiuni derulate împotriva insurgenţelor anti-americane din America Latină, precum cea din Nicaragua – https://shorturl.at/r4wua.
• Jesse Helms și România, epoca Ceaușescu
Coincidență istorică: Darryl Nirenberg este al doilea protejat al lui Jesse Helms care ajunge ambasador al SUA în România.
Primul a fost David Funderburk (Foto 13), republican din Carolina de Nord, statul lui Helms, care a fost șef de misiune la București în perioada 1981-1985. Confirmarea lui de către Senat s-a confruntat atunci cu unele dificultăți și întârzieri, el fiind considerat a fi prea radical anticomunist pentru ce se aștepta de la el (https://shorturl.at/72BOD), într-o perioadă în care Washingtonul căuta mai degrabă o încălzire a relațiilor cu regimul Ceaușescu.
Funderburk a demisionat din postul de ambasador în România în 1985, iar în declarații apărute atunci în presă și în materiale ale Heritage Foundation a susținut că România socialistă a ″păcălit″ Statele Unite (https://shorturl.at/O5C9g), Ceaușescu reușind să facă să se creadă la Casa Albă și la Departamentul de Stat că s-a distanțat și ″autonomizat″ față de URSS, fără ca acest lucru să fie adevărat, pentru a beneficia de avantaje în relațiile comerciale cu SUA.
Bun vorbitor de limbă română, după ce studiase și în România, printr-un program Fulbright, omul lui Helms le-a explicat jurnaliștilor de la Washington Post ce înseamnă cuvântul românesc ″șmecher″ (″someone who is sneaky, crafty, a wheeler-dealer″). Un oficial român de atunci rămas anonim i-a răspuns, în același ziar, că funcția de ambasador (și meseria de diplomat în general) e ″o pălărie prea mare pentru el″.
La acel moment, în Senatul SUA se dezbătea dacă să fie menținută sau nu clauza națiunii celei mai favorizate pentru România, pe care Ceaușescu însuși a denunțat-o ulterior, în 1988. Tot în 1985, Jesse Helms a introdus în Senat un proiect de lege de eliminare a clauzei pentru România, care însă a rămas neadoptat, ″murind″ în Subcomisia pentru Comerț Internațional (https://shorturl.at/PwwEg).
La o dezbatere de la Senat din 1986 pe aceeași temă, Jesse Helms a susținut inclusiv că România lui Ceaușescu a reciclat Biblii în hârtie igienică (Foto 26, https://shorturl.at/R6HCf), poveste relatată anterior de presa americană, în 1984 (https://shorturl.at/IpEsR), dar considerată de mulți a fi doar o legendă.
• După Revoluție
În 1996, când în Congres se dezbătea din nou extinderea clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România, după reinstituirea din 1993, senatorul Jesse Helms i-a scris ambasadorului român la ONU de la acea vreme, Ion Goriţă, pentru a se interesa de cazul unei jurnaliste sucevene, Doina Boghean.
În urma mai multor articole critice la adresa oficialilor primăriei din localitate, Boghean fusese condamnată la 3 luni de închisoare pentru ″calomnie″, în baza Codului Penal proaspăt modificat atunci, ce stipula că ″Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă″ (Foto 14).
De asemenea, în 1999, Jesse Helms a susținut bombardarea Iugoslaviei, pentru care România și-a deschis spațiul aerian, și îndepărtarea lui Slobodan Milosevic de la putere (https://shorturl.at/1RFSk), însă a insistat totodată ca Administrația Clinton să ceară în prealabil autorizare din partea Congresului pentru asta.
Iar în 2001, în ultimul său an ca șef al Comisiei de Politică Externă a Senatului, Jesse Helms și-a abandonat din nou aversiunea față de ajutoarele financiare pentru state străine și a inițiat un proiect de lege de sprijinire a extinderii NATO în țările foste comuniste din Europa de Est (inclusiv România – https://shorturl.at/j9Abz), care includea și subvenții pentru acestea (11,5 milioane dolari pentru România).
În cele din urmă, Congresul a adoptat o lege aproape identică, însă cu alți inițiatori.
• Cel mai vechi şi fidel client – cel mai mare finanţator al lui Trump
Din iulie 1995, adică timp de 30 de ani, Darryl Nirenberg a lucrat numai în lobby și consultanță juridic-legislativă pentru companii, la firmele de profil Patton Bogs (până în ianuarie 2014) şi Steptoe (din februarie 2014 încoace, până a devenit ambasador).
″(…) am avut privilegiul de a îi avea drept clienţi pe câţiva dintre marii antreprenori ai naţiunii noastre″, a declarat Darryl Nirenberg la audierea sa din Senat de anul trecut pentru confirmarea ca ambasador în România.
Din analiza bazei de date cu raportări de contracte de lobby a Senatului SUA rezultă că, în aceste 3 decenii, cel mai vechi şi fidel client al lui Nirenberg (singur sau în echipă), care a rămas alături de el şi după ce s-a transferat de la gigantul Patton Boggs la ″buticul″ Steptoe (https://shorturl.at/C3tqP, https://shorturl.at/own2H), a fost corporaţia de gambling, imobiliare şi turism Las Vegas Sands, fondată de miliardarul Sheldon Adelson şi la care controlul majoritar, după decesul din 2021 al fondatorului, a fost preluat de văduva Miriam Adelson şi de alţi membri ai familiei.
Sursa citată arată că Nirenberg a lucrat pentru Las Vegas Sands în fiecare an al perioadei 1999-2025 inclusiv, situaţie unică, în care nu se mai regăseşte nici un alt client al său (Foto 20, https://shorturl.at/nRznr). Baza de date nu include raportări de dinainte de 1999.
O analiză extinsă despre influența familiei Adelson asupra politicii externe americane, aici – https://shorturl.at/gae3b.
În 2013, Sheldon Adelson a îndemnat public Administrația Obama să abandoneze negocierile de încheiere a unui acord nuclear cu Iranul și, în schimb, să lanseze o rachetă cu încărcătură atomică în deșertul iranian, cu amenințarea că următoarea va lua la țintă Teheranul, pentru a constrânge astfel republica islamică să se denuclearizeze – https://shorturl.at/jfFxk.
Miriam Adelson, salutată de Donald Trump în discursul de celebrare a acordului de încetare a focului în Gaza susţinut în Knesset, în octombrie anul trecut (https://shorturl.at/exIzO), a donat 100 de milioane de dolari campaniei electorale care i-a adus lui Trump al doilea mandat la Casa Albă. Din 2010 încoace, familia Adelson a donat peste 600 milioane dolari pentru diverse structuri politice ale Partidului Republican, inclusiv (din 2015) comitete de sprijinire a lui Donald Trump.
Trump a declarat în decembrie că Miriam Adelson i-a oferit 250 milioane dolari pentru a candida în vederea obținerii unui al treilea mandat la preşedinţie, lucru evident interzis de Constituţia SUA (https://shorturl.at/l3Xgk).
În 2018, în timpul primei Administraţii Trump, familia Adelson şi-a văzut încununat de succes un demers de lobby vechi de aproape 25 de ani, de relocare a ambasadei SUA în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, cauză pentru care pledase și Jesse Helms, fostul șef de la Senat al lui Nirenberg.
• Război politic între cazinourile clasice şi gambling-ul online
Câteva dintre cele mai vechi rapoarte Las Vegas Sands din baza de date lobby a Senatului arată că, în 1999, compania a angajat o echipă Patton Boggs, din care făcea parte şi Darryl Nirenberg, pentru a o susţine, printre altele, într-un conflict cu salariaţii Venetian Casino din Las Vegas, cărora Sheldon Adelson le refuza sindicalizarea şi faţă de care nu dorea să onoreze angajamente contractuale anterioare.
În 2001, Patton Boggs a făcut lobby în beneficiul lui Adelson pentru ca SUA să nu conteste organizarea Jocurilor Olimpice din 2004 de către China, miza fiind obţinerea de către Las Vegas Sands a licenţei de organizator de jocuri de noroc în Macau.
Cele mai recente raportări de lobby ale Las Vegas Sands, pe 2025, arată că, anul trecut, Darryl Nirenberg le-a adus singur celor de la Steptoe 320.000 dolari de la corporaţia familiei Adelson. El s-a ocupat pentru aceasta, printre altele, de chestiuni legate de relaţiile SUA cu Singapore, unde Las Vegas Sands a demarat anul trecut o investiţie de 8 miliarde de dolari (https://shorturl.at/i4Cml), dar şi de ″monitorizarea generală a problemelor legate de gambling, inclusiv jocuri de noroc online ilegale offshore″.
Sheldon Adelson a luptat politic ani de zile cu concurenţa făcută de gambling-ul online cazinourilor sale ″fizice″ clasice, avându-l pe Darryl Nirenberg drept principal ″soldat″ al său.
Asta după ce, în 2011, Departamentul pentru Justiţie a emis o reinterpretare a interdicţiei legale federale vechi din 1961 de a se organiza jocuri de noroc interstatale (care să depăşească graniţele dintre statele componente ale SUA), statuând că, în ceea ce privește Internetul, interdicţia se aplică exclusiv serviciilor de pariuri sportive online, nu şi loteriilor, cazinourilor sau altor tipuri de jocuri de noroc virtuale.
Acest lucru a dechis calea legalizării cazinourilor online în mai multe state americane, unele dintre acestea organizând şi loterii statale pe Internet. În replică, Adelson a declarat că e dispus să cheltuiască ″oricât″ pentru reinstituirea interdicţiei, din raţiuni ″morale″ şi din ″sensibilitate socială″ faţă de persoanele vulnerabile ″exploatate″ prin jocuri de noroc online nereglementate – https://shorturl.at/xrTCq.
Demersul a inclus înfiinţarea unui ONG, denumit Coalition To Stop Internet Gambling (CSIG), cu misiunea de a populariza ideea reinterzicerii jocurilor de noroc pe Internet. Ca reprezentant al CSIG, Darryl Nirenberg a avut şi apariţii televizate (Foto 19) în susţinerea cauzei, de exemplu aici (în 2019, www.youtube.com/watch?v=5pWps5viORI), alături de un alt lobbyst contractat de Sheldon Adelson, Robert Holifield, ex-şef al staffului fostei senatoare democrate Blanche Lincoln şi angajat al firmei de lobby a acesteia.
În 2013, Darryl Nirenberg a conceput şi redactat un proiect de lege de reinstituire a interdicţiei (https://shorturl.at/YE2O7), care a fost introdus în anul următor – fără succes – pe circuitul legislativ al Congresului de către senatorul republican Lindsey Graham, beneficiar de donaţii electorale din partea lui Sheldon Adelson, iar în prezent unul dintre cei mai vocali susținători ai războiului declanșat de Israel-SUA împotriva Iranului (https://tinyurl.com/37udn36t, https://tinyurl.com/53j6cw6u, https://tinyurl.com/34shddta).
Mai mult, în 2017, actualul ambasador american la Bucureşti a fost cel care i-a trimis unui oficial de rang înalt din Departamentul pentru Justiţie draftul unui memorandum (https://shorturl.at/Ctqc8) prin care se revenea la interpretarea iniţială exhaustivă a interdicţiei, ca acoperind toate formele de gambling online. Instituţia şi l-a însuşit şi l-a publicat oficial ca atare (https://shorturl.at/o7Uvg) în ianuarie 2019. Dezvăluirea a fost făcută de Wall Street Journal (https://shorturl.at/ANTXJ).
Documentul ″împins″ de Darryl Nirenberg (foto 8 și 9) pe coridoarele decizionale de la Washington a fost însă contestat în instanţă, inclusiv de mai multe state care îşi vedeau astfel ameninţate demersurile de organizare de loterii statale digitale. Reclamanţii au avut câştig de cauză şi pe fond, şi în apel, iar în 2021, pe fondul contra-lobby-ului făcut de industria Internet Gambling, dar şi după decesul lui Sheldon Adelson, Departamentul pentru Justiţie a anunţat că nu va face recurs la Curtea Supremă.
• Trump: ″Rubio, păpuşica lui Adelson″
Actualul şef al lui Darryl Nirenberg, secretarul de stat Marco Rubio, a reuşit să pătrundă în ″universul″ Sheldon Adelson în 2015, când vâna nominalizarea republicană pentru poziţia de candidat la prezidenţialele americane din 2016, în concurenţă acerbă cu boss-ul său de acum, Donald Trump. De altfel, Rubio a sprijinit şi el, ca senator, interzicerea jocurilor de noroc online (https://shorturl.at/OK46i).
În timpul alegerilor primare din Partidul Republican, din 2016, Rubio şi Trump au avut mai multe încleştări dure în cursul dezbaterilor (https://www.youtube.com/watch?v=pmC8AAPtNoE), inclusiv pe tema Israel-Palestina (www.facebook.com/watch/?v=987612819898001).
″În ultimele săptămâni, Adelson, care a cheltuit 100 de milioane de dolari pentru campania din 2012 şi ar putea egala cu uşurinţă această cifră în 2016, le-a spus prietenilor că îl consideră pe senatorul din Florida (Marco Rubio – n.r.), ale cărui poziţii agresive privind politica de apărare şi sprijinul neclintit pentru Israel se aliniază cu ale sale, ca pe o figură nouă, care reprezintă „viitorul Partidului Republican”. De asemenea, el a spus că genealogia cubaneză şi tinereţea lui Rubio ar oferi partidului o oportunitate importantă de a-şi extinde brand-ul şi de a câştiga Casa Albă″, scria Politico încă din aprilie 2015 (https://tinyurl.com/5aa5n7hp).
″Vorbim destul de des. Suntem aliaţi naturali. Singurul lucru despre care mi-a vorbit Sheldon Adelson din punct de vedere politic a fost Israelul. Şi nu trebuie să mă convingă de nimic în această privinţă, pentru că sunt pro-Israel oricum, cu sau fără sprijinul lui Sheldon″, declara Marco Rubio după câteva luni, pentru The New Yorker (https://tinyurl.com/4d4y3zkx).
Ajuns, deci, în pole-position pentru a câştiga sprijinul lui Adelson pentru primarele republicane, Marco Rubio a fost atacat public de Trump – ceea ce ar fi fost culmea, dacă n-ar fi fost vorba de Trump 
– chiar pe acest subiect, fiind numit nici mai mult nici mai puțin decât ″păpușica lui Adelson″ (foto 10).
– chiar pe acest subiect, fiind numit nici mai mult nici mai puțin decât ″păpușica lui Adelson″ (foto 10).Toate astea dau credibilitate speculaţiei că, cel mai probabil, cercurilor decizionale din Administraţia Trump le-a fost recomandat Darryl Nirenberg ca potenţial ambasador în România din zona de influenţă Adelson. La asta e posibil să se fi coroborat, ca argument pro, pe lângă calitatea profesională dovedită de Nirenberg ca avocat, jurist și lobbyst, şi istoria est-europeană a familiei sale, precum în cazul opţiunii lui Trump din primul mandat de preşedinte (Adrian Zuckerman, născut în România), dar şi a celei din primul mandat Obama (Mark Gitenstein, cu bunici din România).
″Este profund semnificativ pentru mine să fiu nominalizat ca ambasador în România. Bunicii mei au emigrat în America din Europa de Est (din Polonia, n.r. – https://shorturl.at/L5EST, https://shorturl.at/ixDXH). Şi am văzut istoria în derulare în perioada în care am făcut parte din echipa acestei Comisii (de Politică Externă a Senatului – n.r.), când Zidul Berlinului a căzut, iar România şi-a câştigat libertatea faţă de comunism şi a pornit pe drumul democraţiei. Dacă voi fi confirmat, această numire ar închide cercul pentru mine″, a declarat Nirenberg, la audierea din Senat de confirmare a sa ca ambasador la Bucureşti.
• Bani pentru partid
Interesante sunt şi donaţiile electorale făcute de Darryl Nirenberg Partidului Republican. În ultimii 3 ani (2023-2025 inclusiv), el a dat în total aproape 60.000 de dolari mai multor politicieni şi comitete de acţiune politică GOP, potrivit datelor oficiale ale Comisiei Electorale Federale din SUA (Federal Election Commission – FEC) – (https://tinyurl.com/4v8tfun6).
Cea mai mare ″încasatoare″ a fost o membră republicană pro-Israel a Camerei Reprezentanţilor, Claudia Tenney (17.000 dolari, https://shorturl.at/neAcm), absolventă tot a Colgate University, care anul trecut a iniţiat și un proiect de lege prin care ziua de naştere a lui Donald Trump ar urma să fie decretată drept sărbătoare federală în SUA – https://shorturl.at/2luxB, https://shorturl.at/I9V6U.
Alţi beneficiari de donaţii electorale de la noul ambasador american în România au fost congressmenii republicani Randy Fine (fost consultant pentru industria cazinourilor, autodeclarat cel mai mare suporter al Israelului din Congresul SUA, iniţiatorul unui draft de act normativ de anexare a Groenlandei – https://shorturl.at/QSGzx, și, mai de curând, al unei chestii care se cheamă… Protecting Puppies from Sharia Act – https://shorturl.at/yQt8P, https://shorturl.at/YUucZ), Chuck Fleischmann (https://shorturl.at/kkqLA), David Rouzer (https://shorturl.at/80eDA), Pete Ricketts (https://shorturl.at/xhA6l), Brad Knott (https://shorturl.at/8MOFo) sau Brian Fitzpatrick (https://shorturl.at/wPtcR), precum şi organizaţia National Republican Senatorial Committee (NRSC).
În perioada 2017-2024, Darryl Nirenberg a fost și trezorier al Steptoe LLP Political Action Committee (PAC – https://shorturl.at/kdJrF), structura juridică scutită de taxe creată în cadrul companiei de avocatură și lobby pentru administrarea de donații electorale – https://shorturl.at/7qRvk. El a dat și bani (pe lângă suma precizată mai sus) acestui fond de redistribuire politică a donațiilor electorale, un tip de entitate vital pentru orice firmă de lobby cu influență reală.
• Addendum: Pentru ce şi cine a mai făcut lobby, pe lângă Administraţiile succesive de la Washington din 1999-2025, noul ambasador al SUA în România, Darryl Nirenberg
– Exemple de clienţi din 2025 (singur sau în echipă, la Steptoe):
ExxonMobil: demersuri de clarificare a legislaţiei americane care dă dreptul corporaţiilor şi cetăţenilor din SUA să ceară despăgubiri în instanţă pentru prejudicii suferite prin măsuri de naţionalizare dictate de regimul comunist din Cuba după 1959. ExxonMobil a deţinut o rafinărie petrolieră în Cuba, confiscată de regimul de la Havana în 1960, iar daunele cerute de companie statului cubanez au fost certificate de Comisia pentru Reglementarea Pretenţiilor faţă de Naţiuni Străine din cadrul Departamentului pentru Justiţie de la Washington.
Peace Officers Research Association of California, organizaţie profesională a forţelor de ordine din California: multiple elemente de legislaţie de interes pentru organizaţie, inclusiv privind procedurile de monitorizare a corectării practicilor poliţieneşti care încalcă drepturile individuale constituţionale.
Wacker Polysilicon, subsidiară americană a fabricantului de produse chimice german Wacker Chemie AG: chestiuni legate de subvenţiile climatice ale fostei Administraţii Biden, de legislaţia comerţului internaţional cu materii şi componente pentru industria energetică fotovoltaică şi de o investigaţie a autorităţilor americane privind importurile de polisilicon pentru industria semiconductorilor.
Liggett Vector Brands din industria tutunului, preluată anul trecut de Japan Tobacco International (JTI): chestiuni legate de reglementarea importurilor de tutun, ţigări şi produse de vapat în SUA.
– Alte exemple de clienţi semnificativi din carieră (selecţie neexhaustivă, din diferiţi ani, singur sau în echipă, atât la Patton Boggs, cât și la Steptoe):
BGI Shenzen, companie chineză de biologie moleculară: eliminarea companiei de pe lista punitivă a Pentagonului cu entităţi suspectate că au legături cu forţele militare ale Chinei.
Vladimir Peftiev, magnat bielorus, fost comerciant cu arme apropiat al liderului de la Minsk, Alexander Lukaşenko, totodată sancţionat de Uniunea Europeană: ″furnizarea de informaţii către membrii Congresului şi staff-urile lor, precum şi către terţi, inclusiv mass media″.
United Airlines: chestiuni legate de obiecţiile antitrust ale autorităţilor americane faţă de fuziunea companiei aeriene cu concurenta US Airways.
Mars Incorporated: multiple aspecte legislative de interes pentru gigantul industriei food, cum ar fi reglementările interne americane privind zahărul şi lactatele, standardele federale de calitate sau legislaţia etichetării alimentelor.
Camera de Comerţ SUA-India: chestiuni legate de reforma legislaţiei vizelor de intrare şi şedere în SUA H-1B, destinate specialiştilor străini cu înalte calificări profesionale.
Igloo Products Corp, producător american de echipamente de refrigerare controlat de grupul suedez Dometic: chestiuni legate de anumite tarife punitive impuse de SUA asupra importurilor din China, care afectează costurile de producţie ale companiei.
Northern Dynasty Minerals, companie minieră canadiană: chestiuni legate de obţinerea avizelor şi autorizaţiilor legale pentru proiectul de exploatare a zăcământului de aur, argint, cupru şi paladiu Pebble Mine din Alaska, cel mai mare din lume, potrivit dezvoltatorului.
Democracy Fund Voice, ONG înfiinţat şi finanţat de fondatorul eBay, Pierre Omidyar: chestiuni legate de subvenţii de stat pentru organizaţii de presă acordate în timpul pandemiei COVID-19.
American Clean Power Association, organizaţia profesională a producătorilor de energie regenerabilă din SUA: chestiuni legate de legislaţia sprijinirii de către stat a industriei, adoptată de Administraţia Biden.
Point Ruston LLC, dezvoltator imobiliar american: chestiuni legate de includerea proiectului de resort turistic dezvoltat de companie pe lista beneficiarilor de subvenţii de stat pentru înlăturarea efectelor economice ale pandemiei COVID-19.
Rustavi Azot LLC, cel mai mare producător de îngrăşăminte chimice din republica caucaziană ex-sovietică Georgia: chestiuni legate de o investigaţie a Departamentului pentru Comerţ de la Washington privind exporturile în SUA ale companiei, cu suspiciuni de prețuri de dumping.
MKW Capital Management, fond de private equity: chestiuni legate de falimentul companiei aeriene Viva Macau, controlată anterior de fond, care a susţinut că autorităţile din Macau i-ar fi expropriat investiţia.
Poker Players Alliance, una dintre cele mai importante organizaţii reprezentative ale jucătorilor de poker din SUA: lobby pentru redefinirea juridic-legală a pokerului ca joc de îndemânare/măiestrie (game of skill) şi nu de noroc (gambling), precum şi pentru promovarea şi a altor iniţiative legislative favorabile pokeriştilor.
Linden Lab, compania IT care a creat jocul virtual Second Life: chestiuni legate de politici publice care ar putea afecta funcţionarea şi marketarea Second Life.
Magazine Publishers of America: lobby împotriva limitărilor legislative, considerate neconstituţionale, impuse în ceea ce privește prezentarea drogurilor, alcoolului, fumatului şi violenţei în mass media şi publicitate.
Arctic Power, companie petrolieră: lobby pentru ca autorităţile SUA să permită explorarea şi exploatarea de zăcăminte de ţiţei şi gaze în parcul naţional protejat Arctic National Wildlife Refuge din Alaska, demers încununat de succes toamna trecută – https://shorturl.at/ZRhZf.
Berger&Montague, firmă de avocatură: chestiuni legate de restituirea proprietăţilor victimelor din Polonia ale Holocaustului.
AOL/Time Warner, conglomerat media: lobby pentru normalizarea permanentă a relaţiilor comerciale cu China.
Lista completă (din 1999 la zi) poate fi văzută aici – https://shorturl.at/ya5X4
